ÎCCJ, Decizia nr. 27/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 27/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 873 din 6 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători,
în dosarul nr. 7290/1/2010, a fost
respins,
ca nefundat, recursul declarat de petenta S.A.I.
împotriva sentinței nr. 2007 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta
Curte de
Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5935/1/2009,
cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța a reținut că prin sentința nr. 2007
din 25 noiembrie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și
Justiție a fost
respinsă, ca
inadmisibilă, plângerea formulată de petenta S.A.I.
, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, petenta a
formulat recurs, care a fost respins, ca
nefundat, prin decizia nr. 873 din 6 decembrie 2010 a Înaltei Curți de
Casație și
Justiție, Completul de 9
Judecători, cu motivarea că în situația în care într-o cauză
concretă nu
s-a dispus una din soluțiile expres și limitativ prevăzute de
art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen. și
nici nu sunt incidente alte cazuri de excepție în care legiuitorul a prevăzut
dreptul de a se supune o soluție/măsură a procurorului cenzurii instanței, nu
există dreptul de a ataca prin plângere actul
procurorului.
Împotriva deciziei nr. 873 din 6
decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, Completul de 9 Judecători, petenta S.A.I. a formulat
contestație în anulare, susținând că „instanțele/parchetele
au privilegiați cu pile mari si milioane/miliarde de lei/euro”, invocându-se
cazurile de contestație în
anulare
prevăzute de art. 386 lit. a), b), d) și e) C. proc. pen.
Examinând în principiu contestația
în anulare formulată în temeiul art. 386
lit. a), b), d) și e) C. proc.
pen., Curtea constată că este inadmisibilă.
Conform dispozițiilor art. 391 alin.
(2) C. proc. pen., admisibilitatea în
principiu
a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a
cerințelor privind respectarea termenului de
exercitare prevăzut de legea
procesual-penală,
indicarea motivelor prevăzute în art. 386 C. proc. pen.,
precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii
extraordinare de atac exercitate,
care se depun sau se află la dosarul
cauzei.
Una dintre aceste condiții este ca
motivul pe care se sprijină contestația în anulare să fie dintre cele prevăzute
expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen.
Raportând aspectele teoretice
prezentate speței de față, se constată că invocarea formală a cazurilor de
contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) b),
d) și e) și formularea de critici privind modul de
soluționare a cauzei de către
instanța
de recurs nu pot reprezenta temeiuri pentru constatarea admisibilității
contestației în anulare, neregăsindu-se printre
cele 5 motive prevăzute de lege,
care
se referă exclusiv la: a) neîndeplinirea în condițiile legii a procedurii de
citare
a părții la termenul când s-a
judecat recursul; b) imposibilitatea părții de a se
prezenta la termenul de judecare a recursului și
de a încunoștința instanța despre
această
împiedicare; c) situația în care instanța de recurs nu s-a pronunțat
asupra unei cauze de încetare a procesului penal
dintre cele prevăzute în art. 10
lit.
f) - i
1
), cu privire la care existau probe în dosar; d) situația în
care împotriva unei
persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive
pentru aceeași faptă și e)
situația în care
la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța
de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat,
iar ascultarea acestuia era
obligatorie
potrivit art. 385
14
alin. (1
1
) ori art. 385
16
alin.
(1) C. proc. pen.
Analizând înscrisurile aflate în
dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Completul de 9 judecători, în care a fost pronunțată decizia a cărei
anulare se
solicită se constată că
pentru termenul la care s-a judecat recursul (6 decembrie 2010) procedura de
citare a fost legal îndeplinită cu contestatoarea S.A.I.
, potrivit dispozițiilor art. 181 C. proc. pen.
Așadar, cazul de contestație prevăzut
de art. 386 lit. a) C. proc. pen.,
nu este incident în speța de față,
nedovedindu-se contrariul tezei anterior precizate.
Criticile de fond ale soluției
instanței de recurs nu pot fi încadrate în unul din
cazurile de contestație în anulare expres și
limitativ prevăzute de lege.
Nici celelalte critici formulate de
contestatoare nu se încadrează în nici unul
din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este
îndeplinită una din cerințele de a căror întrunire
cumulativă este condiționată
admiterea
în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C.
proc.
pen.
În consecință, Curtea va respinge,
ca inadmisibilă, contestația în anulare
formulată de contestatoarea S.A.I. împotriva deciziei nr. 873
din
6 decembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul
de 9 judecători. în dosarul nr. 7290/1/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
contestatoarea va fi obligată la plata sumei de
400 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația
în anulare formulată de
contestatoarea
S.A.I. împotriva deciziei nr. 873
din
6 decembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul
de
9 judecători, în dosarul nr. 7290/1/2010.
Obligă contestatoarea la plata sumei
de 400 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 31 ianuarie 2011.