ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1194/2011

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 326 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă excepția lipsei capacității civile a Guvernului României și au fost admise excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Guvernului României și a Ministerului Finanțelor Publice. Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și excepția prematurității acțiunii, iar pe fond a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P.A.

în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia pentru acordarea de titluri de despăgubiri pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, str. A. Instanța a respins acțiunea față de pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta P.A.

a chemat în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice București, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, solicitând, în principal, obligarea pârâților la recunoașterea dreptului său subiectiv patrimonial, în conformitate cu normele imperative a Legii nr. 10/2001 și cele provenite din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, privitor la imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin str. A., nr. 66, teren în suprafață de 450 m.p., și anume acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru respectivul imobil, iar, în subsidiar, obligarea pârâților să repartizeze Dosarul nr. 37498/CC unui consilier în vederea analizării dosarului respectiv și să facă toate diligențele necesare și obligatorii de lege, în termenul legal, pentru a evalua imobilului arătat, precum și obligarea la emiterea de urgență a deciziei ce conține titlul de despăgubire privind valoarea pecuniară stabilită de lege a proprietății.

Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Guvernul României, instanța a reținut că a fost invocată excepția lipsei capacității juridice civile a acestuia în raport de obiectul acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României. Prin întâmpinarea depusă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia cu privire la solicitarea reclamantei de obligare la evaluarea imobilului și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Prin întâmpinarea depusă de D.G.F.P. Timiș s-a solicitat să se constate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice în prezenta cauză pentru toate capetele de cerere formulate și respingerea acțiunii față de acesta ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă și inadmisibilă. Analizând cu prioritate excepțiile invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța de fond a apreciat că excepția lipsei capacității civile a Guvernului este neîntemeiată, întrucât în litigiile ce intră în sfera contenciosului administrativ este lipsită de relevanță personalitatea juridică a instituției publice chemată în judecată, capacitatea administrativă fiind o noțiune diferită de capacitatea de exercițiu. O altfel de concluzie ar conduce la imposibilitatea atacării în instanță a actelor administrative emise de Guvern (de exemplu hotărârile de Guvern), concluzie care nu poate fi acceptată.

Instanța a apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului, întrucât în cauză nu se atacă vreun act emis de către acesta și nici nu se solicită emiterea vreunui act. Instanța a reținut că nu există un raport juridic între reclamant și acest pârât, astfel încât nu există nici identitate între titularul obligației de a emite actul dedus judecății și calitatea de pârât. Aceeași situație instanța a constatat-o și în privința Ministerului Finanțelor Publice, reținând faptul că nu există vreun raport juridic între reclamantă și acest pârât, motiv pentru care a constatat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, cu consecința respingerii acțiunii față de acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, instanța de fond a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia este neîntemeiată și a respins-o cu motivația că pârâta coordonează întregul proces de acordare a despăgubirilor și nu se poate susține că nu ar avea calitate procesuală pasivă, doar pentru că obligația de emitere a deciziei ar reveni Comisiei Centrale. Instanța a apreciat că analizarea și soluționarea dosarului reclamantei nu se rezumă doar la emiterea deciziei menționate, ci, înainte de această etapă, se impun a fi efectuate mai multe etape, printre care și evaluarea imobilului, etape coordonate în totalitate de pârâtă. De asemenea, instanța a constatat neîntemeiată și excepția prematurității acțiunii invocată de către Ministerul Finanțelor Publice, pe considerentul că dosarul reclamantei se află în curs de soluționare la Comisia Centrală.

Curtea reține că tocmai nesoluționarea dosarului este motivul pentru care reclamanta a formulat acțiune, neexistând nici un text legal care să împiedice persoana îndreptățită să se adreseze instanței, cât timp cererea sa se află în vederea soluționării pe rolul unei instituții publice. Mai mult decât atât, în cazul de față se reclamă tocmai un refuz de soluționare a cererii, în privința căruia dispozițiile art. 7 alin. (5) raportat la dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevăd că nu este necesară efectuarea plângerii prealabile. Cât privește fondul cauzei, instanța a reținut că prin notificarea nr. 212/2001 reclamanta a solicitat despăgubiri pentru terenul în suprafață de 450 m.p.

situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, str. A. Prin dispoziția nr. 1750 din 20 aprilie 2007 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul - teren imposibil de restituit în natură în suprafață de 450 m.p. și pentru construcția în suprafață de 125,13 m.p., dosarul fiind trimis la Comisia Centrală încă din cursul anului 2007, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Până în prezent pârâta nu a finalizat procedura administrativă și nu a emis decizia pentru acordarea de titluri de despăgubiri, motivat de faptul că trebuie respectată o anumită ordine de înregistrare a dosarelor și că de la dosar lipsesc anumite acte de stare civilă.

Cu privire la susținerea potrivit căreia dosarul nu a fost analizat întrucât trebuie respectată o anumită ordine, conform deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor, instanța a apreciat că și în condițiile în care trebuie respectată acea ordine, trecerea a 3 ani de la înregistrarea dosarului nu reprezintă un termen rezonabil în soluționarea dosarului reclamantei. De asemenea, apare ca fiind neîntemeiată justificarea potrivit căreia de la dosar lipseau anumite acte de stare civilă, întrucât pârâta avea posibilitatea și trebuia să ceară reclamantei depunerea oricărui act pe care îl considera necesar.

