ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3149/2012

Asupra

contestației în anulare de față:

La data de 7 noiembrie 2011 a

fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestația în

anulare formulată de contestatorul C.B.A. împotriva deciziei nr. 3689 din 20

octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală

în Dosarul nr. 3169/96/2007.

În motivarea

contestației, contestatorul a arătat că hotărârea de condamnare a sa este

nelegală și neteminică, a fost condamnat, deși la dosar nu sunt probe de

vinovăție împotriva sa, numitul M.V. nu a fosat citat cu mandat de aducere

pentru a fi audiat, iar la instanța de recurs nu a fost ascultat deși audierea

sa era obligatorie.

A solicitat

desființarea hotărârilor pronunțate în apel și recurs și rejudecarea cauzei.

Și-a

întemeiat contestația pe dispozițiile art. 386 lit. a) și lit. e) C. proc. pen.

Examinând

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, astfel cu prevăd

dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta

este inadmisibilă.

Contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de

neînlăturat pe alte căi, respectiv anularea pentru vicii sau nulități privind

actele de procedură.

Potrivit

dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a

cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea

procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen.,

precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac.

Art. 386 C.

proc. pen. prevede expres și limitativ cazurile în care se poate formula

contestație în anulare, precum și hotărârile care pot fi atacate pe această

cale, respectiv hotărârile penale definitive pronunțate de către instanța de

recurs.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale

definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre

această împiedicare;

c) când

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului

penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care

existau probe la dosar;

d) când

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă;

e) când la

judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea

acestuia era obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

În speță,

petiționarul a formulat contestație în anulare solicitând anularea deciziei nr.

3689 din 20 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, și rejudecarea recursului, întrucât la dosar nu sunt probe de vinovăție

împotriva sa, nu a fost audiat la instanța de recurs, deși ascultarea sa era

obligatorie, iar partea vătămată nu a fost citată cu mandat de aducere în

vederea audierii.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că partea vătămată a fost

legal citată pentru termenul de 20 octombrie 2011, iar ascultarea inculpatului

de către instanța de recurs nu era obligatorie, potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) C. proc. pen.

În ce privește

celelalte susțineri ale contestatorului, Înalta Curte constată că acestea sunt apărări

de fond care s-au făcut pe parcursul soluționării cauzei și nu se încadrează în

nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Așa fiind,

Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul

C.B.A. este inadmisibilă și urmează a fi respinsă.

Potrivit dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă

contestația în anulare formulată de contestatorul C.B.A. împotriva deciziei nr.

3689 din 20 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 3169/96/2007.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 4 octombrie 2012.