ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5072/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1925 din 6 mai 2009, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a

admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul B.P., și a constatat că

acesta din urmă are calitatea de colaborator al securității.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Având în vedere că

pârâtul deține titlu de revoluționar, în temeiul art. 3 lit. z) din O.U.G. nr.

24/2008 a fost supus verificărilor, ca urmare a sesizării înregistrate la 25

ianuarie 2007 din partea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.

Urmare a acestor verificări,

reclamantul a întocmit nota de constatare din 29 august 2008, în temeiul căreia

a sesizat instanța, depunând la dosar înscrisurile identificate în arhiva ce a aparținut

fotei Securități, privitoare la pârât.

Din analiza acestor înscrisuri,

rezultă că a fost identificat, cu privire la pârât, dosarul titular B.P.

Din analiza materialelor

operativ-informative (raport din 21 aprilie 1982, 4 mai 1982, angajament din 29

aprilie 1982, rapoartele și notele informative ale paratului din dosar), rezultă

că acțiunea este întemeiata.

Din conținutul înscrisurilor

susmenționate, rezultă că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securități.

Pentru a ajunge la aceasta

concluzie, instanța de fond a avut în vedere, în special, notele despre numitul

B.I. despre care a afirmat ca din discuțiile cu muncitorii aceștia au afirmat că

intenția susnumitului ar fi sa rămână acolo (în R.F.G. n.n.).

Despre aceeași persoana

a reafirmat că intenția acestuia de a pleca și rămâne ilegal in străinătate mai

este cunoscută de o persoana și că are o cumnata plecata definitiv în R.F.G.

Din raportul informativ

reiese că pârâtul a furnizat informații și despre numitul C.M.T., în special despre

familia acestuia.

Reține prima instanță

că aceste note nu au nici o legătură cu scopul pentru care a fost recrutat pârâtul,

cel puțin cu scopul învederat de acesta de a furniza informații despre cetățenii

străini care nu au domiciliul în R.S.R. Notele informative s-au referit la cetățeni

români și nu la străini, la persoane cunoscute sau la colegi.

Instanța de fond a respins

apărarea pârâtului, potrivit căreia a furnizat doar informații adevărate despre

persoanele care au făcut obiectul notelor și informațiilor furnizate Securității,

reținând că legea nu condiționează calitatea de colaborator, așa cum este definita

aceasta în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, de faptul că informațiile furnizate

erau reale sau nu; mai mult, am putea aprecia că tocmai informațiile false ar fi

adus deservicii statului totalitar comunist și nu cele reale care îi dădeau posibilitatea

sa acționeze împotriva eventualilor oponenți.

De asemenea, reține prima

instanță, nu are relevanță dacă asupra persoanelor în cauză s-au luat sau nu anumite

masuri ci faptul ca pârâtul a adus la cunoștința organelor de securitate informații

despre viata privata a acelor persoane și despre dorința de a circula în afară țării.

Legea sancționează atitudinea de denunțare a unor activitățile și atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist, fără a face distincția in raport de faptul ca aceste

activitatea s-au desfășurat înainte sau urmau sa se desfășoare ulterior furnizării

informațiilor către Securitate.

Informațiile despre numitul

B.I. au vizat îngrădirea dreptului la libera circulația a acestuia, fiind cunoscut

că în perioada respectiva împotriva persoanelor despre care se cunoștea ca doresc

sa rămână in străinătate se luau diferite masuri pornind de la refuzul de a le permite

părăsirea țării până la obligarea acestora sa renunțe pentru sume modice la bunurile

imobile deținute in tara. Celelalte informații s-au referit la viata de familie,

la viata privata a unor persoane, aducându-se la cunoștința date personale despre

cei ce făceau obiectul informării.

Astfel, se arată în considerentele

sentinței atacate, a fost încălcat dreptul la viața privată prevăzut de art. 17

din Pactul privind Drepturile Civile și Politice.

Nu are nici o relevanta

faptul că în recrutarea pârâtului s-a făcut apel la sentimentele patriotice ale

acestuia și nici că pârâtul nu a fost membru de partid, ori i s-a refuzat primirea

în partid.

La fel, reține instanța

de fond, nu are importanță sub aspectul calității de colaborator nici cum a fost

determinat să dea anumite informații, respectiv că i s-a spus despre numitul B.I.

că ar fi fost racolat de servicii secrete străine, relevante fiind numai informațiile

furnizate și la ce anume aspecte s-au referit acestea.

Nici faptul încetării

colaborării în momentul în care a părăsit respectivul loc de muncă nu poate demonstra,

în opinia primei instanțe, că pârâtul nu a avut calitatea de colaborator, așa cum

este definita aceasta de O.U.G. nr. 24/2008.

