ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1545/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC U. SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate prin Autoritatea Națională a Vămilor anularea deciziei nr. 169 din 12 martie 2009 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – CAOPSAA. În motivarea acțiunii se arată că, prin Decizia nr. 002 din 19 ianuarie 2009 a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal din 22 iunie 2007 pentru producția de Biodisel, iar motivul acestei revocări l-a constituit nedepunerea în termenul legal a situațiilor privind stocul de materii prime și produse finite la începutul lunii, achizițiile de materii prime, cantitatea fabricată în cursul lunii, stocul de produse finite și materii prime la sfârșitul lunii de raportare și cantitatea de produse livrate, până la data de 15 a fiecărei luni pentru luna precedentă.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1782 din 20 aprilie 2010 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta nu a administrat nicio probă din care să reiasă o altă situație de fapt sau de drept decât cea reținută în cuprinsul actelor administrative atacate, mărginindu-se la a critica deciziile emise de către organele fiscale sub aspectul disproporționalității sancțiunii aplicate și referitor la faptul că nu s-a produs nicio abatere de ordin tehnic în ceea ce privește antrepozitul fiscal, în condițiile în care autorizația a fost revocată pentru încălcarea dispozițiilor art. 197 din Legea nr. 571/2003, nu pentru considerente de ordin tehnic.

Totodată, Curtea reține că reclamanta nu a făcut vreo probă din care să reiasă că ar fi transmis ulterior raportările solicitate de organele fiscale în vederea unei eventuale reaprecieri a oportunității și temeiniciei măsurii revocării autorizației de antrepozit fiscal. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta, pe care nu l-a motivat în termenul legal prevăzut de art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că: sentința recurată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 5 iulie 2010, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare (fila 75 la dosarul de fond); recurenta-reclamantă a declarat recurs la data de 7 iulie 2010, conform ștampilei poștei și, până la termenul de judecată de astăzi, 16 martie 2011, nu au fost depuse motivele de recurs.

Or, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: „Art. 303. - (1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. (2) Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.” Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (1) teza întâi C. proc. civ.: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”. În raport cu dispozițiile citate C. proc. civ., împrejurarea că recurenta-reclamantă nici până la data de 16 martie 2011 nu a motivat recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de curtea de apel, ce i-a fost comunicată la data de 5 iulie 2010, este de natură a atrage sancțiunea nulității recursului.

În consecință, față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 303 alin. (1) cu referire la art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de SC U. SA împotriva sentinței civile nr. 1782 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de SC U. SA împotriva sentinței civile nr. 1782 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.