ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5510/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Arad, reclamanta B.S. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtului să emită în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a sentinței o decizie privind titlul de despăgubire, având în vedere decizia nr. 265 din 17 noiembrie 2008 emisă de SC C.E.T. SA Arad pentru terenul intravilan în suprafață de 87 m.p. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad și excepția prematurității cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 448 din 29 noiembrie 2009, Tribunalul Arad a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara. În urma declinării competenței materiale, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția civilă, care, prin încheiere, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre reînregistrare secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara. Prin sentința civilă nr. 179 din 25 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, a respins excepția prematurității acțiunii, a admis în parte acțiunea reclamantei B.S. în contradictoriu cu Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia pentru acordarea titlului de despăgubire și a respins în rest acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut, în esență, că întrucât reclamanta a adresat notificarea către SC C.E.T. SA Arad în cursul anului 2001, tergiversarea și nefinalizarea procedurii administrative nu îi sunt imputabile acesteia, astfel că este neîntemeiată excepția prematurității acțiunii. Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și având în vedere dispozițiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII, instanța de fond a considerat că măsura restituirii dosarului în vederea completării acestuia către unitatea notificată, a reprezentat o formalitate excesivă, în condițiile în care actele solicitate puteau fi depuse la dosar direct de către reclamantă. De asemenea, Curtea de Apel Timișoara a constatat că pentru dovedirea preluării abuzive sau preluării fără titlu a imobilului, nu se impunea ca reclamanta să completeze actele existente la dosarul analizat de către pârâtă, mențiunile cărții funciare făcând dovada exproprierii.

Față de procedura reglementată de art. 13, Titlul VII din Legea nr. 247/ 2005, prima instanță a apreciat solicitarea reclamantei de a-i fi emisă decizia în termen de 10 zile, ca fiind neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Prin cererea de recurs se aduc critici sentinței atacate, arătându-se, în esență, că instanța de fond, în mod nelegal și netemeinic, a dispus obligarea la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire în lipsa dosarului de despăgubire, care a fost restituit în vederea completării entității învestite cu soluționarea notificării și care nu a mai fost retransmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind încălcate dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, recurenta a reiterat criticile menționate în cererea de recurs, atașând și adresa din 02 decembrie 2010 către SC C.E.T. SA Arad. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursul, în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse: Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, SC C.E.T. SA Arad a emis decizia nr. 265 din 17 noiembrie 2008 prin care a fost admisă solicitarea reclamantei de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de 87 m.p., iar dosarul aferent dispoziției menționate a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Ulterior, dosarul a fost returnat entității învestite cu soluționarea notificării, în vederea completării. Este adevărat că ulterior acesta nu a fost restituit, însă decizia nr. 265/2007 menționată are caracter executoriu, nu a fost contestată, iar autoritatea publică învestită cu emiterea titlului de despăgubire, respectiv Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, are obligația să emită decizia într-un termen rezonabil, în lipsa inserării unui termen expres în cuprinsul Legii nr. 247/2005. Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005, recurenta este abilitată să verifice numai legalitatea respingerii cererii de restituire a imobilului notificat și nu să verifice dacă entitatea învestită cu soluționarea notificării și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege.

În acest context, în mod excesiv s-a luat măsura returnării dosarului entității învestite cu soluționarea notificării în vederea completării, fiind corecte aprecierile instanței de fond cu referire la acest aspect. De altfel, prin atitudinea sa, autoritatea pârâtă a nerespectat unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice, respectiv principiul operativității, care obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient. Prin urmare, argumentele recurentei-intimate în ceea ce privește neemiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu pot justifica întârzierea nerezonabilă de soluționare a procedurii administrative de despăgubire.

Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta a declanșat procedura de acordare a despăgubirilor încă din anul 2001 prin formularea notificării nr. 264/2001 către SC C.E.T. SA Arad și nici până la această dată nu i-a fost emis titlul de despăgubire, fiind cunoscut că potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg în calculul termenului rezonabil de rezolvare a cererii prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este inclusă întreaga procedură administrativă. În consecință, față de toate aceste considerente, criticile recurentei-intimate privind obligarea la emiterea deciziei în lipsa dosarului de despăgubire sunt nefondate, neputând fi reținută incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 179 din 25 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.