ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1750/2015

ÎNALTA CURTE

.DE CASAȚJE ȘI JUSTIȚIE

Deliberând asupra cauzei civile de țață, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 1 februarie 2013, reclamantul B.P. a chemat în judecata pe pârâtul S.R.I., solicitând obligarea acestuia la despăgubiri morale de 1 leu pentru colaborarea la distrugerea sănătății fizice și a imaginii persoanei reclamantului, în urma procesului soluționat definitiv prin Decizia nr. 5072 din 01 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție; obligarea pârâtului la suportarea drepturilor materiale conferite reclamantului în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 342/2004, începând cu data de 01 ianuarie 2012 până când vor înceta efectele acestei legi și, în continuare, în cazul modificării legii, conform noului act normativ care va fi adoptat de legiuitor, raportat ia statutul persoanelor care au luptat pentru victoria Revoluției Române.

La data de 19 februarie 2013, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a evaluat cuantumul pretențiilor la suma de 2.500.000 lei, echivalentul a 570.000 euro. Prin Sentința nr. 262 din 10 martie 2014, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.R.I., a respins ca neîntemeiat primul capăt de cerere, astfel cum a fost precizat, având ca obiect acordarea daunelor morale și a anulat, ca netimbrat, capătul al doilea de cerere, astfel cum a fost precizat, având ca obiect acordarea daunelor materiale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.P., înregistrat ca apel în raport de obiectul cauzei, solicitând casarea în tot a hotărârii atacate și rejudecarea pe fond a cauzei urmând ca, eventual, după administrarea probatoriului ce se impune să se dispună admiterea acțiunii, făcându-se în acest sens aplicarea prevederilor art. 500, respectiv art. 501 alin. (3) și (4) C. proc. civ. Prin Decizia nr. 229/ A din 27 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii fondului, curtea reținând, în esența, că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamantul B.P.,solicitând casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, raportat la prevederile art. 313 C. proc.

civ. În motivarea recursului, reclamantul nu invocă vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., limitându-se la exprimarea nemulțumirile legate de modul de funcționare a unor instituții, respectiv S.R.I. În esență, recurentul arată faptul că Decretul nr. 181/1990, prin care ar fi trebuit să se înființeze Serviciul Român de Informații, nu a fost publicat conform procedurilor legale în M. Of. al României. în consecința, susține recurentul, nu se poate judeca cu o instituție fantomă, o instituție care în mod legal nu există, astfel că așteaptă intrarea ei în legalitate, după care se poate continua judecata. La data de 03 septembrie 2015, intimatul S.R.I.

a depus întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, arătând faptul că motivele de recurs invocate de reclamant nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Înalta Curte, fiind învestită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri. Art. 302 1 alin. (1) pct. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor. În art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. se prevede că „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. ” . Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În cererea de recurs formulată de reclamantul B.P. se constată că acesta își exprimă nemulțumirea față de modul de funcționare a unor instituții, respectiv S.R.I., fără însă a evoca, în mod concret, critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. Recurentul solicită casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, raportat la prevederile art. 313 C. proc. civ., însă nu invocă critici referitoare Ia hotărârea instanței de apel. Or, simpla nemulțumire a unei părți față de hotărârea atacată pe calea recursului, fără nicio trimitere la considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare. Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamantul B.P.

împotriva Deciziei nr. 229/ A din 27 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul B.P. împotriva Deciziei nr. 229/ A din 27 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 22 septembrie 2015.