ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3598/2012

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 2276 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 895/36/2011, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara M.C. împotriva Sentinței penale nr. 89/P din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. A fost obligată recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în acest sens că, potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia rar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, iar în conformitate cu art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge, ca nefondată, prin sentință, cum este cazul în cauză. S-a reținut, de asemenea, că potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, împotriva hotărârii pronunțate de judecător conform alin. (8), nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că Sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatoarea M.C., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 4 iulie 2012. Pe această cale, contestatoarea și-a exprimat nemulțumirea față de soluția adoptată în Dosarul nr. 895/36/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, criticând decizia penală pronunțată în acest dosar pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea M.C., sub aspectul admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma. Contestația în anulare constituie o cale extraordinară prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi și: anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedura, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual. în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege. Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen..

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri diferite pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen.. Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive. În prezenta cauză, se constată că a fost promovată calea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara M.C. împotriva Sentinței penale nr. 89/P din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, iar criticile invocate în cuprinsul cererii formulate de conte statoare nu pot fi calificate și încadrate în niciuna dintre dispozițiile art. 386 C. proc.

pen. Astfel fiind, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu a contestației în anulare, o va respinge, ca inadmisibilă, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea sa fie obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulata de contestatoarea M.C. împotriva Deciziei penale nr. 2276 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 895/36/2011. Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM