ÎCCJ, decizie (scj.ro #133947)

Expropriere. Cerere de acordare a despăgubirilor reprezentând beneficiul nerealizat. Condiția dovedirii existenței unui prejudiciu viitor, cert și previzibil.

Cuprins pe materii

: Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate.

Index alfabetic

: expropriere

prejudiciu

beneficiu nerealizat

Legea nr. 33/1994, art. 26

În ceea ce privește prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere - care vizează consecințele generate asupra beneficiilor certe, previzibile, actuale sau viitoare, de care titularul dreptului nu se mai poate bucura -, pentru dovedirea existenței beneficiului nerealizat, incumbă părții care se pretinde îndreptățită să propună dovezi relevante și pertinente. Sub acest aspect, este important ca cel care înaintează cererea privind aceste pretenții, să desfășoare o activitate în mod regulat, de al cărei beneficiu să fi fost privat din cauza pierderii suferite în urma exproprierii. Deci, în baza probelor administrate trebuie să poată fi stabilit cuantumul sumei realizate de reclamant ca urmare a activității desfășurate în mod regulat, căci dacă nu poate fi stabilit caracterul constant al veniturilor, nu există nici posibilitatea de evaluare a acestora.

Astfel, cum prejudiciul calculat de către expert a fost cuantificat exclusiv pe baza prețului stabilit printr-un contract de cesiune și superficie derulat anterior exproprierii și în considerarea încheierii unei astfel de convenții în viitor, pe o perioadă de 25 de ani,  instanța de apel în mod corect a reținut ca nejustificată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata acestui prejudiciu, pretenția sa nefiind susținută probator prin depunerea de înscrisuri care să ateste că cedarea folosinței terenului expropriat în schimbul unei sume de bani echivalente celei prevăzute în contractul invocat ca element comparativ, este reală și concretă.

Secția I civilă, decizia nr. 57 din 13 ianuarie 2017

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., au solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să dispună anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.3 din 30.05.2012 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și să oblige pârâtul la plata unor despăgubiri corespunzătoare prețului de piață al suprafeței al suprafeței expropriate, în cuantum de 3.000 euro (0,67 euro/mp), în echivalent lei la data plății efective, precum și la plata sumei de 60.000 euro reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin exproprierea suprafeței de 4.453 mp.

În motivare s-a arătat că suma de 1.961 lei, stabilită prin hotărârea atacată în cauză cu titlu de despăgubire aferentă terenului expropriat din proprietatea reclamanților, în suprafață de 4.453 mp, nu corespunde valorii de circulație a bunului, calculată potrivit art.26 din Legea nr.33/1994, respectiv în funcție de amplasament, prețul pieței, fertilitatea solului, pagubele produse în urma exproprierii.

Au susținut reclamanții că pârâta a emis hotărârea cu încălcarea dispozițiilor legale și a stabilit o despăgubire derizorie, fără a ține cont de prejudiciul pe care l-au suferit prin pierderea proprietății, respectiv prin imposibilitatea încheierii unui contract de cesiune și superficie conform contractului autentificat sub nr. x din 18.09.2009, care le-ar fi asigurat un câștig de 60.000 euro pe o perioadă de 30 de ani.

S-a pretins, totodată, că pentru alte suprafețe expropriate, pârâtul a stabilit un cuantum mai mare al despăgubirilor, ținând cont de amplasamentul imobilului, de suprafața expropriată sau de alte elemente.

Prin precizările la acțiune depuse la termenul din 31.01.2013, reclamanții au arătat că prejudiciul pretins, în cuantum de 60.000 euro, este dovedit prin contractul de cesiune și superficie depus la dosar și li se cuvine în temeiul art.26 din Legea nr.33/1994, pe lângă prețul imobilului ce a făcut obiectul exproprierii,  ca urmare a imposibilității de exploatare a acestuia pe un termen de 30 de ani.

Prin sentința civilă nr.2704 din 06.06.2013 Tribunalul Constanța a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că reclamanții se legitimează ca proprietari ai terenului situat în extravilanul localității Ciocârlia, parcela x6/12/2, în suprafață totală de 28.8000 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 03.07.2009 și figurează la poziția 334 în Anexa la Decizia de expropriere nr.1651/2011 a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA cu o despăgubire în valoare de 1.961 lei, pentru o suprafață expropriată de 4.453 mp teren extravilan.

Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.3 din 30.05.2012 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localității Ciocârlia, s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru parte din proprietatea reclamanților, respectiv pentru terenul extravilan în suprafață de 4.453,00 mp reprezentând parcela x6/12/2, cu număr cadastral x0, expropriat în scopul construirii lucrării de utilitate publică „Autostrada București-Constanța”, tronsonul 6, Cernavodă-Constanța”, iar cuantumul acesteia - stabilit potrivit Legii nr.255/2010 și Normelor de aplicare a acestui act normativ, precum și în baza raportului de expertiză tehnică de evaluare - a fost în sumă totală de 1.961,00 lei.

Examinând legalitatea hotărârii de expropriere în  limitele stabilite de reclamanți, care au contestat valoarea despăgubirilor acordate pentru suprafața de teren expropriată, tribunalul a avut în vedere etapele procedurii de expropriere, astfel cum sunt stabilite de art.4 din Legea nr.255/2010, prevederile art.11 alin. (7) – (9) din același act normativ, referitoare la modalitatea de întocmire a raportului de evaluare, dar și pe cele ale art.22 alin.(3) din Legea nr.255/2010, care fac trimitere la dispozițiile art.21-27 din Legea nr.33/1194.

