ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 57/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 57/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 57/2017

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/118/2012, reclamanții A.

și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CN C. SA, au

solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să

dispună anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 3

din 30 mai 2012 emisă de CN C. SA și să oblige pârâtul la plata

unor despăgubiri corespunzătoare prețului de piață al

suprafeței al suprafeței expropriate, în cuantum de 3.000 euro (0,67 euro/mp),

în echivalent lei la data plății efective, precum și la plata

sumei de 60.000 euro reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin exproprierea

suprafeței de 4.453 mp.

În motivare

s-a arătat că suma de 1.961 lei, stabilită prin hotărârea

atacată în cauză cu titlu de despăgubire aferentă terenului

expropriat din proprietatea reclamanților, situat în localitatea Ciocârlia,

jud. Constanța, în suprafață de 4.453 mp, nu corespunde valorii

de circulație a bunului, calculată potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994,

respectiv în funcție de amplasament, prețul pieței, fertilitatea

solului, pagubele produse în urma exproprierii.

Au

susținut reclamanții că pârâta a emis hotărârea cu

încălcarea dispozițiilor legale și a stabilit o despăgubire

derizorie, fără a ține cont de prejudiciul pe care l-au suferit

prin pierderea proprietății, respectiv prin imposibilitatea

încheierii unui contract de cesiune și superficie conform contractului

autentificat din 18 septembrie 2009, care le-ar fi asigurat un câștig de

60.000 euro pe o perioadă de 30 de ani.

S-a pretins,

totodată, că pentru alte suprafețe expropriate, pârâtul a

stabilit un cuantum mai mare al despăgubirilor, ținând cont de

amplasamentul imobilului, de suprafața expropriată sau de alte

elemente.

Prin

precizările la acțiune depuse la termenul din 31 ianuarie 2013,

reclamanții au arătat că prejudiciul pretins, în cuantum de

60.000 euro, este dovedit prin contractul de cesiune și superficie depus

la dosar și li se cuvine în temeiul art. 26 din Legea nr. 33/1994, pe

lângă prețul imobilului ce a făcut obiectul exproprierii, ca

urmare a imposibilității de exploatare a acestuia pe un termen de 30

de ani.

Prin

sentința civilă nr. 2704 din 06 iunie 2013 Tribunalul Constanța

a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a

hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că

reclamanții se legitimează ca proprietari ai terenului situat în

extravilanul localității Ciocârlia, jud. Constanța, parcela

A316/12/2, în suprafață totală de 28.8000 mp, conform

contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 03 iulie 2009 de B.N.P.,

D. și figurează la poziția 334 în Anexa la Decizia de

expropriere nr. 1651 din 28 noiembrie 2011 a SC C. SA cu o despăgubire în

valoare de 1961 lei, pentru o suprafață expropriată de 4.453 mp

teren extravilan.

Prin Hotărârea

de stabilire a despăgubirilor nr. 3 din 30 mai 2012 a Comisiei de

verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul

localității Ciocârlia, jud. Constanța s-a aprobat acordarea

despăgubirii pentru parte din proprietatea reclamanților, respectiv

pentru terenul extravilan în suprafață de 4.453,00 mp reprezentând

parcela A316/12/2, cu număr cadastral 101930, expropriat în scopul

construirii lucrării de utilitate publică „Autostrada

București-Constanța”, tronsonul 6, Cernavodă-Constanța”,

iar cuantumul acesteia - stabilit potrivit Legii nr. 255/2010 și Normelor

de aplicare a acestui act normativ, precum și în baza raportului de

expertiză tehnică de evaluare - a fost în sumă totală de

1.961,00 lei.

Examinând

legalitatea hotărârii de expropriere în limitele stabilite de

reclamanți, care au contestat valoarea despăgubirilor acordate pentru

suprafața de teren expropriată, tribunalul a avut în vedere etapele

procedurii de expropriere, astfel cum sunt stabilite de art. 4 din Legea nr. 255/2010,

prevederile art. 11 alin. (7)-(9) din același act normativ, referitoare la

modalitatea de întocmire a raportului de evaluare, dar și pe cele ale art.

22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, care fac trimitere la dispozițiile art.

21-27 din Legea nr. 33/1194.

S-a avut în

vedere că, potrivit raportului de evaluare valorificat prin hotărârea

de expropriere contestată, valoarea de piață a parcelei

expropriate a fost calculată și prin metoda comparației directe,

folosindu-se ca elemente de comparație: dimensiune, localizare (criteriu

fundamental în selectarea comparabilelor), tipul de recoltă de pe

suprafața evaluată, utilitățile din zonă,

destinația, categoria localității (caracteristicile sociale ale

acesteia), clasa de calitate a terenului, drumuri de acces și baze de

depozitare; s-a avut, totodată, în vedere situația de fapt existentă

la data inspecției, categoria de folosință conform

documentației tehnico-cadastrale a imobilului în cauză, precum

și nivelul valorilor estimate în grila notarilor publici, procedura de

evaluare fiind conformă cu standardele, recomandările și

metodologia de lucru recomandate de către Asociația

Națională a Evaluatorilor Autorizați din România.

Astfel, s-a

stabilit că valoarea despăgubirii cuvenită reclamanților

pentru terenul în suprafață de 4.453 mp, reprezentând parcela 316/12,

cu număr cadastral 11.117 din localitatea Ciocârlia, jud. Constanța,

este de 1.916 lei, compusă din 1.705 lei - valoarea de circulație a

terenului expropriat estimată conform grilei notarilor publici (0,383

lei/mp) și 256 lei - valoarea prejudiciului cauzat proprietarului.

În ceea ce

privește valoarea de circulație a imobilului s-a constatat că

reclamanții s-au rezumat să pretindă la modul general că

aceasta nu corespunde prețului de piață, fără a

arăta în concret ce elemente de comparație au fost alese în mod greșit

sau nu au fost avute în vedere. De asemenea, nu au pretins că valoarea

stabilită de expropriator nu corespunde celei înscrise în grila notarilor

publici pentru terenurile amplasate în zona în discuție în perioada

analizată și că, astfel, ar fi fost încălcate dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 255/2010.

A mai arătat

instanța de fond că experții desemnați în cauză nu au

putut stabili valoarea de circulație a terenului expropriat prin metoda

comparației directe, deoarece nu au identificat suficiente tranzacții

din perioada respectivă, cu date sigure, care să indice

caracteristicile valorii sau tendințele de piață; că

potrivit experților, tranzacțiile pentru terenurile extravilane sunt

în stagnare, cererea și oferta fiind inexistente în ultima perioadă,

iar în urma investigațiilor făcute pe piața imobiliară din

zona comunei Ciocârlia, ca și a informațiilor culese din presa

locală cu specific oferte imobiliare, nu s-au găsit oferte similare

de vânzări.

S-a

subliniat, totodată, că reclamanții nu au depus dovezi ale unor

tranzacții încheiate pentru terenuri similare celui în litigiu, la o

dată apropiată de data evaluării făcute de către

expropriator, deși le revenea această sarcină, potrivit art. 129

C. proc. civ., ci au solicitat ca instanța să aibă în vedere

valoarea stabilită de experții judiciari prin metoda capitalizării

rentei funciare, în varianta B, respectiv pe baza datelor menționate în

contractul de cesiune și superficie autentificat din 18 septembrie 2009,

existent la dosarul cauzei și aflat în derulare (24.580,56 lei).

Față

de lipsa unor dovezi certe privind tranzacții pentru terenuri similare la

momentul evaluării sau referitoare la schimbarea destinației, precum

și prin raportare la prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

instanța de fond a constatat că, din punctul de vedere al

situației juridice și al momentului concret la care s-a stabilit

valoarea reală a imobilului expropriat, despăgubirea primită de

reclamanți a avut un caracter echitabil, respectiv că expertul

evaluator desemnat de către expropriator a analizat toate elementele în

directă legătură cu data evaluării, iar reperele de

evaluare au fost corecte, valorile de circulație stabilite prin raportul

de evaluare care a stat la baza emiterii hotărârii de expropriere

corespunzând cerinței de actualitate și de realitate în determinarea

sumei cuvenită reclamanților.

Referitor la

cea de-a doua componentă a despăgubirii cuvenită

reclamanților în urma exproprierii s-a reținut că experții

desemnați să efectueze expertiza în cauză au stabilit valoarea

prejudiciului suferit prin secționarea terenului la suma de 3.022 lei

reprezentând costuri suplimentare pentru transport pe distanța de 12 km,

pe care reclamanții vor trebui să o parcurgă pentru a accede la

parcela în suprafață de 10.158 mp, rămasă în proprietate.

S-a apreciat că acest cuantum nu poate fi, însă, avut în vedere în

condițiile în care valoarea de circulație a terenului a fost

menținută, deoarece s-ar ajunge în situația inacceptabilă

ca statul să plătească doar pentru acoperirea prejudiciului

cauzat prin secționarea proprietății reclamanților, o

sumă de aproape două ori mai mare decât valoarea terenului

expropriat.

S-a mai

reținut, pe de altă parte, că reclamanții nu au criticat

hotărârea de stabilire a despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii

și sub aspectul cuantumului prejudiciului suferit ca urmare a

secționării terenului, ci doar din perspectiva foloaselor pe care

le-ar fi obținut timp de 30 de ani, în cazul în care ar fi încheiat pentru

terenul expropriat un contract de cesiune și superficie similar celui atașat

la dosar (cu valoarea de 2.000 euro/an) și că abia ulterior

și-au însușit valorile din raportul de expertiză judiciară

și au solicitat ca datele rezultate din contractul în discuție

să fie valorificate pentru stabilirea valorii reale de circulație a

terenului expropriat, iar nu pentru stabilirea prejudiciului.

Pentru aceste

motive, tribunalul a respins ca nefondată acțiunea formulată,

reținând că valoarea de circulație avută în vedere de

Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirilor este

corectă și că reclamanților nu li s-a adus, potrivit legii,

nicio daună care să presupună acordarea unei despăgubiri

suplimentare ca efect al exproprierii.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și B. și

au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând greșita

aplicare a prevederilor Legii nr. 255/2010 și ale Legii nr. 33/1994.

Au

susținut recurenții că prin însușirea sumei de 1.961 lei,

stabilită de expropriator cu titlu de despăgubire pentru terenul în

suprafață de 4.453 mp situat în localitatea Ciocârlia, județul

Constanța, expropriat în cauză, instanța de fond a nesocotit

prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care impun ca la stabilirea

despăgubirii cuvenită expropriatului să fie avută în vedere

valoarea reală a imobilului expropriat.

S-a pretins că

valoarea reală a imobilului reprezintă prețul cu care se vând în

mod obișnuit imobilele cu caracteristici similare, amplasate în

aceeași unitate administrativ teritorială, ori valoarea

stabilită de expropriator și însușită de instanță

reprezintă, după cum rezultă din raportul de evaluare întocmit

cu ocazia exproprierii, valoarea cuprinsă în grila notarilor publici

pentru terenul expropriat, iar nu prețul de piață al bunului.

Referitor la

raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond s-a

arătat că, deși experții nu au utilizat metoda

comparației directe, ci pe aceea a capitalizării rentei funciare,

valoarea astfel stabilită reprezintă o valoare de piață a

imobilului, conformă reglementărilor în materie, respectiv art. 22 alin.

(3) din Legea nr. 255/2010 și art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.

S-a

solicitat, în consecință, ca despăgubirea aferentă

terenului expropriat să fie stabilită conform variantei B din

raportul de evaluare întocmit la instanța de fond, apreciindu-se că

aceasta corespunde prețului de piață al imobilului expropriat

și acoperă integral prejudiciul cauzat prin expropriere.

Prin

încheierea pronunțată la 26 martie 2014, Curtea de Apel

Constanța a calificat calea de atac declarată împotriva

sentinței instanței de fond ca fiind apel, potrivit art. 2 pct. 1 lit.

f) raportat la art. 3 pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 22 alin. (3) din

Legea nr. 255/2010 și art. 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În temeiul art.

295 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a încuviințat completarea probei cu înscrisuri

și efectuarea unui supliment la raportul de expertiză ce a avut ca

obiective stabilirea valorii de circulație a terenului expropriat la data

întocmirii raportului de expertiză și evaluarea prejudiciului cauzat

prin expropriere, inclusiv prin raportare la contractul de superficie

autentificat la B.N.P., E., avut în vedere la stabilirea valorii de

circulație a terenului în varianta B a raportului de expertiză.

Prin

suplimentul la raportul de expertiză ce a fost depus la 25 noiembrie 2014,

comisia de experți a stabilit, cu opinia separată a d-lui expert I.,

o valoare a terenului expropriat - determinată prin metoda

comparației directe și în raport de documentația depusă la

dosar în apel - de 4.007,7 lei și o valoare a prejudiciului cauzat prin

expropriere de 7.172,5 lei.

Obiecțiunile

formulate de părți cu privire la acest răspuns al

experților au fost încuviințate în parte de Curte la termenul din 28

ianuarie 2015, iar la termenul din 25 martie 2015 aceeași

instanță a dispus, în raport de statuările Deciziei nr. 12 din 15

ianuarie 2015 a Curții Constituționale, completarea probei cu

înscrisuri și suplimentarea obiectivelor expertizei imobiliare; în

consecință, la cererea instanței, B.N.P., D. și B.N.P., F.

au înaintat copii ale unor contracte de vânzare cumpărare perfectate în

prima jumătate a anului 2012 pentru terenuri similare celui expropriat,

iar prin raportul de expertiză depus la 29 octombrie 2015 comisia de

experți a evaluat terenul prin raportare la data transferului dreptului de

proprietate, stabilind o despăgubire de 13.694 lei, din care 2.894 lei

valoarea terenului expropriat, 2.189 lei cost suplimentar rută ocolitoare

și 8.611 lei valoarea prejudiciului nerealizat.

Urmare a

încuviințării parțiale a obiecțiunilor aduse de intimatul

pârât acestui raport de expertiză, experții au subliniat că

valorificarea comparabilelor indicate în adresa Primăriei com. Ciocârlia

din 2013 nu a fost posibilă din cauza lipsei datei calendaristice a

tranzacțiilor menționate și au explicat modalitatea de calcul a

prejudiciului constând în costurile suplimentare impuse de ruta ocolitoare,

respectiv conform tehnologiei de cultură a grâului de consum.

Analizând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile

formulate, Curtea a reținut următoarele:

Pretenția

dedusă judecății în cauză vizează încălcarea

dreptului la indemnizare al reclamanților, în calitatea lor de proprietari

ai imobilului expropriat, prin modalitatea de determinare a cuantumului

despăgubirii acordată de pârâtul expropriator.

În cazul

exproprierii, despăgubirea reprezintă o compensație pentru

pierderea suferită de proprietar ori, eventual, de ceilalți titulari

de drepturi reale, ca urmare a pierderii dreptului de proprietate sau a altui

drept real principal asupra bunului expropriat.

Art. 26 alin.

(1) din Legea nr. 33/1994 - dispoziție legală aplicabilă și

în cazul exproprierii reglementată de Legea nr. 255/2010, așa cum

rezultă din prevederile art. 22 ale acestui act normativ - stabilește

că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite, iar în alin. (2) al textului se prevede că la

calcularea despăgubirilor, experții și instanța de

judecată vor avea în vedere prețul de vânzare al imobilelor de

același fel în unitatea administrativ teritorială, precum și

daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de

aceștia.

Întrucât

prin Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale, publicată în M.

Of. al României nr. 152 din 03 martie 2015, s-a stabilit, inclusiv prin

raportare la prevederile Legii nr. 255/2010, că la calcularea cuantumului

despăgubirilor solicitate potrivit art. 22 alin. (1) din acest act

normativ, experții și instanța de judecată vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în unitatea administrativ teritorială, la momentul

transferului dreptului de proprietate, este de necontestat că prima

componentă a despăgubirii, respectiv valoarea reală a bunului

expropriat, reprezintă echivalentul acestui preț care este, de fapt,

valoarea de piață a imobilului, definită în Standardele

internaționale de evaluare IVS 1 ca suma estimată pentru o

proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător

decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu

preț determinat obiectiv.

În

același sens a statuat Curtea Constituțională și prin Decizia

nr. 380 din 26 mai 2015 referitoare la excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr.

255/2010, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de

expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, publicată în M. Of. nr. 527 din 15 iulie 2015, în

considerentele căreia a arătat că ”valoarea bunului expropriat

nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan

realizării transferului dreptului, finalitate urmărită atât prin

Legea nr. 33/1994, cât și prin jurisprudența Curții

Constituționale.

În

speță, evaluarea imobilului expropriat s-a raportat la momentul

anului 2011, când prin raportul de evaluare a proprietăților

imobiliare ce vor fi expropriate în vederea realizării lucrării de

utilitate publică ”Autostrada București - Constanța, tronsonul

6, Cernavodă - Constanța”, s-a stabilit o valoare de piață

de 0,383 lei /mp pentru terenurile arabile din extravilanul

localității Ciocârlia (fila 68 din dosarul de fond), în funcție

de care s-a determinat și cuantumul despăgubirii datorată de

expropriator pentru terenul în litigiu, de 1.961 lei, consemnată la

poziția 334 în ”completarea” listei imobilelor care constituie coridorul

de expropriere al lucrării de utilitate publică anterior

menționată (fila 36 dosar fond).

Întrucât

singura expertiză prin care terenul expropriat a fost evaluat pe parcursul

procedurii judiciare de față în raport cu momentul transferului

dreptului de proprietate, conform statuărilor Curții

Constituționale, este cea depusă la dosar la 29 octombrie 2015, prin

care s-a determinat o valoare a terenului supus exproprierii de 2.894 lei (0,65

lei/mp), prin metoda comparației directe, Curtea a analizat pretenția

reclamanților, de majorare a cuantumului despăgubirii stabilită

de expropriator, prin prisma concluziilor acestei lucrări de evaluare

și a constatat că despăgubirea astfel calculată corespunde

exigenței constituționale a justei despăgubiri, întrucât a fost

stabilită prin valorificarea unor informații obținute din

tranzacții perfectate efectiv pentru terenuri similare, înregistrate la B.N.P.,

F. la 17 ianuarie 2012, respectiv 09 februarie 2012, prin aplicarea unei metode

de determinare a prețului de tranzacționare prevăzut de

standardele internaționale de evaluare, fiind selectată comparabila

pentru care nu a fost efectuată nicio corecție și care vizează

un teren de 13.500 mp, cu un amplasament similar celui expropriat și cu

aceeași categorie de folosință.

S-a apreciat,

în consecință, că suma stabilită prin expertiza depusă

în apel la 29 octombrie 2015 poate fi în mod justificat apreciată ca

reprezentând prețul real al terenului expropriat din proprietatea

reclamanților, cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în unitatea administrativ teritorială, întrucât a fost

stabilită pe baza unor elemente care pot fundamenta calculul despăgubirii

datorată în cazul exproprierii potrivit criteriului stabilit de art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, iar nu prin raportare la elemente speculative, pur

ipotetice,deduse din convenții având ca obiect cedarea folosinței

unor suprafețe de teren amplasate în zone similare, cum s-a calculat în

varianta B a raportului de expertiză întocmit în fața instanței

de fond, a cărei valorificare s-a pretins prin apelul titularilor

acțiunii.

Potrivit

lucrărilor dosarului, valoarea de 24.581 lei, stabilită în varianta B

a raportului de expertiză întocmit în primul ciclu procesual, a avut în

vedere contractul de cesiune și superficie autentificat din 18 septembrie 2009

la B.N.P., E., fiind determinată prin metoda capitalizării directe a

veniturilor realizate din cedarea dreptului de folosință a unui teren

de 31,9 ha în scopul construirii a 1-2 centrale eoliene și a tuturor

instalațiilor necesare acestora; calculul experților a avut ca

premisă posibilitatea utilizării terenului expropriat în cauză,

cu o întindere de 4.453 mp, în același scop, dar caracterul speculativ al

acestei aprecieri, bazată exclusiv pe perspectiva subiectivă a

reclamanților, este evident chiar și numai prin raportare la

diferența de întindere a celor două imobile, ori în absența unor

dovezi certe care să demonstreze utilizarea imobilului în litigiu în

scopul stabilit prin convenția anterior menționată și

obținerea, ca urmare a acestei modalități de valorificare a

bunului, a unor venituri similare celor stabilite prin același contract,

valoarea de circulație a terenului expropriat trebuie să

corespundă situației lui juridice de la momentul concret la care se

realizează evaluarea.

Raportat la

aceste considerente, Curtea a constatat că pretenția de majorare a

cuantumului despăgubirii stabilită de expropriator este

justificată numai în limita valorii stabilită prin raportul de

expertiză depus la 29 octombrie 2015, de 2.894 lei, care a dat

eficiență și a răspuns criteriilor stabilite de art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, fiind corect determinată.

Considerentele

anterioare, referitoare la imposibilitatea valorificării elementelor

contractului de concesiune și superficie autentificat în 2009 în

determinarea valorii reale a bunului expropriat, au justificat și lipsa de

temeinicie a pretenției de valorificare a aceleiași convenții în

stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat proprietarilor bunului prin

exproprierea dispusă.

Potrivit

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Lallement

c. Franței, 2002), prejudiciul impus a fi acoperit în cazul unei

exproprieri - pentru ca această sarcină să nu devină

excesivă prin lipsa echilibrului între interesele generale ale

comunității și cele private ale proprietarului deposedat - se

referă la pierderea unor beneficii economice certe de care acesta nu se

mai poate bucura, care au caracter previzibil și pot fi dovedite prin

situații (economico-financiare, fiscale) concrete anterioare.

În

speță, însă, prejudiciul calculat prin răspunsul la

obiecțiunile formulate de reclamanți în apel (filele 133-136 vol. I

al dosarului de apel), a cărui acordare a fost solicitată prin

concluziile orale de la termenul din 06 mai 2016, a fost calculat exclusiv pe

baza prețului stabilit prin contractul de cesiune și superficie din

2009 și în considerarea derulării unei astfel de convenții pe o

perioadă de 25 de ani, nejustificată sub aspectul întinderii prin

trimitere la vreun element concret, deci fără nicio

legătură cu vreun beneficiu actual, previzibil a fi produs și în

viitor și care ar justifica creșterea indemnizației pe criteriul

imposibilității continuării activității pe

suprafața de teren rămasă, în condiții de rentabilitate,

și pe rațiuni de pierdere a unor foloase economice.

