ÎCCJ, Decizia nr. 17/2011

ÎCCJ, Decizia nr. 17/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de

contestație în anulare de față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1973 din 20 noiembrie 2009,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta SA A. SA Inotești,

reprezentată de D.M., împotriva Rezoluției nr. 7142/1711/VIII/1/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

A fost obligată

petenta la plata cheltuielilor judiciare statului.

S-a reținut, în

esență, că rezoluția atacată de petentă nu s-a dispus în niciuna dintre

soluțiile de netrimitere în judecată reglementate de art. 278

1

C. proc. pen., plângerea formulată fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta.

Prin Decizia nr. 871

din 6 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 9 judecători, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta SA A.

SA Inotești împotriva Sentinței nr. 1973 din 20 noiembrie 2009, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 6079/1/2009.

A fost obligată

recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare statului.

Instanța de recurs a

reținut, în esență, că încheierea atacată este legală și temeinică, plângerea

adresată primei instanțe fiind inadmisibilă deoarece petenta a criticat o

soluție ce nu se circumscria dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen.

Împotriva acestei

decizii contestatoarea a formulat cerere de contestație în anulare, criticând-o

pentru judecarea cauzei în lipsă, neîndeplinirea procedurii de citare,

neatașarea dosarelor utile cauzei; în drept, au fost invocate prevederile art. 386

lit. a), b), d), și e) C. proc. pen.

Analizând cererea de

contestație în anulare potrivit dispozițiilor art. 391 C. proc. pen. se constată că aceasta este inadmisibilă, astfel că va fi respinsă pentru

considerentele ce urmează.

Astfel, după cum

rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. raportat la art. 391 C. proc. pen., contestația în anulare, ca și cale extraordinară

de atac poate fi formulată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen.

Totodată, legea

procesuală reglementează subiecții de drept care au legitimitate procesuală

activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C. proc. pen.) și instanța competentă a o soluționa (art. 389 C. proc. pen.).

Dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanței de judecată

în examinarea admisibilității în principiu a unei cereri de contestație în

anulare, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate

(care trebuie să se subsumeze celor expres și limitativ prevăzute de lege) și

necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestației.

Admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare presupune

îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., în caz contrar contestația urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.

În cauza de față contestatorul a

invocat motive care nu se pot circumscrie cazurilor expres și limitativ

reglementate de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., nedepunând/neinvocând

dovezi aflate la dosar, in susținerea motivelor invocate.

Astfel, lipsa părții legal citată la

judecarea recursului, declarat, în speță, împotriva unei sentințe pronunțată în

procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. nu constituie un

impediment în soluționarea cauzei. În speță recurenta petentă a fost legal

citată (fila 5 dosar recurs) și a formulat cerere de amânare (pentru

imposibilitate de prezentare), respinsă de către instanța de recurs. Rezultă că

în cauză nu erau incidente cazurile de contestație în anulare reglementate de

dispozițiile art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen. (care se referă la situația

nelegalei îndepliniri a procedurii de citare a părții la termenul la care s-a

judecat recursul, respectiv, imposibilitatea de prezentare a părții la acel

termen și de încunoștințare a instanței despre această împiedicare), iar cu

privire la cazurile reglementate de art. 386 lit. d) și e) C. proc. pen.

contestatoarea nu a depus și nici invocat dovezi de la dosar, cazurile de

contestație în anulare fiind doar formal invocate.

Pentru considerentele ce preced,

constatându-se neîndeplinirea, cumulativă a condițiilor de admisibilitate a

cererii de contestație în anulare, astfel după cum acestea sunt reglementate de

dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., cererea de contestație în

anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SA A. SA Inotești

împotriva Deciziei nr. 871 din 6 decembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 7285/1/2010.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.