S-a avut în vedere că, potrivit raportului de evaluare valorificat prin hotărârea de expropriere contestată, valoarea de piață a parcelei expropriate a fost calculată și prin metoda comparației directe, folosindu-se ca elemente de comparație: dimensiune, localizare (criteriu fundamental în selectarea comparabilelor), tipul de recoltă de pe suprafața evaluată, utilitățile din zonă, destinația, categoria localității (caracteristicile sociale ale acesteia), clasa de calitate a terenului, drumuri de acces și baze de depozitare; s-a avut, totodată, în vedere situația de fapt existentă la data inspecției, categoria de folosință conform documentației tehnico-cadastrale a imobilului în cauză, precum și nivelul valorilor estimate în grila notarilor publici, procedura de evaluare fiind conformă cu standardele, recomandările și metodologia de lucru recomandate de către ANEVAR.

Astfel, s-a stabilit că valoarea despăgubirii cuvenită reclamanților pentru terenul în suprafață de 4.453 mp, reprezentând parcela x6/12, cu număr cadastral x7 este de 1.916 lei, compusă din 1.705 lei – valoarea de circulație a terenului expropriat estimată conform grilei notarilor publici (0,383 lei/mp) și 256 lei – valoarea prejudiciului cauzat proprietarului.

În ceea ce privește valoarea de circulație a imobilului s-a constatat că reclamanții s-au rezumat să pretindă la modul general că aceasta nu corespunde prețului de piață, fără a arăta în concret ce elemente de comparație au fost alese în mod greșit sau nu au fost avute în vedere. De asemenea, nu au pretins că valoarea stabilită de expropriator nu corespunde celei înscrise în grila notarilor publici pentru terenurile amplasate în zona în discuție în perioada analizată și că, astfel, ar fi fost încălcate dispozițiilor art.11 din Legea nr.255/2010.

A mai arătat instanța de fond că experții desemnați în cauză nu au putut stabili valoarea de circulație a terenului expropriat prin metoda comparației directe, deoarece nu au identificat suficiente tranzacții din perioada respectivă, cu date sigure, care să indice caracteristicile valorii sau tendințele de piață; că potrivit experților, tranzacțiile pentru terenurile extravilane sunt în stagnare, cererea și oferta fiind inexistente în ultima perioadă, iar în urma investigațiilor făcute pe piața imobiliară din zona comunei Ciocârlia, ca și a informațiilor culese din presa locală cu specific oferte imobiliare, nu s-au găsit oferte similare de vânzări.

S-a subliniat, totodată, că reclamanții nu au depus dovezi ale unor tranzacții încheiate pentru terenuri similare celui în litigiu, la o dată apropiată de data evaluării făcute de către expropriator, deși le revenea această sarcină, potrivit art.129 C.proc.civ., ci au solicitat ca instanța să aibă în vedere valoarea stabilită de experții judiciari prin metoda capitalizării rentei funciare, în varianta B, respectiv pe baza datelor menționate în contractul de cesiune și superficie autentificat sub nr. x din 18.09.2009, existent la dosarul cauzei și aflat în derulare (24.580,56 lei).

Față de lipsa unor dovezi certe privind tranzacții pentru terenuri similare la momentul evaluării sau referitoare la schimbarea destinației, precum și prin raportare la prevederile art.26 alin.(2) din Legea nr.33/1994, instanța de fond a constatat că, din punctul de vedere al situației juridice și al momentului concret la care s-a stabilit valoarea reală a imobilului expropriat, despăgubirea primită de reclamanți a avut un caracter echitabil, respectiv că expertul evaluator desemnat de către expropriator a analizat toate elementele în directă legătură cu data evaluării, iar reperele de evaluare au fost corecte, valorile de circulație stabilite prin raportul de evaluare care a stat la baza emiterii hotărârii de expropriere corespunzând cerinței de actualitate și de realitate în determinarea sumei cuvenită reclamanților.

Referitor la cea de-a doua componentă a despăgubirii cuvenită reclamanților în urma exproprierii s-a reținut că experții desemnați să efectueze expertiza în cauză au stabilit valoarea prejudiciului suferit prin secționarea terenului la suma de 3.022 lei reprezentând costuri suplimentare pentru transport pe distanța de 12 km, pe care reclamanții vor trebui să o parcurgă pentru a accede la parcela în suprafață de 10.158 mp, rămasă în proprietate. S-a apreciat că acest cuantum nu poate fi, însă, avut în vedere în condițiile în care valoarea de circulație a terenului a fost menținută, deoarece s-ar ajunge în situația inacceptabilă ca statul să plătească doar pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin secționarea proprietății reclamanților, o sumă de aproape două ori mai mare decât valoarea terenului expropriat.

S-a mai reținut, pe de altă parte, că reclamanții nu au criticat hotărârea de stabilire a despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii și sub aspectul cuantumului prejudiciului suferit ca urmare a secționării terenului, ci doar din perspectiva foloaselor pe care le-ar fi obținut timp de 30 de ani, în cazul în care ar fi încheiat pentru terenul expropriat un contract de cesiune și superficie similar celui atașat la dosar (cu valoarea de 2.000 euro/an) și că abia ulterior și-au însușit valorile din raportul de expertiză judiciară și au solicitat ca datele rezultate din contractul în discuție să fie valorificate pentru stabilirea valorii reale de circulație a terenului expropriat, iar nu pentru stabilirea  prejudiciului.

Pentru aceste motive, tribunalul a respins ca nefondată acțiunea formulată, reținând că valoarea de circulație avută în vedere de Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirilor este corectă și că reclamanților nu li s-a adus, potrivit legii, nicio daună care să presupună acordarea unei despăgubiri suplimentare ca efect al exproprierii.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând greșita aplicare a prevederilor Legii nr.255/2010 și ale Legii nr.33/1994.

Au susținut recurenții că prin însușirea sumei de 1.961 lei, stabilită de expropriator cu titlu de despăgubire pentru terenul în suprafață de 4.453 mp, expropriat în cauză, instanța de fond a nesocotit prevederile art.26 din Legea nr.33/1994, care impun ca la stabilirea despăgubirii cuvenită expropriatului să fie avută în vedere valoarea reală a imobilului expropriat.

S-a pretins că valoarea reală a imobilului reprezintă prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele cu caracteristici similare, amplasate în aceeași unitate administrativ teritorială, ori valoarea stabilită de expropriator și însușită de instanță reprezintă, după cum rezultă din raportul de evaluare întocmit cu ocazia exproprierii, valoarea cuprinsă în grila notarilor publici pentru terenul expropriat, iar nu prețul de piață al bunului.

Referitor la raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond s-a arătat că, deși experții nu au utilizat metoda comparației directe, ci pe aceea a capitalizării rentei funciare, valoarea astfel stabilită reprezintă o valoare de piață a imobilului, conformă reglementărilor în materie, respectiv art.22 alin.(3) din Legea nr.255/2010 și art.21-27 din Legea nr.33/1994.

S-a solicitat, în consecință, ca despăgubirea aferentă terenului expropriat să fie stabilită conform variantei B din raportul de evaluare întocmit la instanța de fond, apreciindu-se că aceasta corespunde prețului de piață al imobilului expropriat și acoperă integral prejudiciul cauzat prin expropriere.

Prin încheierea pronunțată la 26.03.2014, Curtea de Apel Constanța a calificat calea de atac declarată împotriva sentinței instanței de fond ca fiind apel, potrivit art.2 pct.1 lit. f) raportat la art.3 pct.2 C.proc.civ., coroborat cu art.22 alin.(3) din Legea nr.255/2010 și art.23 alin.(2) din Legea nr. 33/1994.

În temeiul art.295 alin.(2) C.proc.civ., Curtea a încuviințat completarea probei cu înscrisuri și efectuarea unui supliment la raportul de expertiză ce a avut ca obiective stabilirea valorii de circulație a terenului expropriat la data întocmirii raportului de expertiză și evaluarea prejudiciului cauzat prin expropriere, inclusiv prin raportare la contractul de superficie, avut în vedere la stabilirea valorii de circulație a terenului în varianta B a raportului de expertiză.

Prin suplimentul la raportul de expertiză ce a fost depus la 25.11.2014, comisia de experți a stabilit, cu opinia separată a d-lui expert C., o valoare a terenului expropriat - determinată prin metoda comparației directe și în raport de documentația depusă la dosar în apel - de 4.007,7 lei și o valoare a prejudiciului cauzat prin expropriere de 7.172,5 lei.

Obiecțiunile formulate de părți cu privire la acest răspuns al experților au fost încuviințate în parte de Curte la termenul din 28.01.2015, iar la termenul din 25.03.2015 aceeași instanță a dispus, în raport de statuările Deciziei nr. 12 din 15.01.2015 a Curții Constituționale, completarea probei cu înscrisuri și suplimentarea obiectivelor expertizei imobiliare; în consecință, la cererea instanței, BNP X. și BNP Y. au înaintat copii ale unor contracte de vânzare cumpărare perfectate în prima jumătate a anului 2012 pentru terenuri similare celui expropriat, iar prin raportul de expertiză depus la 29.10.2015 comisia de experți a evaluat terenul prin raportare la data transferului dreptului de proprietate, stabilind o despăgubire de 13.694 lei, din care 2.894 lei valoarea terenului expropriat, 2.189 lei cost suplimentar rută ocolitoare și 8.611 lei valoarea prejudiciului nerealizat.

Urmare a încuviințării parțiale a obiecțiunilor aduse de intimatul pârât acestui raport de expertiză, experții au subliniat că valorificarea comparabilelor indicate în adresa Primăriei comunei Ciocârlia din 2013 nu a fost posibilă din cauza lipsei datei calendaristice a tranzacțiilor menționate și au explicat modalitatea de calcul a prejudiciului constând în costurile suplimentare impuse de ruta ocolitoare, respectiv conform tehnologiei de cultură a grâului de consum.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, Curtea a reținut următoarele:

Pretenția dedusă judecății în cauză vizează încălcarea dreptului la indemnizare al reclamanților, în calitatea lor de proprietari ai imobilului expropriat, prin modalitatea de determinare a cuantumului despăgubirii acordată de pârâtul expropriator.

În cazul exproprierii, despăgubirea reprezintă o compensație pentru pierderea suferită de proprietar ori, eventual, de ceilalți titulari de drepturi reale, ca urmare a pierderii dreptului de proprietate sau a altui drept real principal asupra bunului expropriat.

