ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.09.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5271/2012

HOTĂRÂRE
13.09.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5271/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4351 din 24 mai 2011, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a

respins ca nefondat recursul declarat de reclamantele T.E. și L.L.M. împotriva

Deciziei nr. 87 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și

pentru cauze cu minori și familie. A obligat pe recurente la plata sumei de

3.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât D.G.N.

Împotriva acestei

decizii, reclamantele au formulat contestație în anulare invocând dispozițiile

art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

În dezvoltarea

criticilor formulate s-a arătat că instanța nu a analizat motivul doi de recurs

prin care s-a susținut că instanța de apel a dat o hotărâre lipsită de temei

legal, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1846 - 1862 și art. 1890 C.

civ.

Instanța nu a constatat

că acest teren a fost dobândit de către pârât prin uzucapiune, ci doar că îl

ocupă și în prezent "astfel că este neîntemeiată critica privitoare la

greșita aplicare a prevederilor art. 1846, 1862 și 1890 C. civ.". "În

cauză s-a stabilit că reclamantele au dobândit prin uzucapiune doar terenul în

suprafață de 815 mp pe care îl ocupă de peste 30 de ani, iar pentru terenul

ocupat de pârâtul D.G.N. nu și-au dovedit titlul de proprietate".

Considerentul

potrivit căruia în privința terenului reclamantele erau obligate să facă dovada

dreptului de proprietate cu un titlu emis în baza legii fondului funciar

ignorează situația juridică a acestui teren, dovedită cu înscrisuri.

Nu poate fi exclusă

uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietății după intrarea în vigoare a Legii

nr. 18/1991.

Contestația în

anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare ce poate fi exercitată

pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2

- contestația în anulare propriu-zisă și de art. 318 C. proc. civ., respectiv

contestația în anulare specială.

Dispozițiile art. 318

și omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau casare).

Potrivit art. 318 (1)

teza a doua C. proc. civ., "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi

atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau de casare".

Prin urmare acest

text de lege reglementează situația când instanța de recurs prin hotărârea

contestată a admis sau a respins recursul fără ca aceasta, din greșeală, să

analizeze unul sau mai multe motive de recurs.

Contestația în

anulare nu poate fi primită, deoarece instanța de recurs a analizat criticile

formulate de reclamante, în considerentele deciziei regăsindu-se răspunsul

instanței la acestea. În realitate, contestatoarele sunt nemulțumite de modul

cum a fost soluționat recursul, dar pe calea contestației în anulare nu se pot

valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor

sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind o

cale extraordinară de atac de retractare.

Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală

materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de

contestație în anulare legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu

caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea

unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie

să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății, ceea

ce, din verificarea deciziei contestate nu se constată în speță.

Greșeala materială nu

trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanța ar fi înțeles să

interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge pe o

cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.

Așa fiind,

contestația în anulare va fi respinsă.

Respinge contestația

în anulare împotriva Deciziei nr. 4351 din 24 mai 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de

contestatoarele T.E. și L.L.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2012.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 253/2015
ii propriu-zise, iar, potrivit precizărilor de mai sus, reclamanții nu exercită o asemenea posesie asupra bunului în litigiu. În mod cert, nu poate fi primită nici cererea de constatare a îndeplinirii condițiilor de a uzucapa în persoana au
ÎCCJ 2005-06-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4735/2005
invocată atât pe cale de acțiune principală cât și pe calea excepției. Prin notele de susțineri aflate la fila 168 din dosarul instanței de fond, pârâții au solicitat proba cu martori pentru a dovedi că personal și prin antecesorii lor au s
ÎCCJ 2012-01-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 415/2012
apel reclamanții criticând-o prin aceea că, instanța de fond a dat o interpretare proprie dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, deoarece legea nu prevede decât faptul ca terenul să nu fi fost utilizat pentru scopul pentru care a fost
ÎCCJ 2012-01-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 180/2012
cu ajutorul înscrisurilor ce constată calitatea de proprietar asupra imobilului. Or, intimații - reclamanți sunt în posesia înscrisurilor autentice care probează dreptul de proprietate al autorilor lor asupra imobilului, mențiunea eronată d
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #126131)
drept de proprietate asupra imobilului și deci, nu poate formula singur acțiune în revendicare în condițiile în care nu a făcut nicio dovadă că la preluarea imobilului de către stat era unicul proprietar al acestuia, cu atât mai mult cu cât
Sursă