ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4798/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță,

reclamantul Ș.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

M.F.P., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului

la plata unor despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit prin condamnare.

Prin Sentința civilă

nr. 820 din 29 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6478/108/2010,

Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de reclamantul Ș.C. reținându-se,

în esență, că solicitarea acestuia de constatare a caracterului politic al

măsurii la care a fost supus și de obligare a Statului Român la plata unor

despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009, este lipsită de temei legal, deoarece

fapta pronunțată împotriva reclamantului nu constituie condamnare de drept și

nu se încadrează în dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009.

Împotriva sentinței

de mai sus a declarat apel reclamantul iar prin Decizia civilă nr. 970 din 16

iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat.

Pentru a adopta

această soluție, instanța de apel a analizat cauza prin raportare la

prevederile art. 1 - 5 din Legea nr. 221/2009 și la Deciziile nr. 1354 și 1358

/2010 ale Curții Constituționale.

Astfel, s-a reținut

că prin Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 Curtea Constituțională a

declarat ca fiind neconstituțională întreaga O.U.G. nr. 62/2010, împrejurare ce

are drept consecință juridică lipsirea în totalitate de efecte juridice a

acestui act normativ, la momentul soluționării prezentului apel.

De asemenea s-a avut

în vedere că prin Decizia civilă nr. 1358 din 21 octombrie 2010, Curtea

Constituțională a declarat ca neconstituțional art. 5 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 221/2009, împrejurare ce are drept consecință lipsirea de temei

juridic a pretențiilor și, corelativ a hotărârilor judecătorești, întemeiate pe

această dispoziție legală declarată neconstituțională.

În consecință,

instanța de apel a reținut că, în speță, la data soluționării apelului nu mai

există temeiul juridic prevăzut de legea specială în baza căruia s-a formulat

acțiunea de către reclamant.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs, în termen legal reclamantul Ș.C. solicitând admiterea

recursului și în consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea

criticilor formulate reclamantul a susținut că Tribunalul Arad a ignorat, în

mod tendențios dispozițiile art. l, pct 2, lit. j) din Legea nr. 221/2009,

potrivit cărora constituie de drept condamnări cu caracter politic și faptele

prevăzute la art. 238 C. pen. din 1968.

A mai arătat

reclamantul că acțiunea sa a fost înregistrată anterior pronunțării Deciziilor

nr. 1354 și nr. 1358 ale Curții Constituționale.

La termenul de

judecată din 25 iunie 2012, Înalta Curte a invocat nulitatea recursului și,

având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța va analiza cu

prioritate această excepție.

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Modificarea sau casarea

unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de

nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Potrivit legii, nu

orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii

recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de

recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor

critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs

invocat.

În speță, reclamantul

Ș.C. nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

și art. 304 C.

proc. civ., deoarece criticile formulate nu vizează decizia Curții de Apel

Timișoara.

Mai mult

recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C.

proc. civ. pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici,

care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau

modificările prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, recurentul nu

s-a conformat obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă

posibil controlul hotărârii.

Ca urmare, Înalta

Curte va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C.

proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul Ș.C. împotriva Deciziei nr. 970 din 16 iunie 2011 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 25 iunie 2012.

Procesat de GGC - AA