Art.26 alin.(1) din Legea nr.33/1994 - dispoziție legală aplicabilă și în cazul exproprierii reglementată de Legea nr.255/2010, așa cum rezultă din prevederile art.22 ale acestui act normativ – stabilește că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar în alin.(2) al textului se prevede că la calcularea despăgubirilor, experții și instanța de judecată vor avea în vedere prețul de vânzare al imobilelor de același fel în unitatea administrativ teritorială, precum și daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Întrucât prin Decizia nr.12/2015 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României nr.152 din 03.03.2015, s-a stabilit, inclusiv prin raportare la prevederile Legii nr.255/2010, că la calcularea cuantumului despăgubirilor solicitate potrivit art.22 alin.(1) din acest act normativ, experții și instanța de judecată vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la momentul transferului dreptului de proprietate, este de necontestat că prima componentă a despăgubirii, respectiv valoarea reală a bunului expropriat, reprezintă echivalentul acestui preț care este, de fapt, valoarea de piață a imobilului, definită în Standardele internaționale de evaluare IVS 1 ca suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv.

În același sens a statuat Curtea Constituțională și prin decizia nr. 380 din 26.05.2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.22 alin.(3) din Legea nr.255/2010,  raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art.26 alin.(2) din Legea nr. 33/1994, publicată în Monitorul Oficial nr.527 din 15.07.2015, în considerentele căreia a arătat că ”valoarea bunului expropriat nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului, finalitate urmărită atât prin Legea nr.33/1994, cât și prin jurisprudența Curții Constituționale.

În speță, evaluarea imobilului expropriat s-a raportat la momentul anului 2011, când prin raportul de evaluare a proprietăților imobiliare ce vor fi expropriate în vederea realizării lucrării de utilitate publică ”Autostrada București – Constanța, tronsonul 6, Cernavodă – Constanța”, s-a stabilit o valoare de piață de 0,383 lei /mp pentru terenurile arabile din extravilanul localității Ciocârlia, în funcție de care s-a determinat și cuantumul despăgubirii datorată de expropriator pentru terenul în litigiu, de 1.961 lei, consemnată la poziția 334 în ”completarea” listei imobilelor care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică anterior menționată.

Întrucât singura expertiză prin care terenul expropriat a fost evaluat pe parcursul procedurii judiciare de față în raport cu momentul transferului dreptului de proprietate, conform statuărilor Curții Constituționale, este cea depusă la dosar la 29.10.2015, prin care s-a determinat o valoare a terenului supus exproprierii de 2.894 lei (0,65 lei/mp), prin metoda comparației directe, Curtea a analizat pretenția reclamanților, de majorare a cuantumului despăgubirii stabilită de expropriator, prin prisma concluziilor acestei lucrări de evaluare și a constatat că despăgubirea astfel calculată corespunde exigenței constituționale a justei despăgubiri, întrucât a fost stabilită prin valorificarea unor informații obținute din tranzacții perfectate efectiv pentru terenuri similare, înregistrate la BNP Y. la 17.01.2012, respectiv 09.02.2012, prin aplicarea unei metode de determinare a prețului de tranzacționare prevăzut de standardele internaționale de evaluare, fiind selectată comparabila pentru care nu a fost efectuată nicio corecție și care vizează un teren de 13.500 mp, cu un amplasament similar celui expropriat și cu aceeași categorie de folosință.

S-a apreciat, în consecință, că suma stabilită prin expertiza depusă în apel la 29.10.2015 poate fi în mod justificat apreciată ca reprezentând prețul real al terenului expropriat din proprietatea reclamanților, cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, întrucât a fost stabilită pe baza unor elemente care pot fundamenta calculul despăgubirii datorată în cazul exproprierii potrivit criteriului stabilit de art.26 alin.(2) din Legea nr.33/1994, iar nu prin raportare la elemente speculative, pur ipotetice,deduse din convenții având ca obiect cedarea folosinței unor suprafețe de teren amplasate în zone similare, cum s-a calculat în varianta B a raportului de expertiză întocmit în fața instanței de fond, a cărei valorificare s-a pretins prin apelul titularilor acțiunii.

Potrivit lucrărilor dosarului, valoarea de 24.581 lei, stabilită în varianta B a raportului de expertiză întocmit în primul ciclu procesual, a avut în vedere contractul de cesiune și superficie autentificat sub nr. x din 18.09.2009, fiind determinată prin metoda capitalizării directe a veniturilor realizate din cedarea dreptului de folosință a unui teren de 31,9 ha în scopul construirii a 1-2 centrale eoliene și a tuturor instalațiilor necesare acestora; calculul experților a avut ca premisă posibilitatea utilizării terenului expropriat în cauză, cu o întindere de 4.453 mp, în același scop, dar caracterul speculativ al acestei aprecieri, bazată exclusiv pe perspectiva subiectivă a reclamanților, este evident chiar și numai prin raportare la diferența de întindere a celor două imobile, ori în absența unor dovezi certe care să demonstreze utilizarea imobilului în litigiu în scopul stabilit prin convenția anterior menționată și obținerea, ca urmare a acestei modalități de valorificare a bunului, a unor venituri similare celor stabilite prin același contract, valoarea de circulație a terenului expropriat trebuie să corespundă situației lui juridice de la momentul concret la care se realizează evaluarea.

Raportat la aceste considerente, Curtea a constatat că pretenția de majorare a cuantumului despăgubirii stabilită de expropriator este justificată numai în limita valorii stabilită prin raportul de expertiză depus la 29.10.2015, de 2.894 lei, care a dat eficiență și a răspuns criteriilor stabilite de art.26 alin.(2) din Legea nr.33/1994, fiind corect determinată.

Considerentele anterioare, referitoare la imposibilitatea valorificării elementelor contractului de concesiune și superficie autentificat în 2009 în determinarea valorii reale a bunului expropriat, au justificat și lipsa de temeinicie a pretenției de valorificare a aceleiași convenții în stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat proprietarilor bunului prin exproprierea dispusă.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza

Lallement c. Franței

, 2002), prejudiciul impus a fi acoperit în cazul unei exproprieri - pentru ca această sarcină să nu devină excesivă prin lipsa echilibrului între interesele generale ale comunității și cele private ale proprietarului deposedat - se referă la pierderea unor beneficii economice certe de care acesta nu se mai poate bucura, care au caracter previzibil și pot fi dovedite prin situații (economico-financiare, fiscale) concrete anterioare.

În speță, însă, prejudiciul calculat prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți în apel, a cărui acordare a fost solicitată prin concluziile orale de la termenul din 06.05.2016, a fost calculat exclusiv pe baza prețului stabilit prin contractul de cesiune și superficie din 2009 și în considerarea derulării unei astfel de convenții pe o perioadă de 25 de ani, nejustificată sub aspectul întinderii prin trimitere la vreun element concret, deci fără nicio legătură cu vreun beneficiu actual, previzibil a fi produs și în viitor și care ar justifica creșterea indemnizației pe criteriul imposibilității continuării activității pe suprafața de teren rămasă, în condiții de rentabilitate, și pe rațiuni de pierdere a unor foloase economice.

Pentru aceleași argumente, referitoare la nedovedirea pierderii unor foloase economice concrete, a fost respinsă și solicitarea de acordare a sumei de 8.611 lei, stabilită prin raportul de expertiză depus în apel la 29.10.2015 cu titlu de prejudiciu cauzat prin expropriere deoarece, asemeni calculului realizat prin raportare la contractul de cesiune și superficie, și aceasta din urmă a fost determinată prin raportare la elemente speculative, străine situației terenului expropriat la momentul evaluării, respectiv în funcție de producția de grâu ce ar putea fi obținută în zona Ciocârlia cu aplicarea unei tehnologii avansate și în condiții optime.

În același sens s-a pronunțat Curtea și asupra costului suplimentar cu ruta ocolitoare, întrucât reclamanții nu au pretins existența vreunui prejudiciu rezultat din secționarea terenului deținut în proprietate nici în fața instanței de fond, nici prin cererea de apel; totodată, cum corect a reținut și instanța de fond, acordarea unor cheltuieli de transport suplimentare într-un cuantum aproximativ egal valorii reale a terenului expropriat contravine chiar principiului acordării unei despăgubiri reale și echitabile pentru bunul expropriat, care nu implică plata unor sume supraevaluate, la nivelul pretențiilor celui expropriat, determinate pe criterii subiective, uneori speculative și fără corespondent în realitate.

În temeiul art.296 C.proc.civ., Curtea a admis apelul și a schimbat sentința civilă atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea, a anulat în parte hotărârea nr.3/2012 a CNADNR și a obligat pârâtul la plata sumei de 2.894,45 lei cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat, respingând ca nefondate restul pretențiilor formulate.

În temeiul art.274 alin.(1) și art.276 din același cod, intimatul pârât a fost obligat la 1655,25 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorarii expert, reduse corespunzător pretențiilor admise.

Împotriva deciziei nr. 60/C/2016 a Curții de Apel Constanța, au declarat recurs reclamanții și  pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța (fosta C.N.A.D.N.R. SA).

Prin recursul declarat de reclamanții A. și B., se apreciază că hotărârea Curții de Apel Constanța este nelegală, fiind incident motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Se consideră că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevăd că despăgubirea cuvenită expropriatului se compune din valoarea imobilului, precum și din prejudiciul cauzat proprietarului.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată se poate observa că cererea reclamanților a vizat stabilirea despăgubirilor și obligarea pârâtei de către instanța de judecată la achitarea acestora, despăgubiri ce trebuie stabilite în conformitate cu art. 26 din Legea nr.33/1994, ei solicitând despăgubiri și pentru prejudiciul cauzat proprietarului ca urmare a exproprierii.

Ca urmare, acordarea despăgubirilor trebuie să reprezinte repararea integrală a prejudiciului, iar prejudiciul cuprinde paguba efectivă și beneficiul nerealizat. Paguba efectivă este reprezentată de contravaloarea suprafeței de teren expropriată, iar beneficiul nerealizat este reprezentat de lipsa de folosință a imobilului expropriat chiar și pentru viitor.

În ceea ce privește prejudiciul creat prin expropriere recurenților-reclamanți, se susține că suntem în prezența unui prejudiciu viitor și sigur, iar întinderea și valoarea acestuia a fost posibil să fie stabilită de către experți, astfel cum rezultă din rapoartele de expertiză efectuate în apel.

Astfel, se arată că experții au stabilit valoarea de 8.611 lei ca prejudiciu nerealizat printr-un calcul raportat la elemente certe și nu speculative, la elemente care nu sunt străine terenului expropriat, deși la momentul efectuării expertizei experții ar fi menționat că elementele pe care le-au avut în vedere pentru a stabili valoarea prejudiciului creat ar fi elemente speculative, însă criteriile în baza cărora a fost calculat prejudiciul viitor creat prin expropriere sunt criterii eligibile, de specialitate. Totodată, din această perspectivă se arată că reclamanții au făcut dovada că suprafața de teren ce a fost expropriată a făcut parte din totalul suprafeței de teren utilizat în agricultură de către reclamanta B.

