ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3149/2012

Asupra contestației în anulare de față: La data de 7 noiembrie 2011 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestația în anulare formulată de contestatorul C.B.A. împotriva deciziei nr. 3689 din 20 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 3169/96/2007. În motivarea contestației, contestatorul a arătat că hotărârea de condamnare a sa este nelegală și neteminică, a fost condamnat, deși la dosar nu sunt probe de vinovăție împotriva sa, numitul M.V. nu a fosat citat cu mandat de aducere pentru a fi audiat, iar la instanța de recurs nu a fost ascultat deși audierea sa era obligatorie. A solicitat desființarea hotărârilor pronunțate în apel și recurs și rejudecarea cauzei.

Și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 386 lit. a) și lit. e) C. proc. pen. Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, astfel cu prevăd dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, respectiv anularea pentru vicii sau nulități privind actele de procedură. Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc.

pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac. Art. 386 C. proc. pen. prevede expres și limitativ cazurile în care se poate formula contestație în anulare, precum și hotărârile care pot fi atacate pe această cale, respectiv hotărârile penale definitive pronunțate de către instanța de recurs. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care existau probe la dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. În speță, petiționarul a formulat contestație în anulare solicitând anularea deciziei nr. 3689 din 20 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și rejudecarea recursului, întrucât la dosar nu sunt probe de vinovăție împotriva sa, nu a fost audiat la instanța de recurs, deși ascultarea sa era obligatorie, iar partea vătămată nu a fost citată cu mandat de aducere în vederea audierii. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că partea vătămată a fost legal citată pentru termenul de 20 octombrie 2011, iar ascultarea inculpatului de către instanța de recurs nu era obligatorie, potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc. pen. În ce privește celelalte susțineri ale contestatorului, Înalta Curte constată că acestea sunt apărări de fond care s-au făcut pe parcursul soluționării cauzei și nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc.

pen. Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul C.B.A. este inadmisibilă și urmează a fi respinsă. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.B.A. împotriva deciziei nr. 3689 din 20 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3169/96/2007. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 4 octombrie 2012.