ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5151/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia civilă nr. 144 din 24 iunie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții Primăria Orașului Slănic și Orașul Slănic, prin primar, precum și de pârâtul B.H.

împotriva Încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la 27 ianuarie 2011. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că dispozitivul este considerat partea cea mai importantă a unei hotărâri pentru că el este pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac și având în vedere că acesta este partea din hotărâre care se execută, el trebuie să conțină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și identificarea acestora prin diferiți parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea executării. Lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărâri executorii, așa cum este reglementată de art. 281 C. proc.

civ., nu se poate dispune decât pentru situațiile strict reglementate de textul de lege și în niciun caz nu poate duce la schimbarea rezolvării problemei de drept sau a părților în contradictoriu cu care au fost pronunțate. O interpretare mai puțin formală a dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ. ar da naștere la arbitrariu și ar avea drept consecință chiar încălcarea dreptului la un proces echitabil și a stabilității raporturilor juridice, deoarece drepturile garantate de art. 6 alin. (1) din Convenție acoperă nu doar procedura judecății propriu-zise, ci și procedura executării hotărârii pronunțate de instanța de judecată. Prin Decizia nr. 17/2007 a Curții de Apel Ploiești a fost respins apelul contestatorului B.H.

împotriva sentinței prin care Primăria Orașului Slănic a fost obligată la plata despăgubirilor bănești. Prin această decizie s-a arătat că stabilirea cuantumului despăgubirilor bănești nu este un atribut al instanței de judecată, aspect ce reiese din dispozițiile Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii, contestatorul nu a declarat recurs, iar recursul declarat de Primăria Orașului Slănic, ce viza inclusiv problema cuantumului despăgubirilor, a fost respins cu motivarea că pârâta nu declarase apel împotriva sentinței. Rezolvarea dată de Tribunalul Prahova cu privire la cuantumul despăgubirilor și modalitatea acestora de acordare a intrat în putere de lucru judecat și nu mai poate fi schimbată pe calea unei lămuriri a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului sentinței.

Criticile referitoare la faptul că instanța de fond ar fi avut în vedere aplicabilitatea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată în anul 2004, și nicidecum dispozițiile art. 38 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, au fost considerate nefondate, câte vreme aceste aspecte au fost verificate de instanțele de control judiciar care au statuat în mod definitiv și irevocabil asupra aplicabilității acestora în speță.

A înlătura aceste dispoziții cu ocazia unei contestații la titlu înseamnă a efectua o nouă judecată asupra fondului cauzei, ceea ce nu este admisibil în condițiile existenței unei rezolvări a acesteia în mod definitiv și irevocabil, Nici existența Deciziei în interesul legii nr. 52/2007, care a statuat asupra aplicabilității legii în cauzele referitoare la deciziile și dispozițiile emise anterior Legii nr. 247/2005 nu este relevantă în speță câtă vreme ultima hotărâre în litigiul ce a generat titlul executoriu a fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 20 noiembrie 2007, deci a fost avută în vedere la soluționarea cauzei. 2. Recursurile 2.1. Motive Reclamanta Primăria Orașului Slănic a declarat recurs, prin care a criticat hotărârea întrucât în cuprinsul titlului executoriu nu se arată care este cuantumul despăgubirilor care urmează a se acorda intimatului B.H.

Constatându-se, cu autoritate de lucru judecat, că stabilirea cuantumului despăgubirilor nu este de competența instanței de judecată, soluția instanței de fond învestită cu soluționarea contestației la titlu trebuia să fie aceea de obligare a apelantei la emiterea unei noi decizii, prin care se acordau intimatului despăgubiri, care urmau să fie calculate ulterior, nu de către un expert judiciar autorizat, ci în condițiile Legii nr. 247/2005, având în vedere data emiterii noii decizii, respectiv anul 2009. Chiar dacă instanța de fond a admis contestația la titlu formulată de primărie, nu a cuprins în mod corect în dispozitivul hotărârii faptul că nu primăria este cea obligată la plata despăgubirilor către intimat, din fondurile proprii, iar această sintagmă trebuia inserată în dispozitiv.

Acest lucru a dus în mod eronat la continuarea executării de către intimat, care a și blocat fondurile apelantei. La rândul său, B.H. a declarat recurs, prin care, după ce a expus situația de fapt din dosar, a formulat următoarele critici: Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 281 C. proc. civ. La momentul pronunțării hotărârii a cărei lămurire se solicită, instanța a avut în vedere aplicabilitatea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin prisma aplicării acesteia potrivit normelor metodologice stabilite prin H.G. nr. 614/2001. În motivarea soluției dispuse de instanța care a pronunțat titlul executoriu s-a avut în vedere incidența Legii nr. 10/2001, nemodificată, astfel încât, în soluționarea contestației la titlu, instanțele trebuiau să aibă în vedere aplicabilitatea legii la momentul pronunțării hotărârii ce constituie titlu executoriu.

Hotărârea a fost pronunțată la 7 septembrie 2004, iar Legea nr. 10/2001 a fost modificată ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. Lămurirea dispozitivului prin adăugarea la acesta a dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, încalcă sensul aplicării dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ. Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 329 alin. (3) C. proc. civ., decurgând din ignorarea obligativității luării în considerare de către instanța de apel a problemelor de drept soluționate prin Decizia nr. 52/2007, pronunțată în interesul legii.

În raport de această hotărâre a instanței supreme, deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată. 2.2. Analiza recursurilor Recursurile sunt întemeiate în sensul următoarelor considerente: Prin Sentința civilă nr. 910 din 7 septembrie 2004, Tribunalul Prahova a anulat Decizia nr. 366/2004 și a obligat Primăria Orașului Slănic la plata de despăgubiri pentru imobilul ce a aparținut autoarei lui B.H.