Se susține că suma de 8.611 lei, rezultată din raportul de expertiză, reprezintă prejudiciu viitor creat prin expropriere, prejudiciu succesiv întrucât el se produce în fiecare an prin imposibilitatea utilizării și lipsei de folosință a terenului respectiv.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Constanța ar fi încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 prin înlăturarea sumelor de bani reprezentate de prejudiciul rezultat din secționarea terenului deținut în proprietate. Nu se poate reține, astfel cum a susținut Curtea de Apel Constanța, că reclamanții nu ar fi pretins existența unui prejudiciu rezultat din secționarea terenului deținut în proprietate nici în fața instanței de fond, nici prin cererea de apel.

Totodată, se consideră că suma stabilită de către experți ca urmare a secționării terenului nu poate fi reținută ca o suma supraevaluată doar prin simplul fapt că depășește valoarea de piață a terenului expropriat. De asemenea, criteriile avute în vedere de către experți pentru stabilirea prejudiciului creat ca urmare a secționării terenului nu sunt criterii subiective, speculative, astfel cum a reținut instanța de apel, ci sunt criterii avute în vedere în concret la data efectuării expertizei.

Prin urmare, instanța de apel în mod nelegal ar fi înlăturat contravaloarea prejudiciului creat proprietarilor prin expropriere în cuantum de 10.800 lei reprezentată de 8.611 lei venit net pe suprafața expropriată și 2.189 lei cost suplimentar rută ocolitoare.

Recursul declarat de pârâta C.N.A.I.R. S.A. împotriva deciziei civile nr. 60/C/2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanta, a vizat următoarele motive de nelegalitate:

Pentru a pronunța decizia recurată, Curtea de Apel a validat parțial expertiza efectuată în cauză în ceea ce privește valoarea de circulație a terenului expropriat, considerând ca valoarea stabilită prin raportul de expertiză, în cuantum de 2894,45 lei, dă eficiență și răspunde criteriilor stabilite de art.26 alin.(2) din Legea nr.33/1994 .

De asemenea, în ceea ce privește prejudiciul cauzat prin expropriere, calculat de experți în cuantum de 8.611 lei, instanța, în mod corect, a reținut că cererea nu este fondată, întrucât nu s-a făcut dovada pierderii unor foloase economice concrete și a respins solicitarea de acordare a sumei de 8.611 lei, stabilită prin raportul de expertiză cu titlu de prejudiciu cauzat prin expropriere.

Se critică însă modul de calcul al valorii de circulație a imobilului expropriat  în cuantum de 2.894,45 lei care nu ar fi fost calculat la momentul 28.11.2011.

Se arată că pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Constanța a formulat obiecțiunile înregistrate la 20.11.2015 prin intermediul cărora a criticat faptul că, deși instanța a dispus refacerea raportului de expertiza prin raportare la decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, iar despăgubirea (valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului) trebuia să fie stabilită la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv la data de 28.11.2011, experții nu au realizat evaluarea la acest moment întrucât au utilizat drept comparabile tranzacții încheiate ulterior operării transferului dreptului de proprietate. Se mai arată că din analiza grilei de comparație din raport se poate constata faptul că singurele corecții aplicate de experți privesc comparabila B și vizează „amplasarea față de localitate" și „mărimea suprafeței".

De asemenea, au arătat că nu au fost aplicate niciun fel de corecții procentuale. La obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, experții au formulat „Răspuns la obiecțiunile formulate de intimatul pârât", depus la termenul din 23.03.2016, prin care au arătat că acele comparabile din adresa Primăriei Comunei Ciocârlia din 06.08.2013 nu au putut fi valorificate datorită lipsei datei calendaristice (informații incomplete) a tranzacțiilor efectuate. De asemenea, experții au afirmat că, conform dispoziției instanței la termenul din 22.06.2015, perioada de selectare a comparabilelor trebuie să fie cuprinsă între septembrie 2011 - mai 2012 și totodată s-a emis adresa către Primăria Ciocârlia pentru completarea tranzacțiilor depuse cu datele calendaristice.

Prin notele de ședință din 25.04.2016, având în vedere cele expuse de experți, pentru o justă soluționare a cauzei, au solicitat instanței să revină cu adresa la Primăria Comunei Ciocârlia prin care să solicite să fie depuse la dosar datele calendaristice complete ale tranzacțiilor încheiate la nivelul comunei în anul 2011, respectiv a celor 6 tranzacții menționate în adresa din 06.08.2013. De asemenea, având în vedere faptul că transferul dreptului de proprietate asupra parcelei în litigiu a operat la data emiterii deciziei de expropriere nr. 1651 din 28.11.2011, au solicitat ca la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților experții să aibă în vedere doar tranzacții cu terenuri similare încheiate anterior datei de 28.11.2011, nu și tranzacții ulterioare.

Se concluzionează că instanța de apel a ignorat această solicitare a pârâtei și a validat raportul de expertiză întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale în materie de expropriere, situația expusă atrăgând incidența art. 304 pct.9 C.proc.civ., ipoteză în care hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În consecință, se apreciază că se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în vederea stabilirii valorii reale a imobilului expropriat cu respectarea strictă a cerințelor imperative ale art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, a dispozițiilor deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015, precum și cu respectarea

standardelor de evaluare ANEVAR.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Recursul declarat de reclamanții A. și B.

vizează motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., considerându-se că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește despăgubirea ce reprezintă  prejudiciul cauzat proprietarului și la care ar fi fost îndreptățiți.

