ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6537/2010

Asupra recursului civil de față; Judecata în primă instanță Prin sentința civilă nr. 304 din 18 iunie 2009 Tribunalul Arad, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D.O.F.

astfel cum a fost precizată, împotriva pârâților Municipiul Arad prin Primar și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului; a dispus modificarea art. l din dispoziția din 23 mai 2007 emisă de pârâtul Municipiul Arad, în sensul restituirii în natură a suprafeței de 2.357 mp în loc de 2.750 mp; a dispus rectificarea suprafeței de teren înscrisă în CF nedefinitivă Arad; a obligat pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită decizie prin care să constate că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 2.709 mp înscris în CF Arad, amplasat în incinta SC C. SA și a respins acțiunea față de pârâta SC C. SA Prin încheierea din Camera de consiliu din 24 septembrie 2009 aceeași instanță a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitiv, în sensul că acesta privește imobilul teren în suprafață de 2709 mp înscris în CF Arad, amplasat în incinta SC C. SA Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin notificarea depusă la 20 februarie 2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură a unui teren în suprafață de 9012 mp înscris în CF Arad, proprietatea autorului său, C.M..

Imobilul a fost preluat cu titlu de naționalizare de către Statul Român de la antecesorul reclamantei, care figura ca unic proprietar la 17 decembrie 1979 și ulterior a fost transmis în administrarea operativă a SC C. SA conform încheierilor. Pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că suprafața totală de teren înscrisă în CF Arad este de 8.989 mp, că suprafața de teren afectată de magistrala de termoficare este de 3.923 mp, că suprafața de 270 mp este amplasată în incinta SC C. SA și că diferența de 2.357 mp este amplasată în parcela înscrisă în CF nedefinitivă Arad. În ceea ce privește suprafața de 2.709 mp amplasată în incinta SC C. SA s-a reținut că are o valoare de circulație de 650.160 RON și că este ocupată de construcții și amenajări care sunt utilizate de pârâtă, astfel încât, față de dispozițiile art. 10 alin. (5) Legea nr. 10/2001, restituirea în natură nu este posibilă.

Instanța a înlăturat apărarea pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reținând că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. (1) și (2) Legea nr. 10/2001, întrucât pârâta SC C. SA are în acționariatul său la ora actuală pe statul român reprezentat prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu o participație de capital de 6,46% potrivit certificatului constatator din 2008 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad. În urma finalizării lucrărilor desfășurate în baza H.G. nr. 894/1991 s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 5 mai 2003. Raportat la acest moment, capitalul social al statului s-a majorat cu contravaloarea terenului greșit, ajungând la 11,62% iar ulterior, ca urmare a unei alte majorări a ajuns la 14,18%.

Oricum, valoarea de participație a statului este sub valoarea terenului, având în vedere valoarea unei acțiuni care este de 2,5 RON, iar valoarea cotei de participație a statului fiind de 376.270 RON, corespunzătoare unei cote de 14,8% și, respectiv de 157.270 RON, corespunzătoare unei cote de 6,46%. În raport de cele reținute, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București este nefondată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 29 Legea nr. 10/2001. Judecata în apel Prin decizia civilă nr. 332 din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut aceeași situație de fapt și de drept ca și prima instanță. Astfel, a reținut că suprafața de 2.709 mp este amplasată în incinta SC C. SA și este necesară pârâtei pentru desfășurarea activității, fiind afectată de construcții și alte amenajări ceea ce atrage incidența art. 10 alin. (5) Legea nr. 10/2001.

Așa cum rezultă din certificatul constatator din 21 aprilie 2008 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pârâta SC C. SA are ca acționar statul român reprezentat prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, iar în urma modificărilor aduse actului constitutiv și eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 5 mai 2003, capitalul social al statului reprezentat prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului s-a majorat cu contravaloarea trenului ajungând la 11,62 %, iar ulterior la 14,18 %. În mod corect a reținut prima instanță că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 29 Legea nr. 10/2001, care prevăd că pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente.

Potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, prevederile alin. (1) și (2) ale art. 29 vizează stabilirea regimului juridic al reparațiilor pentru cazul imobilelor care sunt situate în intravilanul localităților, aflate în patrimoniul societăților comerciale care sunt privatizate integral sau într-o proporție care nu permite aplicarea art. 21 din lege. În cauză, valoarea imobilului revendicat este mai mare decât valoarea participațiilor statului astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 21 din lege. Judecata în recurs Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.. În motivarea cererii, recurenta a susținut următoarele: În mod greșit ambele instanțe au reținut aplicabilitatea art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece SC C. SA Arad nu este o societate comercială privatizată integral, statul prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului fiind acționar cu un procent de 6,458% din capitalul social. Modul de calcul al valorii imobilului în raport de cota de capital social deținută de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este greșit și nelegal, iar instanța de apel nu arată motivarea deciziei prin ce probe legale s-a stabilit valoarea participației statului, comparativ cu valoarea terenului.

Astfel, valoarea cotei de participație a Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de 14,18% din capitalul social nu a fost calculată și stabilită legal, deoarece nu a fost luată în considerare valoarea nominală a unei acțiuni de 2,5 RON, care reflectă valoarea contabilă a imobilelor din patrimoniul societății comerciale și nu valoarea de circulație pe piață a imobilelor din patrimoniul societății comerciale. Pe de altă parte, suma de 650.160 RON reflectă valoarea de piață a imobilului-teren așa cum a fost stabilită de expert și nu valoarea contabilă, în raport de care ar fi trebuit determinată și comparată cu suma ce rezultă din procentul de 14,18% din capitalul social. Instanțele aveau obligația să stabilească pe bază de acte contabile valoarea imobilului revendicat și să determine valoarea cotei neprivatizate, iar în funcție de aceasta să determine dacă sunt incinte în cauză dispozițiile art. 29 Legea nr. 10/2001.