Apelul declarat de B.H. împotriva acestei sentințe a fost respins, după casarea cu trimitere dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 17 din 16 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, în care s-a arătat că stabilirea cuantumului despăgubirilor bănești pentru imobilele preluate abuziv și pentru care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu este un atribut al instanței de judecată. Această soluție a rămas irevocabilă prin respingerea ca inadmisibil, la 20 noiembrie 2007, a recursului declarat omisso medio de către Primăria Orașului Slănic, B.H. nemaiatacând hotărârea dată în fond după casarea cu trimitere spre rejudecare.

Ca atare, a intrat în autoritate de lucru judecat faptul că B.H. nu poate obține despăgubiri de la Primăria Orașului Slănic, ci, urmare a procedurii pe care o reglementa, la data respectivă, art. 38 din Legea nr. 10/2001. În aceste condiții, susținerea instanței de apel, care a analizat legalitatea hotărârii de lămurire a dispozitivului Sentinței nr. 910 din 7 septembrie 2004 a Tribunalului Prahova, în sensul că, dacă s-ar înlătura incidența dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data pronunțării sentinței a cărei lămurire s-a cerut, s-ar ajunge la o nouă judecată asupra fondului cauzei, aspect inadmisibil într-o contestație la titlu, este corectă. Este însă eronată aprecierea că, de vreme ce recursul Primăriei Orașului Slănic a fost respins ca inadmisibil, pentru exercitarea omisso medio, această parte nu mai are deschisă calea lămuririi dispozitivului hotărârii ce constituie titlul executoriu în procesul finalizat în modul arătat.

Aceasta deoarece, tocmai în considerarea justeței celor reținute de instanța de apel, în procedura de lămurire a dispozitivului hotărârii nu poate avea loc o modificare a soluției pe care o conține hotărârea. Specificul speței, decurgând din faptul că hotărârea a rămas irevocabilă într-un moment în care fusese publicată în M. Of.

al României Decizia nr. LII (52) dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, asupra recursului în interesul legii, dar care nu a fost aplicată din cauza respingerii recursului exclusiv pe considerente de ordin procedural, face ca, pentru depășirea situației actuale, când Sentința nr. 910 din 7 septembrie 2004 a Tribunalului Prahova pare a nu putea fi pusă în executare - aspect confirmat de Decizia nr. 570 din 2 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sintagma „obligă intimata la plata despăgubirilor", înscrisă în dispozitivul a cărui lămurire se cere, să fie interpretată în raport de forma pe care textele care au fundamentat această soluție o aveau la data cererii de lămurire.

Or, la 14 iulie 2010, când a fost înregistrată contestația la titlu, Legea nr. 10/2001 nu mai prevedea, urmare a modificării sistemului de acordare a despăgubirilor bănești, prin Legea nr. 247/2005, faptul că pentru evaluarea despăgubirilor bănești care urmează să fie acordate persoanelor îndreptățite, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, se va constitui prin decizie a primului-ministru o comisie interministerială formată din 2 - 3 reprezentanți ai Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Administrației Publice.

În aceste condiții, urmează a se face aplicarea art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care stabilește că notificările care nu au fost soluționate, în sensul că în decizia/dispoziția emisă asupra notificării au fost consemnate sumele care urmează a se acorda ca despăgubire, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor.

Așadar, considerând că, și în prezent, despăgubirile pe care urmează să le primească B.H. trebuie să fie stabilite conform art. 38 din Legea nr. 10/2001, în forma anterioară, ambele instanțe au făcut aplicarea greșită a acestui text de lege, motiv pentru care criticile formulate de ambele părți întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În egală măsură însă considerentele reținute mai sus justifică netemeinicia criticilor formulate de B.H. privitoare la obligarea Primăriei Orașului Slănic să-i plătească despăgubirile din fondurile sale. În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmare a admiterii recursurilor, Decizia nr. 144 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, va fi modificată în tot, în sensul că se vor admite apelurile împotriva Încheierii din 27 ianuarie 2011, dată de Tribunalul Prahova, secția civilă, în Dosarul nr. 3792/105/2010.

Încheierea va fi schimbată în parte, în sensul că Primăria Orașului Slănic va fi obligată să emită decizie cu propunere motivată de despăgubiri, pe care să o înainteze Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În temeiul art. 296 C. proc. civ., urmează să fie păstrate celelalte dispoziții ale încheierii, în ce privește admiterea contestației la titlu în temeiul art. 281 1 C. proc. civ. Întrucât vor fi admise ambele recursuri, în temeiul art. 276 C. proc. civ., se va face compensarea totală a cheltuielilor de judecată, în sarcina Primăriei Orașului Slănic neputând fi reținută vreo culpă procesuală în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta Primăria Orașului Slănic și de pârâtul B.H. împotriva Deciziei civile nr. 144 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și, în consecință: Modifică în tot decizia, în sensul că admite apelurile declarate de reclamanta Primăria Orașului Slănic și de pârâtul B.H. împotriva Încheierii din 27 ianuarie 2011 dată de Tribunalul Prahova, secția civilă, în Dosarul nr. 3792/105/2010. Schimbă în parte încheierea, în sensul că Primăria Orașului Slănic va fi obligată să emită decizie cu propunere motivată de despăgubiri, pe care să o înainteze Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Păstrează celelalte dispoziții ale încheierii. Compensează în tot cheltuielile de judecată ale părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iulie 2012. Procesat de GGC - AZ