De altfel, instanța a reținut că reclamanta a depus aceste acte la dosarul cauzei, respectiv: certificatul de naștere al reclamantei, certificatul de căsătorie al reclamantei, certificatul de naștere al mamei reclamantei, certificatul de deces al mamei reclamantei (fostă M. și fostă B.), la data decesului având numele de dinainte de cele două căsătorii, respectiv H.F. A fost depus, de asemenea, și certificatul de deces al bunicului matern, respectiv H.N., fostul proprietar al bunurilor imobile în privința cărora reclamanta, nepoată de fiică, a solicitat despăgubiri. Cât privește susținerea pârâtei că de la dosarul administrativ ar lipsi certificatul de căsătorie dintre M.F. și B.Ș. (cel de al doilea soț al mamei reclamantei), instanța reține că reclamanta a efectuat demersuri către Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin în vederea eliberării unei copii în acest sens, demersuri care au rămas fără rezultat.

Instanța apreciază că nici nu era necesar acest certificat întrucât numitul B.Ș. nu este tatăl reclamantei și nici nu avea vreun drept asupra bunurilor moștenite de aceasta de la bunicul său, pe linie maternă, fiind pronunțat de altfel divorțul numitei B.F. (fostă M,, fostă H,) de numitul B.Ș. Având în vedere considerentele menționate, instanța a admis acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând să oblige Comisia Centrală la emiterea deciziei pentru acordarea de titluri de despăgubiri. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând soluția instanței de fond.

În motivarea recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 299, 304 pct. 9, 304 1 C. proc. civ. - pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat, în esență, următoarele: - Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Tribunalului Dolj - cu excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 1750/2007 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin. Consideră recurenta că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că actele emise în temeiul Legii nr. 10/2001 sunt excluse controlului judecătoresc exercitat de instanța de contencios administrativ, solicitând în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea cauzei și trimiterea la Tribunalul Mehedinți a dosarului în vederea soluționării excepției de nelegalitate a dispoziției Primarului nr. 1750/2007 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin, având în vedere că aceasta constituie un act administrativ.

- În mod netemeinic și nelegal instanța de fond a obligat recurenta la emiterea deciziei pentru acordarea titlului de despăgubire, motivând prin durata excesivă a procedurilor administrative și încălcarea principiului termenului rezonabil. Se arată că în ceea ce privește reclamanta, aceasta a parcurs etapele procedurii administrative până la etapa de evaluare, iar instanța de fond nu a ținut cont de faptul că este necesară retransmiterea dosarului de la Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin și trebuie respectată ordinea de înregistrare a dosarelor conform deciziei Comisiei nr. 2815 din 16 septembrie 2008. A mai arătat recurenta că executarea obligației impusă de instanță este nejudicioasă deoarece raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite care pot formula obiecțiuni, răspunsul la obiecțiuni poate prelungi intervalul până la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. a arătat în esență că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică deoarece a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Analizând cererile de recurs, normele incidente și prin prisma prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: În ceea ce privește recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - se reține că este nefondat. Excepția de nelegalitate a dispoziției Primarului Municipiului Drobeta Turnu Severin nr. 1750/2007 a fost corect soluționată de instanța de fond.

Astfel, este consacrată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție ideea că acest act nu este unul administrativ, ci unul emis în temeiul Legii nr. 10/2001, care prevede o procedură specială de contestare a actelor de restituire în natură a imobilelor sau de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent emise în temeiul legii. Această procedură este una civilă, în acest sens fiind și dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care prevede „ Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare”.

Această procedură trebuie să primească același regim juridic civil în toate etapele sale, neexistând rațiuni pentru ca unele acte să fie considerate într-o anumită etapă civile și altele administrative. - În privința obligației recurentei de a emite decizia pentru acordarea titlului de despăgubire, se reține că prin dispoziția nr. 1750 din 20 aprilie 2007 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren imposibil de restituit în natură, în favoarea reclamantei. Dosarul aferent deciziei nr. 1750/2007 a fost transmis de Primăria Drobeta Turnu Severin și a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei sub nr. 37498/CC. În mod corect a reținut instanța de fond că există un refuz nejustificat al recurentei în soluționarea dosarului reclamantei, recurenta-pârâtă Comisia nu a invocat vreun motiv întemeiat.

Este vorba despre nerespectarea unui termen rezonabil de către autoritățile statului în soluționarea cererilor de despăgubire conform legilor de reparație în așa fel încât să fie asigurate drepturi concrete privind despăgubirile și nu teoretice și iluzorii, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (art. 6). Or, recurenta invocă și prin cererea de recurs imposibilități de accelerare a procedurii administrative care nu sunt compatibile cu respectarea dispozițiilor privind protecția proprietății asupra unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comisia recurentă nu poate invoca decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2009 privind condiționarea soluționării dosarelor de respectarea ordinii de înregistrare a acestora, fără a fi în culpă pentru managementul defectuos în derularea și epuizarea efectivă a procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Nu poate fi un argument solid faptul înlocuirii deciziei Comisiei nr. 2 din 28 februarie 2006 care prevedea selectarea aleatorie a dosarului și a evaluatorului, cu decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2009, conform practicii judecătorești având în vedere că și această din urmă modalitate de soluționare a dosarului de despăgubire nu este eficientă și aduce atingere dreptului titularului de a folosi bunul. În consecință, se va respinge recursul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat. - În ceea ce privește recursul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - acesta din urmă urmează a fi admis având în vedere greșita soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesual pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților referitoare la obligația de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 atribuția emiterii acestei decizii referitoare la titluri de despăgubire revine Comisiei Centrale. Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se va respinge acțiunea față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în consecință. Se vor menține celelalte dispoziții ale instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 326 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva aceleiași sentințe. Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități și respinge acțiunea față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în consecință. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2011.