ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 532/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 532/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 219 din 19

ianuarie 2012 a

Tribunalului Constanța

a fost admisă

excepția prematurității cererii

reclamanților

Z.I. și Z.E. privind stabilirea cuantumului despăgubiri cuvenite pentru

expropriere în ce privește terenul situat în localitatea Ciocârlia (arabil

extravilan), parcela Al 183/1/43, având număr cadastral 10566, în suprafață

totală de 240 mp și anularea, în consecință, în parte, a deciziei Companiei

Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România S.A. nr.

604 din 19 mai 2011, cât privește despăgubirile astfel

stabilite.

Împotriva acestei hotărâri au formulat

apel reclamanții

care au

susținut că soluția este nelegală în raport de etapele procedurale

statuate prin Legea nr. 255/2010, fiind emisă

decizia de expropriere

604 din 19 mai 2011.

Ulterior

emiterii acestei decizii privind exproprierea suprafeței

de 240 mp, expropriatorul nu a mai

format comisia de verificare a dreptului de proprietate conform art. 18 din

Legea nr. 255/2010, documentația urmând a fi verificată până la data de 25 mai 2011.

Apelanții au arătat că instanța de fond

nu a îmbrățișat

considerentele legate de

aplicarea efectelor hotărârii de guvern, acte

normative emise în baza

unor note de fundamentare emise în speță de chiar C.N.A.D.N.R., entitate aflată

în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Infrastructurii.

S-a susținut

că instanța de fond s-a contrazis în considerente, afirmând că nu a fost emisă

o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirii pentru terenul expropriat,

cu toate că există o hotărâre de guvern și o decizie de expropriere.

S-a susținut că a fost recunoscută de

către pârâtă eludarea

procedurilor de

expropriere, stabilind în final despăgubiri de doar 82

lei. Despăgubirea reprezintă o compensație pentru

pierderea suferită

de proprietar ca urmare a pierderii dreptului de

proprietate, ea trebuind să fie prealabilă, adică plătită înainte de

deposedare, astfel cum rezultă și din jurisprudența C.E.D.O.

Prin decizia nr. 54/C din 18 aprilie

2012 a Curții de Apel

Constanța - secția I

civilă a fost admis apelul, a fost casată sentința

apelată și a fost trimisă

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această decizie

instanța a reținut că în anexa Hotărârii de Guvern nr. 200/2011 pentru

completarea Hotărârii Guvernului nr. 415/2010 privind declanșarea procedurilor

de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul

lucrării de utilitate publică "Autostrada București-Constanța, tronsonul

6, Cernavodă-Constanța" figurează înscriși (la poz. 11) reclamanții Z. în

privința exproprierii parțiale raportate la parcela AII 83/1/42, respectiv

pentru 251 mp.

Mențiunile cuprinse în tabelul anexă

stabilesc și o „valoare a despăgubirii conform Legii nr. 255/2010" de 86

lei.

Legea-cadru care reglementează procedura exproprierii pentru

utilitate

publică este, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, cea

publicată în M. Of. Partea I nr. 853

din 20 decembrie 2010, respectiv Legea nr. 25 5/2010, ale cărei dispoziții se

completează, în măsura în care nu contravin prezentei legi, cu cele ale Legii nr.

33/1994.

Față de etapele procedurii de

expropriere prevăzute prin Capitolul II din Legea nr. 255/2010 (astfel cum au

fost reglementate, după adoptarea actului normativ, prin Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 53/2011, publicată în M. Of. 84 din 01 februarie 2011),

instanța a reținut că prin H.G. nr. 200/2011 s-a realizat doar prima fază,

denumită „Aprobarea indicatorilor tehnico-economici" ai investiției, care

cuprinde nu doar stabilirea coridorului de expropriere, ci și a listei

proprietarilor - așa cum

rezultă din

evidențele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate

Imobiliară sau

ale unităților administrativ-teritoriale - precum și sumele individuale

aferente despăgubirilor estimate de către expropriator, pe baza unui raport de

evaluare.

Problema contestării justeței

despăgubirii evaluate este direct legată de momentul notificării intenției de

expropriere a imobilului, în raport de dispozițiile art. 8 alin. (2) și

ulterior, de momentul comunicării hotărârii de stabilire a cuantumului

despăgubirii conform art. 20 și 22 din Legea nr. 255/2010, așadar de etapa a II-a

,,Consemnarea sumei individuale și afișarea listei imobilelor ce urmează a fi

expropriate".

În speță, însă, este pusă în discuție

modalitatea de derulare a acestei a doua etape, câtă vreme a fost făcută dovada

emiterii de

către expropriator a deciziei nr.

604 din 19 mai 2011, așadar a unui

stadiu procedural consacrat de lege

în etapa a III-a, definită ca decurgând din transferul efectiv al dreptului de

proprietate.

Câtă vreme actul normativ vizat (H.G. nr.

200/2011) asigură

cel puțin formal

îndeplinirea primei etape în procedura exproprierii,

iar orice

întârziere sau culpă a autorităților în derularea cu celeritate a tuturor

celorlalte etape legale (inclusiv în ce privește formalitatea comunicării procedurale

a actelor emise) poate fi sancționată de instanță, s-a reținut că instanța de

fond a greșit respingând ca prematură cererea.

S-a mai reținut că nu s-a făcut dovada

notificării

proprietarului în condițiile art.

8 din lege și a parcurgerii procedurii

care, prin împlinirea termenului

statuat de art. 9, permite expropriatorului să emită decizia de expropriere. A

fost respinsă susținerea intimatei pârâte că reclamanții nu au încă recunoscută

calitatea de persoane supuse măsurilor reglementate prin Legea nr.

255/2010, pentru că în acest mod ar fi golite de

conținut dispozițiile

prevăzute de legiuitor.

Susținerea că doar de la momentul

comunicării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii prevăzute de art.

20 din Legea nr. 255/2010 proprietarul dobândește calitatea de expropriat nu se

regăsește în lege; dimpotrivă, plata prealabilă a despăgubirii constituie o

cerință a preluării în această modalitate a bunului de către stat, consacrată

atât prin art. 44 alin. (3) din Constituție și art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

În fine, instanța a mai reținut că

reclamanții nu s-au regăsit consemnați doar în lista preliminară anexă la

hotărârea de guvern evocată, fiind emisă chiar o decizie de expropriere.

Inexistența unei hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirii, a comisiei

de

verificare a dreptului de proprietate ori

a altui drept real ce urma a fi

desemnată de expropriator, care la

rândul ei urma să constate conform art. 18 din lege acceptarea sau, după caz,

neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor

drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii, nu poate constitui un

impediment obiectiv în demersul jurisdicțional al reclamanților.

Împotriva

acestei decizii pârâtul a declarat recurs

invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În critici se susține că etapele

procedurii de expropriere conform art. 4 din Legea nr. 255/2010 sunt: aprobarea

indicatorilor tehnico-economici ai lucrării de interes național, județean sau

local, consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii

pentru imobilele ce fac parte din coridorul de expropriere și afișarea listei

proprietarilor imobilelor, transferul dreptului de proprietate și finalizarea

formalităților procedurii de expropriere.

Se mai susține că art. 22 alin. (1) din

Legea nr. 255/2010 prevede: „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii

prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în

termenul general de prescripție, care curge de la

data la care i-a fost

comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului

despăgubirii".

Așadar, numai din momentul comunicării

hotărârii de stabilire

a cuantumului

despăgubirii se naște dreptul persoanei expropriate de

a contesta

cuantumul despăgubirii, fără a contesta transferul dreptului de proprietate

către expropriator.

Procedura judiciară poate fi

declanșată numai după emiterea de către comisie a unei hotărâri de stabilire a

cuantumului despăgubirilor.

Menționarea în lista anexă la H.G. nr.

200/2011 a numelui reclamanților și a bunului pe care îl dețin în proprietate

nu este suficientă pentru declanșarea procedurii judiciare.

Recursul este

fondat.

Etapele

procedurii de expropriere, conform art. 4 din Legea nr.

255/2010, sunt: aprobarea

indicatorilor tehnico-economici ai lucrării de interes național, județean sau

local, consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii

pentru imobilele ce fac parte din coridorul de expropriere și afișarea listei

proprietarilor imobilelor, transferul dreptului de proprietate și

finalizarea formalităților procedurii de

expropriere.

Potrivit art. 18 și 19 din această

lege faza administrativă a procedurii exproprierii se încheie, putând fi declanșată

procedura judiciară, după emiterea de către comisie a unei hotărâri în care se

va preciza valoarea despăgubirilor și modul de plată a acestora.

Deci, pentru a lua naștere dreptul

reclamanților de a contesta, în calitate de persoane expropriate, cuantumul

despăgubirilor stabilite de expropriator, este necesar ca acesta să emită o

hotărâre în acest sens.

În speță, după

emiterea H.G. nr. 200/2011, prin

care

s-a realizat faza denumită „Aprobarea indicatorilor tehnico-economici", a

fost emisă o decizie de expropriere în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 255/2010 și art. 6 din Normele metodologice de aplicare a legii,

ce reprezintă titlu executoriu pentru transferul dreptului de proprietate și

trebuie urmată de emiterea unei hotărâri de stabilire a cuantumului

despăgubirii.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că nici H.G. nr. 200/2011 și nici decizia de expropriere nr. 604/2011

(fila 11 dosar fond) nu reprezintă și nu pot fi asimilate hotărârii de

stabilire a despăgubirilor prevăzute de art. 22 din Legea nr. 255/2010, care

prevede: „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19

se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de

prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de

stabilire a cuantumului despăgubirii."

Procedura

judiciară poate fi declanșată numai după emiterea de către comisie a unei

hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirilor (ceea ce în speță nu s-a

demonstrat a se fi emis). Din momentul comunicării acestei hotărâri se naște

dreptul persoanei expropriate de a contesta cuantumul despăgubirii.

Menționarea în lista anexă la H.G. nr.

200/2011 a

reclamanților nu echivalează unei

hotărâri de stabilire a cuantumului

despăgubirilor. (fila 12 dosar fond)

Așa fiind,

pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ. recursul va fi admis, decizia atacată va fi modificată, va fi respins

apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civilă nr. 219 din 19 ianuarie

2012 a Tribunalului Constanța - secția civilă, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA - din subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

București împotriva deciziei civile nr. 54/C din 18

aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Modifică decizia atacată, respinge

apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civilă nr. 219 din 19

ianuarie 2012 a Tribunalului Constanța, secția civilă, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 februarie 2013