ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3598/2012

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 2276 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 895/36/2011, a fost respins,

ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara M.C. împotriva Sentinței

penale nr. 89/P din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie.

A fost obligată recurenta petiționară la

plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în acest sens că, potrivit art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la

judecătorul de la instanța căreia rar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță, iar în conformitate cu art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge,

ca nefondată, prin sentință, cum este cazul în cauză. S-a reținut, de asemenea,

că potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, împotriva hotărârii

pronunțate de judecător conform alin. (8), nu se mai poate exercita nici o cale

de atac, astfel că Sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la

data pronunțării.

Împotriva acestei decizii, a formulat

contestație în anulare contestatoarea M.C., aceasta fiind înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 4 iulie 2012.

Pe această cale, contestatoarea și-a exprimat

nemulțumirea față de soluția adoptată în Dosarul nr. 895/36/2011 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, criticând decizia penală

pronunțată în acest dosar pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând contestația în anulare formulată de

contestatoarea M.C., sub aspectul admisibilității în principiu, Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.

Contestația în anulare constituie o cale

extraordinară prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi și:

anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedura, iar nu un

motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual

este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare

poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța

care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat

hotărârea și de a o infirma eventual.

în conformitate cu dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare

este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea

termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive

prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul

căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul

cauzei.

Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în

care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor

penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile

și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.

Prin urmare, examinarea temeiniciei

contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în

principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen.. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art.

10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la care existau probe în

dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat doua hotărâri diferite pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen..

Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și

limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin

intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că

această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a

înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.

În prezenta cauză, se constată că a fost

promovată calea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva unei

decizii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara M.C. împotriva Sentinței penale

nr. 89/P din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, iar criticile invocate în

cuprinsul cererii formulate de conte statoare nu pot fi calificate și încadrate

în niciuna dintre dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

Astfel fiind, Înalta Curte, constatând că nu sunt

îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu a

contestației în anulare, o va respinge, ca inadmisibilă, urmând ca în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea sa fie obligată la plata sumei de

100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulata de contestatoarea M.C. împotriva Deciziei penale nr. 2276 din 27

iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în

Dosarul nr. 895/36/2011.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM