ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1194/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1194/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 326 din 17 iunie 2010 a

Curții de Apel Timișoara a fost respinsă excepția lipsei capacității civile a

Guvernului României și au fost admise excepțiile privind lipsa calității

procesuale pasive a Guvernului României și a Ministerului Finanțelor Publice.

Instanța a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților și excepția prematurității acțiunii, iar pe fond a

fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P.A. în contradictoriu cu

pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost obligată pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia pentru acordarea de

titluri de despăgubiri pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, str. A.

Instanța a respins

acțiunea față de pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice ca

fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea de chemare în

judecată, reclamanta P.A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României,

Ministerul Finanțelor Publice București, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

București, solicitând, în principal, obligarea pârâților la recunoașterea

dreptului său subiectiv patrimonial, în conformitate cu normele imperative a

Legii nr. 10/2001 și cele provenite din Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

privitor la imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin str. A., nr.

66, teren în suprafață de 450 m.p., și anume acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent bănesc pentru respectivul imobil, iar, în subsidiar, obligarea

pârâților să repartizeze Dosarul nr. 37498/CC unui consilier în vederea

analizării dosarului respectiv și să facă toate diligențele necesare și

obligatorii de lege, în termenul legal, pentru a evalua imobilului arătat,

precum și obligarea la emiterea de urgență a deciziei ce conține titlul de

despăgubire privind valoarea pecuniară stabilită de lege a proprietății.

Prin întâmpinarea

depusă de pârâtul Guvernul României, instanța a reținut că a fost invocată

excepția lipsei capacității juridice civile a acestuia în raport de obiectul

acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României.

Prin întâmpinarea

depusă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

București s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia cu

privire la solicitarea reclamantei de obligare la evaluarea imobilului și la

emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Prin întâmpinarea

depusă de D.G.F.P. Timiș s-a solicitat să se constate excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice în prezenta cauză

pentru toate capetele de cerere formulate și respingerea acțiunii față de

acesta ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă și

inadmisibilă.

Analizând cu

prioritate excepțiile invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., instanța de fond a apreciat că excepția lipsei capacității civile a

Guvernului este neîntemeiată, întrucât în litigiile ce intră în sfera

contenciosului administrativ este lipsită de relevanță personalitatea juridică

a instituției publice chemată în judecată, capacitatea administrativă fiind o

noțiune diferită de capacitatea de exercițiu.

O altfel de concluzie

ar conduce la imposibilitatea atacării în instanță a actelor administrative

emise de Guvern (de exemplu hotărârile de Guvern), concluzie care nu poate fi

acceptată.

Instanța a apreciat

ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului,

întrucât în cauză nu se atacă vreun act emis de către acesta și nici nu se

solicită emiterea vreunui act. Instanța a reținut că nu există un raport

juridic între reclamant și acest pârât, astfel încât nu există nici identitate

între titularul obligației de a emite actul dedus judecății și calitatea de

pârât.

Aceeași situație

instanța a constatat-o și în privința Ministerului Finanțelor Publice, reținând

faptul că nu există vreun raport juridic între reclamantă și acest pârât, motiv

pentru care a constatat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, cu consecința respingerii acțiunii

față de acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate

procesuală pasivă.

În ceea ce privește

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, instanța de

fond a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia este

neîntemeiată și a respins-o cu motivația că pârâta coordonează întregul proces

de acordare a despăgubirilor și nu se poate susține că nu ar avea calitate

procesuală pasivă, doar pentru că obligația de emitere a deciziei ar reveni

Comisiei Centrale. Instanța a apreciat că analizarea și soluționarea dosarului

reclamantei nu se rezumă doar la emiterea deciziei menționate, ci, înainte de

această etapă, se impun a fi efectuate mai multe etape, printre care și

evaluarea imobilului, etape coordonate în totalitate de pârâtă.

De asemenea, instanța

a constatat neîntemeiată și excepția prematurității acțiunii invocată de către

Ministerul Finanțelor Publice, pe considerentul că dosarul reclamantei se află

în curs de soluționare la Comisia Centrală.

Curtea reține că

tocmai nesoluționarea dosarului este motivul pentru care reclamanta a formulat

acțiune, neexistând nici un text legal care să împiedice persoana îndreptățită

să se adreseze instanței, cât timp cererea sa se află în vederea soluționării

pe rolul unei instituții publice. Mai mult decât atât, în cazul de față se

reclamă tocmai un refuz de soluționare a cererii, în privința căruia

dispozițiile art. 7 alin. (5) raportat la dispozițiile art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 prevăd că nu este necesară efectuarea plângerii prealabile.

Cât privește fondul

cauzei, instanța a reținut că prin notificarea nr. 212/2001 reclamanta a

solicitat despăgubiri pentru terenul în suprafață de 450 m.p. situat în

municipiul Drobeta Turnu Severin, str. A.

Prin dispoziția nr.

1750 din 20 aprilie 2007 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul -

teren imposibil de restituit în natură în suprafață de 450 m.p. și pentru

construcția în suprafață de 125,13 m.p., dosarul fiind trimis la Comisia

Centrală încă din cursul anului 2007, fiind astfel declanșată procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Până în prezent

pârâta nu a finalizat procedura administrativă și nu a emis decizia pentru

acordarea de titluri de despăgubiri, motivat de faptul că trebuie respectată o

anumită ordine de înregistrare a dosarelor și că de la dosar lipsesc anumite

acte de stare civilă.

Cu privire la

susținerea potrivit căreia dosarul nu a fost analizat întrucât trebuie

respectată o anumită ordine, conform deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a

Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor, instanța a apreciat că și

în condițiile în care trebuie respectată acea ordine, trecerea a 3 ani de la

înregistrarea dosarului nu reprezintă un termen rezonabil în soluționarea

dosarului reclamantei.

De asemenea, apare ca

fiind neîntemeiată justificarea potrivit căreia de la dosar lipseau anumite

acte de stare civilă, întrucât pârâta avea posibilitatea și trebuia să ceară

reclamantei depunerea oricărui act pe care îl considera necesar. De altfel,

instanța a reținut că reclamanta a depus aceste acte la dosarul cauzei,

respectiv: certificatul de naștere al reclamantei, certificatul de căsătorie al

reclamantei, certificatul de naștere al mamei reclamantei, certificatul de

deces al mamei reclamantei (fostă M. și fostă B.), la data decesului având

numele de dinainte de cele două căsătorii, respectiv H.F.

A fost depus, de

asemenea, și certificatul de deces al bunicului matern, respectiv H.N., fostul

proprietar al bunurilor imobile în privința cărora reclamanta, nepoată de

fiică, a solicitat despăgubiri.

Cât privește

susținerea pârâtei că de la dosarul administrativ ar lipsi certificatul de

căsătorie dintre M.F. și B.Ș. (cel de al doilea soț al mamei reclamantei),

instanța reține că reclamanta a efectuat demersuri către Primăria Municipiului

Drobeta Turnu Severin în vederea eliberării unei copii în acest sens, demersuri

care au rămas fără rezultat.

Instanța apreciază că

nici nu era necesar acest certificat întrucât numitul B.Ș. nu este tatăl

reclamantei și nici nu avea vreun drept asupra bunurilor moștenite de aceasta

de la bunicul său, pe linie maternă, fiind pronunțat de altfel divorțul numitei

B.F. (fostă M,, fostă H,) de numitul B.Ș.

Având în vedere

considerentele menționate, instanța a admis acțiunea reclamantei formulată în

contradictoriu cu pârâtele

Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților

și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

urmând să oblige Comisia Centrală la emiterea deciziei pentru acordarea de

titluri de despăgubiri.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

criticând soluția instanței de fond.

În motivarea

recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 299, 304 pct. 9, 304

1

C. proc. civ. - pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

arătat, în esență, următoarele:

- Instanța de fond a

făcut o aplicare greșită a legii în ceea ce privește respingerea cererii de

sesizare a Tribunalului Dolj - cu excepția de nelegalitate a dispoziției nr.

1750/2007 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin.

Consideră recurenta

că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că actele emise în temeiul

Legii nr. 10/2001 sunt excluse controlului judecătoresc exercitat de instanța

de contencios administrativ, solicitând în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 suspendarea cauzei și trimiterea la Tribunalul Mehedinți a

dosarului în vederea soluționării excepției de nelegalitate a dispoziției

Primarului nr. 1750/2007 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin,

având în vedere că aceasta constituie un act administrativ.

- În mod netemeinic

și nelegal instanța de fond a obligat recurenta la emiterea deciziei pentru

acordarea titlului de despăgubire, motivând prin durata excesivă a procedurilor

administrative și încălcarea principiului termenului rezonabil.