Pentru

aceleași argumente, referitoare la nedovedirea pierderii unor foloase

economice concrete, a fost respinsă și solicitarea de acordare a

sumei de 8.611 lei, stabilită prin raportul de expertiză depus în

apel la 29 octombrie 2015 cu titlu de prejudiciu cauzat prin expropriere

deoarece, asemeni calculului realizat prin raportare la contractul de cesiune

și superficie, și aceasta din urmă a fost determinată prin

raportare la elemente speculative, străine situației terenului

expropriat la momentul evaluării, respectiv în funcție de

producția de grâu ce ar putea fi obținută în zona Ciocârlia cu

aplicarea unei tehnologii avansate și în condiții optime.

În

același sens s-a pronunțat Curtea și asupra costului suplimentar

cu ruta ocolitoare, întrucât reclamanții nu au pretins existența

vreunui prejudiciu rezultat din secționarea terenului deținut în

proprietate nici în fața instanței de fond, nici prin cererea de

apel; totodată, cum corect a reținut și instanța de fond,

acordarea unor cheltuieli de transport suplimentare într-un cuantum aproximativ

egal valorii reale a terenului expropriat contravine chiar principiului

acordării unei despăgubiri reale și echitabile pentru bunul

expropriat, care nu implică plata unor sume supraevaluate, la nivelul

pretențiilor celui expropriat, determinate pe criterii subiective, uneori

speculative și fără corespondent în realitate.

În temeiul art.

296 C. proc. civ., Curtea a admis apelul și a schimbat sentința

civilă atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea, a

anulat în parte Hotărârea nr. 3 din 30 mai 2012 a CN C. SA și a

obligat pârâtul la plata sumei de 2.894,45 lei cu titlu de despăgubire

pentru terenul expropriat, respingând ca nefondate restul pretențiilor

formulate.

În temeiul art.

274 alin. (1) și art. 276 din același cod, intimatul pârât a fost

obligat la 1.655,25 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorarii

expert dovedite cu înscrisurile depuse la filele 44, 118 și 119 din

dosarul de fond și filele 99-101 din vol. 1 al dosarului de apel, reduse

corespunzător pretențiilor admise.

Împotriva Deciziei

nr. 60/C din 6 mai 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I

civilă, au declarat recurs reclamanții A., B. și pârâta CN G. SA

prin H. Constanța (fosta CN C. SA).

Prin recursul

declarat de reclamanții A. și B., se apreciază că hotărârea

Curții de Apel Constanța este nelegală, fiind incident motivul

de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 9 din V.C.P.C.

Se consideră

că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevăd că despăgubirea

cuvenită expropriatului se compune din valoarea imobilului, precum și

din prejudiciul cauzat proprietarului.

Din cuprinsul

cererii de chemare în judecată se poate observa că cererea

reclamanților a vizat stabilirea despăgubirilor și obligarea

pârâtei de către instanța de judecată la achitarea acestora,

despăgubiri ce trebuie stabilite în conformitate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994,

ei solicitând despăgubiri și pentru prejudiciul cauzat proprietarului

ca urmare a exproprierii.

Ca urmare,

acordarea despăgubirilor trebuie să reprezinte repararea

integrală a prejudiciului, iar prejudiciul cuprinde paguba efectivă

și beneficiul nerealizat. Paguba efectivă este reprezentată de

contravaloarea suprafeței de teren expropriată, iar beneficiul

nerealizat este reprezentat de lipsa de folosință a imobilului

expropriat chiar și pentru viitor.

În ceea ce

privește prejudiciul creat prin expropriere recurenților-reclamanți,

se susține că suntem în prezența unui prejudiciu viitor și

sigur, iar întinderea și valoarea acestuia a fost posibil să fie

stabilită de către experți, astfel cum rezultă din

rapoartele de expertiză efectuate în apel.

Astfel, se

arată că experții au stabilit valoarea de 8.611 lei ca

prejudiciu nerealizat printr-un calcul raportat la elemente certe și nu

speculative, la elemente care nu sunt străine terenului expropriat, deși

la momentul efectuării expertizei experții ar fi menționat

că elementele pe care le-au avut în vedere pentru a stabili valoarea

prejudiciului creat ar fi elemente speculative, însă criteriile în baza

cărora a fost calculat prejudiciul viitor creat prin expropriere sunt

criterii eligibile, de specialitate. Totodată, din această

perspectivă se arată că reclamanții au făcut dovada

că suprafața de teren ce a fost expropriată a făcut parte

din totalul suprafeței de teren utilizat în agricultură de către

reclamanta B.

Se susține

că suma de 8.611 lei, rezultată din raportul de expertiză,

reprezintă prejudiciu viitor creat prin expropriere, prejudiciu succesiv

întrucât el se produce în fiecare an prin imposibilitatea utilizării

și lipsei de folosință a terenului respectiv.

Pe de

altă parte, Curtea de Apel Constanța ar fi încălcat dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994 prin înlăturarea sumelor de bani

reprezentate de prejudiciul rezultat din secționarea terenului

deținut în proprietate. Nu se poate reține, astfel cum a susținut

Curtea de Apel Constanța, că reclamanții nu ar fi pretins

existența unui prejudiciu rezultat din secționarea terenului

deținut în proprietate nici în fața instanței de fond, nici prin

cererea de apel.

Totodată,

se consideră că suma stabilită de către experți ca

urmare a secționării terenului nu poate fi reținută ca o

suma supraevaluată doar prin simplul fapt că depășește

valoarea de piață a terenului expropriat. De asemenea, criteriile

avute în vedere de către experți pentru stabilirea prejudiciului

creat ca urmare a secționării terenului nu sunt criterii subiective,

speculative, astfel cum a reținut instanța de apel, ci sunt criterii

avute în vedere în concret la data efectuării expertizei.