Se arată astfel că, pe de o parte, a fost dovedit un prejudiciu viitor și sigur, iar întinderea și valoarea acestuia s-ar fi stabilit de către experți, astfel cum rezultă din rapoartele de expertiză efectuate în apel la valoarea de 8.611 lei ca prejudiciu nerealizat, printr-un calcul raportat la elemente certe și nu speculative.

Critica invocată de  recurenții reclamanți este nefondată.

Instanța de apel a interpretat și aplicat în mod just prevederile art. 26 din Legea nr.33/1994 considerând că, potrivit dispozițiilor legale menționate, despăgubirea cuvenită proprietarului bunului expropriat cuprinde cele două componente, respectiv: valoarea reală a imobilului, care este intrinsec legată de caracterul echitabil al despăgubirii acordate, ceea ce presupune ca aceasta să fie cât mai apropiată de valoarea bunului expropriat și prejudiciul cauzat proprietarului (sau unor terți) prin expropriere, care vizează consecințele generate prin expropriere asupra beneficiilor certe, previzibile, actuale sau viitoare, de care titularul dreptului nu se mai poate bucura.

În ceea ce privește prejudiciul, pentru dovedirea existenței beneficiului nerealizat, incumbă părții care se pretinde îndreptățită să propună dovezi relevante și pertinente. Sub acest aspect, este important ca cel care înaintează cererea privind aceste pretenții să desfășoare o activitate în mod regulat, de al cărui beneficiu să fi fost privat, din cauza pierderii suferite în urma faptei autorului. Pe baza înscrisurilor depuse trebuie să poată fi stabilit cuantumul sumei realizate de reclamant ca urmare a activității desfășurate în mod regulat, căci dacă nu poate fi stabilit caracterul constant al veniturilor, nu există nici posibilitatea de evaluare a acestora.

Cum certitudinea beneficiului nerealizat se poate dovedi cu înscrisuri, Curtea a reținut în mod just că nu s-au putut valorifica elementele contractului de concesiune și superficie autentificat în 2009, depus de reclamanți, în determinarea valorii reale a bunului expropriat, ceea ce a determinat respingerea cererii de valorificare a acestei convenții în stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat proprietarilor bunului respectiv prin exproprierea dispusă.

Deoarece prejudiciul calculat prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți în faza procesuală a apelului a fost cuantificat exclusiv pe baza prețului stabilit prin contractul de cesiune și superficie din 2009 și în considerarea derulării unei astfel de convenții pe o perioadă de 25 de ani, Curtea de apel în mod corect a reținut ca nejustificată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata acestui prejudiciu, pretenția reclamanților nefiind susținută probator prin depunerea de înscrisuri care să ateste că cedarea folosinței terenului expropriat în schimbul unei sume de bani echivalente celei prevăzute în contractul invocat (nr. x din 18.09.2009) ca element comparativ, este reală și concretă.

Nefiind identificat vreun element concret privind pierderea unor beneficii certe, previzibile a fi produse și în viitor și care ar justifica îndreptățirea reclamanților la acest prejudiciu solicitat, se apreciază că motivul de recurs invocat pe acest aspect este nefondat, prin decizia recurată fiind interpretate și aplicate în mod just dispozițiile legale incidente, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza

Lallement c. Franței

2002).

Nici înscrisul atașat cererii de recurs (contractul de arendare nr. x din 14.06.2010) nu oferă date concrete privind astfel de pierderi certe, previzibile care să justifice pretențiile reclamanților pe acest aspect, al prejudiciului nerealizat, susținerea reclamanților privind dovada utilizării terenului respectiv în cadrul întreprinderii individuale B. neputând conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate.

Pe de altă parte, se arată că instanța de apel ar fi încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 prin înlăturarea sumelor de bani reprezentate de prejudiciul rezultat din secționarea terenului deținut în proprietate,  reclamanții solicitând și această componentă a prejudiciului. De asemenea, se susține că suma stabilită de către experți ca urmare a secționării terenului nu poate fi reținută ca o sumă supraevaluată doar prin simplul fapt că depășește valoarea de piață a terenului expropriat iar criteriile avute în vedere de către experți pentru stabilirea prejudiciului creat ca urmare a secționării terenului nu sunt criterii subiective, speculative, astfel cum a reținut instanța de apel, ci sunt criterii avute în vedere în concret la data efectuării expertizei.

Nici această critică nu subzistă, fiind interpretate în mod corect dispozițiile art. 26 din Legea nr.33/1994. Așa cum a reținut și instanța de apel, reclamanții nu au pretins existența vreunui prejudiciu rezultat din secționarea terenului aflat în proprietatea lor, nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin cererea de apel. Reclamanții nu au criticat hotărârea de stabilire a despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii sub acest aspect, al prejudiciului reprezentând cost suplimentar cu ruta ocolitoare, ci doar din perspectiva foloaselor pe care le-ar fi obținut dacă ar fi încheiat un contract de cesiune și superficie precum cel depus la dosarul cauzei, astfel că acest capăt de cerere în mod just nu a fost  primit. Și în ceea ce privește suma stabilită de experți, corect s-a reținut că obligarea pârâtei la plata unor cheltuieli de transport suplimentare într-un cuantum foarte mare, la nivelul valorii reale a terenului expropriat încalcă principiul caracterului echitabil și real al despăgubirii pentru imobilul expropriat, evaluarea fiind realizată pe criterii subiective.

Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.

Recursul declarat de pârâta

Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța (fosta C.N.A.D.N.R. SA) împotriva deciziei nr. 60/C/2016 a Curții de Apel Constanța, este, de asemenea, nefondat, urmând a fi respins.

Criticile pârâtei vizează, în primul rând, incidența art. 304 pct. 9 C.proc.civ. în ceea ce privește modul de calcul al valorii de circulație a imobilului expropriat care nu ar fi fost raportat la momentul exproprierii, și anume,  28.11.2011.

Motivul de recurs invocat de pârâtă este nefondat.

Potrivit art. 9

alin. (4)

din Legea nr. 255/2010, transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator. În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflați în concurs, nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor [art. 19

alin. (11)

din Legea nr. 255/2010]. În această ipoteză, expropriatul nemulțumit se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate [art. 22

alin. (1)

din Legea nr. 255/2010]. În continuare, art. 22

alin. (3)

din lege prevede că acțiunea formulată se soluționează potrivit dispozițiilor

art. 21

-

27

din Legea

nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Legiuitorul român a consacrat principiul despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, în sensul că, așa cum prevede

art. 26

din Legea nr. 33/1994, despăgubirea este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul suferit de proprietar sau alte persoane îndreptățite, iar la calculul despăgubirilor, se vor lua în considerare prețul de piață al imobilului și daunele provocate proprietarului, cuprinzând prejudiciul efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans) la data transferului dreptului de proprietate, în acord cu dispozițiile Deciziei nr. 380/2015 pronunțată de Curtea Constituțională .

În consecință, prevederile legale mai sus menționate reprezintă o garanție pentru proprietarul expropriat că nu este supus unei măsuri abuzive din partea autorităților statului, astfel încât despăgubirea acordată pentru exproprierea imobilului trebuie să reflecte valoarea de piață a acestuia la data exproprierii, nu o valoare anterioară, ci una contemporană momentului transferului dreptului de proprietate, tocmai pentru a asigura o reparație completă și integrală pentru cel expropriat.

Instanța de apel în mod corect a interpretat și aplicat aceste dispoziții legale, dând

eficiență celor două tranzacții încheiate la data de 17.01.2012 și 09.02.2012 valorificate de raportul de expertiză depus la dosarul cauzei la data de 29.10.2015,  motivul de recurs invocat pe acest aspect fiind nefondat.

În accepțiunea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în operațiunea de valorizare a unor imobile expropriate primează prețul real de circulație consfințit în tranzacții autentice care vizează terenuri similare - or, așa cum s-a dovedit în prezenta cauză, valoarea de despăgubire acordată de instanță este susținută de prețurile relevate de cele două contracte autentice existente la dosarul cauzei și reținute în raportul de expertiză. Aceste contracte s-au încheiat la date foarte apropiate de momentul emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator iar expertiza judiciară dispusă reflectă valoarea bunului la un moment contemporan realizării transferului dreptului, și nu  o valoare de la un moment ulterior care nu este cert. Rezultă că, determinându-se în acest fel cuantumul despăgubirii, aceasta  este "dreaptă", are un caracter just deoarece cuantumul ei este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate, soluție de principiu cu valoare constituțională.

Nici criticile formulate de recurentă sub aspectul comparabilelor avute în vedere de expert și al corecțiilor nu subzistă, valoarea de piață a terenului expropriat a fost în mod just stabilită în raport de circumstanțele pieței imobiliare și de celelalte condiții legale, respectiv afectațiunea bunului imobil, amplasamentul acestuia, utilitățile și sarcinile care îl grevează.

Procesul de evaluare este un sistem complex ce conține toate cercetările, informațiile, raționamentele, analizele și concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea de piață a imobilului, aceasta din urmă fiind definită în standardele internaționale de evaluare IVS, ca fiind suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv.

Prin urmare, valoarea de piață a imobilului expropriat a fost determinată în raport de toate caracteristicile bunului, ajungându-se la cel mai bun preț ce se poate obține, în mod rezonabil, de către vânzător și cel mai avantajos preț ce se poate obține, în mod rezonabil, de către cumpărător, fiind interpretate în mod just dispozițiile legale ale art. 26 din Legea nr.33/1994 în ceea ce privește sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel”. Criteriul de calcul a acestei prime componente a despăgubirii ce se cuvine în cazul exproprierii, având în vedere acel preț rezonabil, normal, comun, firesc, care se obține atunci când tranzacția se desfășoară între un cumpărător și un vânzător prudenți și diligenți. De altfel, Curtea de apel a reținut că lucrarea de evaluare omologată s-a realizat pe baza metodei de determinare a prețului de tranzacționare prevăzut de Standardele internaționale de evaluare pe baza unei comparabile pentru care nu au fost aplicate corecții, dar care are ca obiect teren similar și cu aceeași categorie de folosință celui expropriat, evaluare care răspunde exigențelor legale și ale statuărilor instanței constituționale.

Celelalte susțineri ale pârâtei relative la modul de soluționare a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză (sub aspectul corecțiilor) sau de respingere a unor probe (respectiv de solicitare a unei adrese către Primăria comunei Ciocârlia, de completare a unor date calendaristice) nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, neputând fi circumscrise motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304  C.proc.civ.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C.proc.civ., a fost respins  și recursul declarat de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța (fosta C.N.A.D.N.R. SA) împotriva deciziei nr. 60/C/2016 a Curții de Apel Constanța.