În opinia recurentei, în cauză sunt incidente în realitate prevederile art. 21 Legea nr. 10/2001 și, în situația imposibilității legale de restituire în natură a imobilului revendicat, obligația de propunere a măsurilor reparatorii în echivalent revine numai SC C. SA Pe de altă parte, recurenta mai susține că nu putea fi obligată să emită dispoziție, deoarece ea nu a fost notificată legal, astfel încât nu se poate reține un refuz nejustificat de a răspunde la notificare. Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, admiterea excepțiilor invocate de ea și pe fond, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală față de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Intimata SC C. SA a depus la dosar o întâmpinare, solicitând respingerea recursului a nefondat și arătând, în esență, că ea nu este privatizată integral, dar că valoarea participației statului este mult mai mică decât valoarea imobilului revendicat. Intimatul Municipiul Arad prin primar a depus, la rândul său, întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este fondat și va admis pentru următoarele considerente: Reclamanta s-a adresat instanței pentru a i se recunoaște dreptul la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent pentru o suprafață de 6.362 mp. Din aceasta, pentru o suprafață de 2.709 mp s-a stabilit de către prima instanță că nu poate fi restituită în natură, deoarece este amplasată în incinta pârâtei SC C. SA.

și este ocupată de construcții și alte amenajări necesare desfășurării activității pârâtei. Reclamanta nu a declarat apel, iar în această primă cale de atac s-a dedus judecății chestiunea litigioasă a stabilirii entității care are obligația să emită dispoziție cu propunere de masuri reparatorii exclusiv pentru suprafața de 2.709 mp. Pentru legala dezlegare a acestei chestiuni litigioase, curtea de apel era obligată să stabilească dacă în soluționarea notificării erau incidente dispozițiile art. 21 și, respectiv, art. 26 ale Legii nr. 10/2001 sau cele ale art. 29 (fost 27) din aceeași lege. Conform art. 21 alin. (2) imobilele preluate în mod abuziv indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau o companie națională, o societate comercială la care statul (...) este acționar sau asociat majoritar (...) vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură.

Alin.2 al aceluiași articol prevede că alin. (1) se aplică și în cazul în care statul ori o autoritate publică centrală sau locală (...) este acționar sau asociat minoritar, dacă valoarea părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută. Art.29 se aplică în cazul imobilelor evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), caz în care măsurile se dispun de instituția publică care efectuează sau după caz a efectuat privatizarea. În speță, s-a reținut că suprafața de 2.709 mp este deținută de SC C. SA., care nu este integral privatizată, aspect necontestat de niciuna din părțile litigante.

Ceea ce se contestă este proporția dintre valoarea capitalului social de stat și valoarea imobilului a cărui restituire se cere. Tribunalul nu a clarificat situația de fapt sub acest aspect, propunând două procente ca reprezentând cota de participație a statului prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la capitalul social, de 14,18/% și, respectiv, de 6,46/% și conchizand că, indiferent de situație, valoarea terenului notificat este mai mare. Totodată a comparat valoarea participației statului identificată în funcție de valoarea unei acțiuni cu valoarea imobilului, determinată în funcție de prețul pieței. Deși în apel pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a criticat soluția tribunalului pe acest aspect, curtea de apel s-a limitat la a relua, în rezumat, aceleași considerente ale primei instanțe.

În același timp, a reținut că valoarea participației statului la capitalul social a crescut la un moment dat cu valoarea terenului, pentru ca apoi să arate că valoarea terenului este mai mare decât valoarea participației statului. Aceasta reprezintă o contradicție în termeni, pentru că, dacă o participație preexistentă se majorează cu o valoarea nou înglobată - aceea a terenului - nu se poate ca valoarea rezultată să fie mai mică decât cea adăugată, adică un termen al adunării să fie mai mare decât rezultatul acesteia. Menținând soluția tribunalului, care s-a raportat la valoarea de piață a terenului, curtea de apel a nesocotit, totodată, prevederile art. 21.7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 care arată că elementul de referință în verificarea aplicabilității art. 21 îl reprezintă valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unității deținătoare de la data intrării în vigoare a legii.

Critica recurentei pe acest aspect este fondată, dar primirea ei nu permite Înaltei Curți să facă ea însăși verificările de fapt care incumbă instanțelor de fond și pe care curtea de apel trebuia să le facă în virtutea caracterului devolutiv al apelului. În schimb, Critica potrivit căreia recurenta nu putea fi obligată să emită dispoziție, deoarece ea nu a fost notificată legal, nu poate fi primită. Dacă se va stabili pe baza verificărilor impuse de art. 21, astfel cum este explicitat prin Norme, că acest text coroborat cu art. 26 nu este aplicabil și că sunt incidente dispozițiile art. 29 din lege, participarea în proces a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului este suficientă pentru a se putea stabili în sarcina ei obligația de a soluționa notificarea, efectul fiind echivalent cu cel al sesizării prin notificarea însăși.

Pentru considerentele anterior arătate, în baza art. 314, 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 332 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 decembrie 2010.