Prin urmare,

instanța de apel în mod nelegal ar fi înlăturat contravaloarea

prejudiciului creat proprietarilor prin expropriere în cuantum de 10.800 lei

reprezentată de 8.611 lei venit net pe suprafața expropriată

și 2.189 lei cost suplimentar rută ocolitoare.

Recursul

declarat de pârâta CN G. SA (fosta CN C. SA Constanța), împotriva Deciziei

civile nr. 60/C din 06 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel

Constanta, secția I civilă, în Dosarul nr. x/118/2012 vizează

următoarele motive de nelegalitate:

Pentru a

pronunța decizia recurată, Curtea de Apel a validat parțial expertiza

efectuată în cauză în ceea ce privește valoarea de

circulație a terenului expropriat, considerând ca valoarea stabilită

prin raportul de expertiză, în cuantum de 2894,45 lei, dă

eficiență și răspunde criteriilor stabilite de art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994.

De asemenea,

în ceea ce privește prejudiciul cauzat prin expropriere, calculat de

experți în cuantum de 8.611 lei, instanța, în mod corect, a

reținut că cererea nu este fondată, întrucât nu s-a făcut

dovada pierderii unor foloase economice concrete și a respins solicitarea

de acordare a sumei de 8.611 lei, stabilită prin raportul de

expertiză cu titlu de prejudiciu cauzat prin expropriere.

Se

critică însă modul de calcul al valorii de circulație a

imobilului expropriat în cuantum de 2.894,45 lei care nu ar fi fost calculat la

momentul 28 noiembrie 2011.

Se arată

că pârâta CN C. SA prin H. Constanța a formulat obiecțiunile

înregistrate sub nr. x din 20 noiembrie 2015 prin intermediul cărora a

criticat faptul că, deși instanța a dispus refacerea raportului

de expertiza prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 12

din 15 ianuarie 2015, iar despăgubirea (valoarea reală a imobilului

și prejudiciul cauzat proprietarului) trebuia să fie stabilită

la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv la data de 28

noiembrie 2011, experții nu au realizat evaluarea la acest moment întrucât

au utilizat drept comparabile tranzacții încheiate ulterior operării

transferului dreptului de proprietate. Se mai arată că din analiza

grilei de comparație aflată la pag. 2 - 3 din raport se poate

constata faptul că singurele corecții aplicate de experți

privesc comparabila x și vizează „amplasarea față de

localitate" și „mărimea suprafeței".

De asemenea, au

arătat că nu au fost aplicate niciun fel de corecții

procentuale. La obiecțiunile formulate la raportul de expertiză,

experții au formulat „Răspuns la obiecțiunile formulate de

intimatul pârât", depus la termenul din 23 martie 2016, prin care au

arătat că acele comparabile din adresa Primăriei com. Ciocârlia din

06 august 2013 nu au putut fi valorificate datorită lipsei datei

calendaristice (informații incomplete) a tranzacțiilor efectuate. De asemenea,

experții au afirmat că, conform dispoziției instanței la

termenul din 22 iunie 2015, perioada de selectare a comparabilelor trebuie

să fie cuprinsă între septembrie 2011 - mai 2012 și

totodată s-a emis adresa către Primăria Ciocârlia pentru

completarea tranzacțiilor depuse (filele 71-72) cu datele calendaristice.

Prin notele

de ședință din 25 aprilie 2016, având în vedere cele expuse de

experți, pentru o justă soluționare a cauzei, au solicitat

instanței să revină cu adresa la Primăria com. Ciocârlia

prin care să solicite să fie depuse la dosar datele calendaristice

complete ale tranzacțiilor încheiate la nivelul comunei în anul 2011, respectiv

a celor 6 tranzacții menționate în adresa din 06 august 2013. De asemenea,

având în vedere faptul că transferul dreptului de proprietate asupra

parcelei în litigiu a operat la data emiterii Deciziei de expropriere nr. 1651

din 28 noiembrie 2011, au solicitat ca la stabilirea despăgubirilor cuvenite

reclamanților experții să aibă în vedere doar

tranzacții cu terenuri similare încheiate anterior datei de 28 noiembrie 2011,

nu și tranzacții ulterioare.

Se

concluzionează că instanța de apel a ignorat această

solicitare a pârâtei și a validat raportul de expertiză întocmit cu

încălcarea dispozițiilor legale în materie de expropriere,

situația expusă atrăgând incidența art. 304 pct. 9 din C.

proc. civ., ipoteză în care hotărârea atacată a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În

consecință, se apreciază că se impune efectuarea unei

expertize tehnice de specialitate în vederea stabilirii valorii reale a

imobilului expropriat cu respectarea strictă a cerințelor imperative

ale art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, a dispozițiilor Deciziei Curții

Constituționale nr. 12/2015, precum și cu respectarea standardelor de

evaluare Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din

România.

Analizând

recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor

legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Recursul

declarat de reclamanții A. și B. vizează motivul de nelegalitate

reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.,

considerându-se că instanța de apel a făcut o aplicare

greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea

ce privește despăgubirea ce reprezintă prejudiciul cauzat

proprietarului și la care ar fi fost îndreptățiți.

Se arată

astfel că, pe de o parte, a fost dovedit un prejudiciu viitor și

sigur, iar întinderea și valoarea acestuia s-ar fi stabilit de către

experți, astfel cum rezultă din rapoartele de expertiză

efectuate în apel la valoarea de 8.611 lei ca prejudiciu nerealizat, printr-un

calcul raportat la elemente certe și nu speculative.

Critica

invocată de recurenții reclamanți este nefondată.

