ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1750/2015

ÎNALTA CURTE

.DE CASAȚJE ȘI JUSTIȚIE

Deliberând

asupra cauzei civile de țață, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 1 februarie 2013,

reclamantul B.P. a chemat în judecata pe pârâtul S.R.I., solicitând obligarea

acestuia la despăgubiri morale de 1 leu pentru colaborarea la distrugerea

sănătății fizice și a imaginii persoanei reclamantului, în urma procesului

soluționat definitiv prin Decizia nr. 5072 din 01 noiembrie 2011 a Înaltei Curți

de Casație si Justiție; obligarea pârâtului la suportarea drepturilor materiale

conferite reclamantului în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. b)

pct. 3 din Legea nr. 342/2004, începând cu data de 01 ianuarie 2012 până când

vor înceta efectele acestei legi și, în continuare, în cazul modificării legii,

conform noului act normativ care va fi adoptat de legiuitor, raportat ia

statutul persoanelor care au luptat pentru victoria Revoluției Române.

La data

de 19 februarie 2013, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin

care a evaluat cuantumul pretențiilor la suma de 2.500.000 lei, echivalentul a

570.000 euro.

Prin Sentința

nr. 262 din 10 martie 2014, Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

a respins ca neîntemeiată excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.R.I., a respins ca neîntemeiat

primul capăt de cerere, astfel cum a fost precizat, având ca obiect acordarea

daunelor morale și a anulat, ca netimbrat, capătul al doilea de cerere, astfel

cum a fost precizat, având ca obiect acordarea daunelor materiale.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.P., înregistrat ca apel în

raport de obiectul cauzei,

solicitând

casarea în tot a hotărârii atacate și rejudecarea pe fond a cauzei urmând ca,

eventual, după administrarea probatoriului ce se impune să se dispună admiterea

acțiunii, făcându-se în acest sens aplicarea prevederilor art. 500, respectiv art.

501 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Prin Decizia

nr. 229/ A din 27 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii fondului, curtea reținând, în

esența, că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică.

Împotriva

deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamantul B.P.,solicitând

casarea hotărârii atacate, cu

trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, raportat la

prevederile art. 313 C. proc. civ.

În

motivarea recursului, reclamantul nu invocă vreunul din motivele de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., limitându-se la

exprimarea nemulțumirile legate de modul de funcționare a unor instituții,

respectiv S.R.I.

În esență,

recurentul arată faptul că Decretul nr. 181/1990, prin care ar fi trebuit să se

înființeze Serviciul Român de Informații, nu a fost publicat conform

procedurilor legale în M. Of. al României. în consecința, susține recurentul,

nu se poate judeca cu o instituție fantomă, o instituție care în mod legal nu

există, astfel că așteaptă intrarea ei în legalitate, după care se poate

continua judecata.

La data de 03

septembrie 2015, intimatul S.R.I. a depus întâmpinare, prin care invocă

excepția nulității recursului, arătând faptul că motivele de recurs invocate de

reclamant nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

Înalta Curte,

fiind învestită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru

considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de

atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.

Art. 302

1

alin. (1) pct. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde,

printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor.

În art. 306

alin. (3) C. proc. civ. se prevede că „indicarea greșită a motivelor de recurs

nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor

într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

”

.

Instanța

investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient

numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și

dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse

în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În cererea

de recurs formulată de reclamantul B.P. se constată că acesta își exprimă

nemulțumirea față de modul de funcționare a unor instituții, respectiv S.R.I.,

fără însă a evoca, în mod concret, critici care să se încadreze în motivele de

nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Recurentul

solicită casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată

instanței de fond, raportat la prevederile art. 313 C. proc. civ., însă nu

invocă critici referitoare Ia hotărârea instanței de apel. Or, simpla

nemulțumire a unei părți față de hotărârea atacată pe calea recursului, fără

nicio trimitere la considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru

modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare.

Astfel,

întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod

concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct.

1-9 C. proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să

ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul

declarat de reclamantul B.P. împotriva Deciziei nr. 229/ A din 27 aprilie 2015

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamantul B.P. împotriva Deciziei nr. 229/ A din 27

aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi 22 septembrie 2015.