ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5510/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul

Arad, reclamanta B.S. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtului să emită în termen

de 10 zile de la rămânerea definitivă a sentinței o decizie privind titlul de despăgubire,

având în vedere decizia nr. 265 din 17 noiembrie 2008 emisă de SC C.E.T. SA Arad

pentru terenul intravilan în suprafață de 87 m.p.

Pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Arad și excepția prematurității cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă

nr. 448 din 29 noiembrie 2009, Tribunalul Arad a admis excepția de necompetență

materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Timișoara.

În urma declinării competenței

materiale, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția

civilă, care, prin încheiere, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre reînregistrare

secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara.

Prin sentința civilă

nr. 179 din 25 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ,

a respins excepția prematurității acțiunii, a admis în parte acțiunea reclamantei

B.S. în contradictoriu cu Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită

decizia pentru acordarea titlului de despăgubire și a respins în rest acțiunea.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanța a reținut, în esență, că întrucât reclamanta a adresat

notificarea către SC C.E.T. SA Arad în cursul anului 2001, tergiversarea și nefinalizarea

procedurii administrative nu îi sunt imputabile acesteia, astfel că este neîntemeiată

excepția prematurității acțiunii.

Din analiza înscrisurilor

depuse la dosarul cauzei și având în vedere dispozițiile Legii nr. 247/2005, Titlul

VII, instanța de fond a considerat că măsura restituirii dosarului în vederea completării

acestuia către unitatea notificată, a reprezentat o formalitate excesivă, în condițiile

în care actele solicitate puteau fi depuse la dosar direct de către reclamantă.

De asemenea, Curtea de

Apel Timișoara a constatat că pentru dovedirea preluării abuzive sau preluării fără

titlu a imobilului, nu se impunea ca reclamanta să completeze actele existente la

dosarul analizat de către pârâtă, mențiunile cărții funciare făcând dovada exproprierii.

Față de procedura reglementată

de art. 13, Titlul VII din Legea nr. 247/ 2005, prima instanță a apreciat solicitarea

reclamantei de a-i fi emisă decizia în termen de 10 zile, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal, a declarat recurs pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând ca temei legal dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin cererea de recurs

se aduc critici sentinței atacate, arătându-se, în esență, că instanța de fond,

în mod nelegal și netemeinic, a dispus obligarea la emiterea deciziei privind titlul

de despăgubire în lipsa dosarului de despăgubire, care a fost restituit în vederea

completării entității învestite cu soluționarea notificării și care nu a mai fost

retransmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind încălcate dispozițiile art.

16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin notele scrise depuse

la dosarul cauzei, recurenta a reiterat criticile menționate în cererea de recurs,

atașând și adresa din 02 decembrie 2010 către SC C.E.T. SA Arad.

Înalta Curte de Casație

și Justiție analizând recursul, în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și în raport

de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat

pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Astfel cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, SC C.E.T. SA Arad a emis decizia nr. 265

din 17 noiembrie 2008 prin care a fost admisă solicitarea reclamantei de acordare

a măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de 87 m.p., iar dosarul aferent

dispoziției menționate a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind

declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Ulterior, dosarul a fost

returnat entității învestite cu soluționarea notificării, în vederea completării.

Este adevărat că ulterior

acesta nu a fost restituit, însă decizia nr. 265/2007 menționată are caracter executoriu,

nu a fost contestată, iar autoritatea publică învestită cu emiterea titlului de

despăgubire, respectiv Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, are obligația

să emită decizia într-un termen rezonabil, în lipsa inserării unui termen expres

în cuprinsul Legii nr. 247/2005.

Potrivit dispozițiilor

art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005, recurenta este abilitată să verifice numai

legalitatea respingerii cererii de restituire a imobilului notificat și nu să verifice

dacă entitatea învestită cu soluționarea notificării și-a îndeplinit atribuțiile

prevăzute de lege.

În acest context, în mod

excesiv s-a luat măsura returnării dosarului entității învestite cu soluționarea

notificării în vederea completării, fiind corecte aprecierile instanței de fond

cu referire la acest aspect.

De altfel, prin atitudinea

sa, autoritatea pârâtă a nerespectat unul dintre principiile care trebuie să guverneze

activitatea organelor administrației publice, respectiv principiul operativității,

care obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului

general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare,

să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

Prin urmare, argumentele

recurentei-intimate în ceea ce privește neemiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire, nu pot justifica întârzierea nerezonabilă de soluționare a procedurii

administrative de despăgubire.

Aceasta cu atât mai mult

cu cât reclamanta a declanșat procedura de acordare a despăgubirilor încă din anul

2001 prin formularea notificării nr. 264/2001 către SC C.E.T. SA Arad și nici până

la această dată nu i-a fost emis titlul de despăgubire, fiind cunoscut că potrivit

jurisprudenței Curții de la Strasbourg în calculul termenului rezonabil de rezolvare

a cererii prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este inclusă

întreaga procedură administrativă.

În consecință, față de

toate aceste considerente, criticile recurentei-intimate privind obligarea la emiterea

deciziei în lipsa dosarului de despăgubire sunt nefondate, neputând fi reținută

incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față de cele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea

nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile

nr. 179 din 25 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2010.