Arată instanța de fond

că, prin informațiile referitoare la intențiile de deplasare în străinătate a unor

cetățeni români sau despre viața personală și relațiile de familie ale unor colegi,

nu se poate spune că pârâtul și-a îndeplinit o obligație patriotică sau că a apărat

valorile țării și ale poporului român, ci practic a sprijinit regimul totalitar

în a culege informații despre proprii cetățeni sau despre cei străini, fără nici

o legătură cu apărarea țării.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

din C. proc. civ. invocându-se interpretarea eronată a probelor administrate și

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivele de recurs

se invocă totodată aspecte de neconstituționalitate în raport de convențiile și

tratatele internaționale ratificate de România.

În raport de dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ. recurentul critică ca nelegală și netemeinică

concluzia instanței de fond în sensul că sunt îndeplinite condițiile cumulative

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 atât în ceea ce privește furnizarea

de informații cât și în ceea ce privește îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În ceea ce privește furnizarea

de informații către organele de Securitate recurentul arată că aceasta reprezenta

o atribuție de serviciu, în calitatea sa de agent de turism la biroul de turism

din Toplița aparținând O.J.T. Marghita. Aceasta deoarece în virtutea funcției deținute

i-a fost aprobată stabilirea de relații în interes de serviciu cu cetățenii străini

care nu aveau domiciliu pe teritoriu R.S.R., iar pe de altă parte comunicarea unor

informații a acceptat-o ca fiind o atitudine patriotică.

În consecință recurentul

arată că furnizarea de informații nu privea atitudini potrivnice totalitar comunist.

În ceea ce privește a

doua condiție recurentul arată că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că

prin informațiile furnizate au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale

ale omului, în condițiile în care numitul B.I. a fost urmărit pe linie de contraspionaj

și nu ca o consecință a informațiilor furnizate de către recurent.

În cadrul motivelor de

recurs se invocă aspecte de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin încheierea din 1

iunie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională

cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 invocată de recurent.

Prin Decizia nr. 843 din

23 iunie 2011 Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

La dosar recurentul a

depus memoriu explicativ, note scrise și practică judecătorească inclusiv acte noi

respectiv declarația autentificată a unui martor și adresa din 31 august 2011 din

partea instanței Avocatul Poporului.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

În primul rând în cauză

Curtea apreciază că nu există motive de casare prevăzute de art. 304 pct. 1-5 din

C. proc. civ., nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 312 alin. (5) din

C. proc. civ.

Soluția recurată a fost

pronunțată pe fondul cauzei având ca obiect îndeplinirea a condițiilor prevăzute

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de probele administrate, Curtea

urmând a verifica pe motivul de recurs aplicarea legii, în raport de probele administrate.

În al doilea rând, Curtea

nu va reține aspectele de neconstituționalitate invocate prin cererea de recurs,

în cauză Curtea Constituțională prin Decizia nr. 843/2011 respingând excepția de

neconstituționalitate invocată de recurent.

Curtea analizând motivele

de recurs invocate de recurent, apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile

motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ.

Sentința atacată, prin

care a fost admisă acțiunea intimatului-reclamant se constată calitatea de colaborator

al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul – recurent este legală și temeinică

fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în raport de probele administrate.

În mod corect instanța

de fond a contestat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-pârât, în baza

angajamentului semnat din data de 29 aprilie 1982 a furnizat periodic organelor

de Securitate informații despre cetățenii români sau străini, informații prin care

se denunțau atitudini potrivnice regimului comunist Curtea nu va reține apărarea

din recurs în sensul existenței unei obligații de serviciu sau a unei atitudini

potrivnice. Din cuprinsul notelor informative rezultă că acestea au privit și cetățeni

români, iar legea nu condiționează calitatea de colaborator de realitatea informațiilor

furnizate sau de persoanele vizate cetățeni români sau străini.

Fapt de necontestat recurentul-pârât

a furnizat informații organelor de securitate, informații care priveau persoane

determinate și prin care erau denunțate atitudini potrivnice regimului comunist,

informații care au sprijinit regimul comunist și care nu pot fi apreciate ca fiind

o dovadă de patriotism.

În mod corect s-a apreciat

de instanța de fond că informațiile furnizate au vizat încălcarea unor drepturi

fundamentale respectiv dreptul la libera circulație și dreptul la viața privată.

Actele noi depuse în recurs

nu au legătură cu motivele de recurs și nu infirmă legalitatea și temeinicia sentinței

recurate.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța

de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul B.P. împotriva

sentinței nr. 1925 din 6 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2011.