Instanța

de apel a interpretat și aplicat în mod just prevederile art. 26 din Legea

nr. 33/1994 considerând că, potrivit dispozițiilor legale

menționate, despăgubirea cuvenită proprietarului bunului

expropriat cuprinde cele două componente, respectiv: valoarea reală a

imobilului, care este intrinsec legată de caracterul echitabil al

despăgubirii acordate, ceea ce presupune ca aceasta să fie cât mai

apropiată de valoarea bunului expropriat și prejudiciul cauzat

proprietarului (sau unor terți) prin expropriere, care vizează

consecințele generate prin expropriere asupra beneficiilor certe,

previzibile, actuale sau viitoare, de care titularul dreptului nu se mai poate

bucura.

În

ceea ce privește prejudiciul, pentru dovedirea existenței

beneficiului nerealizat, incumbă părții care se pretinde

îndreptățită să propună dovezi relevante și

pertinente. Sub acest aspect, este important ca cel care înaintează

cererea privind aceste pretenții să desfășoare o activitate

în mod regulat, de al cărui beneficiu să fi fost privat, din cauza

pierderii suferite în urma faptei autorului. Pe baza înscrisurilor depuse

trebuie să poată fi stabilit cuantumul sumei realizate de reclamant

ca urmare a activității desfășurate în mod regulat,

căci dacă nu poate fi stabilit caracterul constant al veniturilor, nu

există nici posibilitatea de evaluare a acestora.

Cum

certitudinea beneficiului nerealizat se poate dovedi cu înscrisuri

,

Curtea a reținut în mod just

că nu s-au putut valorifica elementele contractului de concesiune și superficie

autentificat în 2009, depus de reclamanți, în determinarea valorii reale a

bunului expropriat, ceea ce a determinat respingerea cererii de valorificare a

acestei convenții în stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat

proprietarilor bunului respectiv prin exproprierea dispusă.

Deoarece prejudiciul

calculat prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți

în faza procesuală a apelului a fost cuantificat exclusiv pe baza

prețului stabilit prin contractul de cesiune și superficie din 2009

și în considerarea derulării unei astfel de convenții pe o

perioadă de 25 de ani, Curtea de apel în mod corect a reținut ca nejustificată

cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata acestui prejudiciu,

pretenția reclamanților nefiind susținută probator prin

depunerea de înscrisuri care să ateste că cedarea folosinței

terenului expropriat în schimbul unei sume de bani echivalentă celei

prevăzute în contractul invocat (din 18 septembrie 2009) ca și

element comparativ, este reală și concretă.

Nefiind

identificat vreun element concret privind pierderea unor beneficii certe,

previzibile a fi produse și în viitor și care ar justifica îndreptățirea

reclamanților la acest prejudiciu solicitat, se apreciază că

motivul de recurs invocat pe acest aspect este nefondat, prin decizia recurată

fiind interpretate și aplicate în mod just dispozițiile legale

incidente, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului (cauza Lallement c. Franței 2002).

Nici

înscrisul atașat cererii de recurs (contractul de arendare din 14 iunie 2010)

nu oferă date concrete privind astfel de pierderi certe, previzibile care

să justifice pretențiile reclamanților pe acest aspect, al

prejudiciului nerealizat, susținerea reclamanților privind dovada

utilizării terenului respectiv în cadrul întreprinderii individuale B.

neputând conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate.

Pe de

altă parte, se arată că instanța de apel ar fi

încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 prin

înlăturarea sumelor de bani reprezentate de prejudiciul rezultat din

secționarea terenului deținut în proprietate, reclamanții

solicitând și această componentă a prejudiciului. De asemenea, se

susține că suma stabilită de către experți ca urmare a

secționării terenului nu poate fi reținută ca o sumă

supraevaluată doar prin simplul fapt că depășește

valoarea de piață a terenului expropriat iar criteriile avute în

vedere de către experți pentru stabilirea prejudiciului creat ca

urmare a secționării terenului nu sunt criterii subiective,

speculative, astfel cum a reținut instanța de apel, ci sunt criterii

avute în vedere în concret la data efectuării expertizei.

Nici

această critică nu subzistă, fiind interpretate în mod corect dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994. Așa cum a reținut și

instanța de apel, reclamanții nu au pretins existența vreunui

prejudiciu rezultat din secționarea terenului aflat în proprietatea lor,

nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin cererea de apel.

Reclamanții nu au criticat hotărârea de stabilire a

despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii sub acest aspect, al

prejudiciului reprezentând cost suplimentar cu ruta ocolitoare, ci doar din

perspectiva foloaselor pe care le-ar fi obținut dacă ar fi încheiat

un contract de cesiune și superficie precum cel depus la dosarul cauzei,

astfel că acest capăt de cerere în mod just nu a fost primit. Și

în ceea ce privește suma stabilită de experți, corect s-a

reținut că obligarea pârâtei la plata unor cheltuieli de transport

suplimentare într-un cuantum foarte mare, la nivelul valorii reale a terenului

expropriat încalcă principiul caracterului echitabil și real al

despăgubirii pentru imobilul expropriat, evaluarea fiind realizată pe

criterii subiective.

Pentru aceste

considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.

Recursul

declarat de pârâta CN G. SA prin H. Constanța (fosta CN C. SA) împotriva Deciziei

nr. 60/C din 6 mai 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I

civilă, este, de asemenea, nefondat, urmând a fi respins.

Criticile

pârâtei vizează, în primul rând, incidența art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în ceea ce privește modul de calcul al valorii de circulație a

imobilului expropriat care nu ar fi fost raportat la momentul exproprierii,

și anume, 28 noiembrie 2011.

Motivul de

recurs invocat de pârâtă este nefondat.

Potrivit art. 9

alin.

(4)

din Legea nr. 255/2010, transferul

dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a

persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a

unităților administrativ-teritoriale și în administrarea

expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ

de expropriere de către expropriator . În cazul în care titularul sau unul

dintre titularii dreptului real, aflați în concurs, nu este de acord cu

cuantumul despăgubirii, suma reprezentând despăgubirea se

consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor (art.

19

alin.

(11)

din Legea nr. 255/2010). În

această ipoteză, expropriatul nemulțumit se poate adresa

instanței judecătorești competente în termenul general de

prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată

hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub

sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul

dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus

exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii

de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de

proprietate (art. 22

alin.

(1)

din Legea nr. 255/2010). În

continuare, art. 22

alin.

(3)

din lege prevede că

acțiunea formulată se soluționează potrivit

dispozițiilor

art.

21

-

27

din Legea

nr.

33/1994

privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește

stabilirea despăgubirii.

Legiuitorul român a consacrat principiul

despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, în sensul că,

așa cum prevede

art. 26

din Legea nr. 33/1994, despăgubirea

este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul

suferit de proprietar sau alte persoane îndreptățite, iar la calculul

despăgubirilor, se vor lua în considerare prețul de piață

al imobilului și daunele provocate proprietarului, cuprinzând prejudiciul

efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans)

la data transferului dreptului de proprietate, în acord cu dispozițiile

deciziei 380/2015 pronunțată de Curtea Constituțională.

În

consecință, prevederile legale mai sus menționate

reprezintă o garanție pentru proprietarul expropriat că nu este

supus unei măsuri abuzive din partea autorităților statului,

astfel încât despăgubirea acordată pentru exproprierea imobilului

trebuie să reflecte valoarea de piață a acestuia la data exproprierii,

nu o valoare anterioară, ci una contemporană momentului transferului

dreptului de proprietate, tocmai pentru a asigura o reparație

completă și integrală pentru cel expropriat.

Instanța

de apel în mod corect a interpretat și aplicat aceste dispoziții

legale, dând eficiență celor două tranzacții încheiate la

data de 17 ianuarie 2012 și 09 februarie 2012 valorificate de raportul de

expertiză depus la dosarul cauzei la data de 29 octombrie 2015, motivul de

recurs invocat pe acest aspect fiind nefondat.

În

accepțiunea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în operațiunea de

valorizare a unor imobile expropriate primează prețul real de

circulație consfințit în tranzacții autentice care vizează

terenuri similare - or, așa cum s-a dovedit în prezenta cauză,

valoarea de despăgubire acordată de instanță este

susținută de prețurile relevate de cele două contracte

autentice existente la dosarul cauzei și reținute în raportul de

expertiză. Aceste contracte s-au încheiat la date foarte apropiate de

momentul

emiterii

actului administrativ de expropriere de către expropriator iar

expertiza judiciară dispusă reflectă

valoarea bunului la un moment contemporan realizării transferului

dreptului, și nu o valoare de la un moment ulterior care nu este cert.

Rezultă că, determinându-se în acest fel cuantumul despăgubirii,

aceasta este "dreaptă", are un caracter just deoarece cuantumul

ei este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate,

soluție de principiu cu valoare constituțională.

Nici

criticile formulate de recurentă sub aspectul comparabilelor avute în

vedere de expert și al corecțiilor nu subzistă, valoarea de

piață a terenului expropriat a fost în mod just stabilită în

raport de circumstanțele pieței imobiliare și de celelalte

condiții legale, respectiv afectațiunea bunului imobil, amplasamentul

acestuia, utilitățile și sarcinile care îl grevează.

Procesul de

evaluare este un sistem complex ce conține toate cercetările,

informațiile, raționamentele, analizele și concluziile necesare

pentru a ajunge la valoarea de piață a imobilului, aceasta din

urmă fiind definită în standardele internaționale de evaluare,

ca fiind suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la

data evaluării, între un cumpărător decis și un

vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat

obiectiv.

Prin urmare,

valoarea de piață a imobilului expropriat a fost determinată în

raport de toate caracteristicile bunului, ajungându-se la cel mai bun preț

ce se poate obține, în mod rezonabil, de către vânzător și

cel mai avantajos preț ce se poate obține, în mod rezonabil, de

către cumpărător, fiind interpretate în mod just

dispozițiile legale ale art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce

privește sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel”. Criteriul de calcul a acestei prime componente

a despăgubirii ce se cuvine în cazul exproprierii, având în vedere acel preț

rezonabil, normal, comun, firesc, care se obține atunci când

tranzacția se desfășoară între un cumpărător

și un vânzător prudenți și diligenți. De altfel,

Curtea de apel a reținut că lucrarea de evaluare omologată s-a

realizat pe baza metodei de determinare a prețului de tranzacționare

prevăzut de Standardele internaționale de evaluare pe baza unei

comparabile pentru care nu au fost aplicate corecții, dar care are ca

obiect teren similar și cu aceeași categorie de folosință

celui expropriat, evaluare care răspunde exigențelor legale și

ale statuărilor instanței constituționale.

Celelalte

susțineri ale pârâtei relative la modul de soluționare a

obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză (sub aspectul

corecțiilor) sau de respingere a unor probe (respectiv de solicitare a

unei adrese către Primăria com. Ciocârlia, de completare a unor date calendaristice)

nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate,

neputând fi circumscrise motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 C.

proc. civ.

Pentru

aceste considerente, se va respinge în baza art. 312 C. proc. civ. și

recursul declarat de

pârâta CN G. SA prin H. Constanța (fosta CN C. SA)

împotriva Deciziei nr. 60/C din 6 mai 2016 a Curții de Apel

Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanții A., B. și de pârâta CN

G. SA prin H. Constanța (fosta CN C. SA) împotriva Deciziei nr. 60/C din 6

mai 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2017.