Se arată că în ceea

ce privește reclamanta, aceasta a parcurs etapele procedurii administrative

până la etapa de evaluare, iar instanța de fond nu a ținut cont de faptul că

este necesară retransmiterea dosarului de la Primăria Municipiului Drobeta

Turnu Severin și trebuie respectată ordinea de înregistrare a dosarelor conform

deciziei Comisiei nr. 2815 din 16 septembrie 2008.

A mai arătat recurenta

că executarea obligației impusă de instanță este nejudicioasă deoarece raportul

de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite care pot formula obiecțiuni, răspunsul

la obiecțiuni poate prelungi intervalul până la emiterea deciziei conținând titlul

de despăgubire.

Pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților în motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ. a arătat în esență că sentința pronunțată de

instanța de fond este nelegală și netemeinică deoarece a respins excepția lipsei

calității procesual pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Analizând cererile de

recurs, normele incidente și prin prisma prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește recursul

pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - se reține că este nefondat.

Excepția de nelegalitate

a dispoziției Primarului Municipiului Drobeta Turnu Severin nr. 1750/2007 a fost

corect soluționată de instanța de fond. Astfel, este consacrată în jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție ideea că acest act nu este unul administrativ,

ci unul emis în temeiul Legii nr. 10/2001, care prevede o procedură specială de

contestare a actelor de restituire în natură a imobilelor sau de stabilire a măsurilor

reparatorii prin echivalent emise în temeiul legii.

Această procedură este

una civilă, în acest sens fiind și dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 care prevede „

Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de

respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată

de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite

cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare”.

Această

procedură trebuie să primească același regim juridic civil în toate etapele sale,

neexistând rațiuni pentru ca unele acte să fie considerate într-o anumită etapă

civile și altele administrative.

- În

privința obligației recurentei de a emite decizia pentru acordarea titlului de despăgubire,

se reține că prin dispoziția nr. 1750 din 20 aprilie 2007 s-a propus acordarea de

despăgubiri pentru imobilul teren imposibil de restituit în natură, în favoarea

reclamantei.

Dosarul

aferent deciziei nr. 1750/2007 a fost transmis de Primăria Drobeta Turnu Severin

și a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei sub nr. 37498/CC.

În

mod corect a reținut instanța de fond că există un refuz nejustificat al recurentei

în soluționarea dosarului reclamantei, recurenta-pârâtă Comisia nu a invocat vreun

motiv întemeiat.

Este

vorba despre nerespectarea unui termen rezonabil de către autoritățile statului

în soluționarea cererilor de despăgubire conform legilor de reparație în așa fel

încât să fie asigurate drepturi concrete privind despăgubirile și nu teoretice și

iluzorii, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

(art. 6).

Or,

recurenta invocă și prin cererea de recurs imposibilități de accelerare a procedurii

administrative care nu sunt compatibile cu respectarea dispozițiilor privind protecția

proprietății asupra unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Comisia

recurentă nu poate invoca decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2009 privind condiționarea

soluționării dosarelor de respectarea ordinii de înregistrare a acestora, fără a

fi în culpă pentru managementul defectuos în derularea și epuizarea efectivă a procedurii

administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Nu

poate fi un argument solid faptul înlocuirii deciziei Comisiei nr. 2 din 28 februarie

2006 care prevedea selectarea aleatorie a dosarului și a evaluatorului, cu decizia

nr. 2815 din 16 septembrie 2009, conform practicii judecătorești având în vedere

că și această din urmă modalitate de soluționare a dosarului de despăgubire nu este

eficientă și aduce atingere dreptului titularului de a folosi bunul. În consecință,

se va respinge recursul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - în

conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat.

- În

ceea ce privește recursul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

- acesta din urmă urmează a fi admis având în vedere greșita soluționare de către

instanța de fond a excepției lipsei calității procesual pasive a Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților referitoare la obligația de a emite decizia reprezentând

titlul de despăgubire.

Potrivit

art. 13 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 atribuția emiterii acestei

decizii referitoare la titluri de despăgubire revine Comisiei Centrale.

Față

de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se va admite recursul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților,

se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se va admite excepția lipsei

calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

și se va respinge acțiunea față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

în consecință. Se vor menține celelalte dispoziții ale instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 326

din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva aceleiași sentințe.

Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite excepția lipsei calității

procesuale pasive a acestei autorități și respinge acțiunea față de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților în consecință.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie

2011.