ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 285/2013

Asupra cauzei civile de față constată

următoarele:

Prin cererea de

intervenție în interes propriu, (disjunsă prin încheierea din 23 mai 2005 dată

de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 387/2005, având ca obiect o acțiune în

evacuare),

astfel cum a

fost precizată, reclamanta M.A., în nume propriu și în calitate de mandatară a

surorilor sale M.N. și S.E., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții

Primăria municipiului Ploiești, SC D. SRL, Prefectura Județului Prahova și

Statul Român să fie despăgubită cu suma de 3.000.000.000 ROL, reprezentând

contravaloarea parterului imobilului situat în municipiul Ploiești, str.

Bibescu Vodă, jud. Prahova, cu suma de 1.000.000.000 ROL, reprezentând

contravaloarea apartamentului nr. 3 situat la etajul 3 al aceluiași imobil,

suma de 5.000 dolari SUA, reprezentând contravaloarea unui ceas de aur, precum

și daune cominatorii.

Ulterior,

reclamantele au precizat că înțeleg să solicite obligarea pârâților la plata

sumei de 9 miliarde ROL, reprezentând contravaloarea imobilului situat în

municipiul Ploiești, str. Bibescu Vodă, jud. Prahova, precum și la plata de

daune cominatorii și de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 6/ CC din 23

mai 2007, Curtea de Apel Ploiești a stabilit competența de soluționare a

litigiului, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin sentința

civilă nr. 1293 din 12 octombrie 2007, Tribunalul Prahova a respins acțiunea

precizată ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

Ploiești, prin decizia civilă nr. 91 din 18 martie 2008, a menținut sentința

tribunalului prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamante.

Împotriva deciziei

instanței de apel au declarat recurs reclamantele.

Prin decizia

nr. 5000 din 29 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală a respins, ca nefondat, recursul și le-a obligat

pe recurentele reclamante la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată

către intimata pârâtă SC D. SRL.

Împotriva acestei

decizii, la data de 29 mai 2012, M.A., în nume propriu și în calitate de

mandatară a surorilor sale M.N. și S.E. a formulat cerere de revizuire, solicitând

schimbarea în totalitate a deciziei din recurs și să se constate că potrivit

deciziei nr. 8667 din 9 decembrie 2011 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, ele au calitatea de moștenitoare după

defunctul A.G., zis D., care a decedat în închisoarea din Aiud, la data de 12

mai 1961. Au susținut că întrucât sunt moștenitoarele defunctului

sus-menționat, în conformitate cu O.U.G. nr. 214/1999 și Legea nr. 221/2009,

sunt în drept să li se restituie imobilul situat în municipiul Ploiești, str.

Bibescu Vodă, pe care numitul P.A.A., unic administrator al intimatei SC D.

SRL, l-a obținut prin fals, uz de fals și fraudă.

La termenul de

judecată din 25 ianuarie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra

excepției inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va admite pentru

următoarele considerente.

Revizuirea

oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în

cazurile strict determinate de lege.

Prin

decizia civilă nr. 5000 din 29 aprilie 2009, a cărei revizuire se cere, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

a respins, ca nefondat, recursul

revizuentelor din dosarul de față.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire

pot fi și hotărârile date de instanța de recurs, atunci când acestea evocă

fondul.

Evocarea

fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a

cererii de revizuire, presupune, în esență, stabilirea unei alte situații de

fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare sau

aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe

deplin stabilite.

Întrucât

prin decizia nr. 5000 din 29 aprilie 2009 a Înaltei Curți nu a fost schimbată

situația de fapt reținută și nici nu au fost aplicate alte dispoziții legale la

împrejurările de fapt stabilite în fazele procesuale anterioare, recursul

recurentelor reclamante fiind respins ca nefundat, nu se poate susține că, prin

această hotărâre, instanța de recurs a evocat fondul litigiului în sensul art.

322 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare care conduce în mod inevitabil la

soluția de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Pe de

altă parte, revizuirea este o cale de atac extraordinară, care poate fi

exercitată cu respectarea unor condiții expres și limitativ prevăzute de art.

322 și următoarele C. proc. civ., iar cel care promovează o cerere, în temeiul

textului de lege menționat, trebuie să formuleze critici care pot fi încadrate

și se circumscriu prevederilor invocate.

În plus,

față de cele deja reținute (cu privire la neîndeplinirea cerinței premisă de

evocare a fondului), din analizarea cererii de revizuire, se constată că

revizuentele nu au formulat nicio critică susceptibilă de încadrare în

dispozițiile art. 322 pct. 10 C. proc. civ. și, prin urmare, cererea de

revizuire este privită ca inadmisibilă și din această perspectivă.

În ceea

ce privește cererea privind amendarea revizuentei M.A. pentru introducerea cu

rea credință a cererii de revizuire, formulată de intimata SC D. SRL, Înalta Curte

constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 108

1

alin.

(1) lit. a) C. proc. civ. pentru a dispune o asemenea măsură, întrucât

formularea unei acțiuni și exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, cu

respectarea condițiilor de exercițiu, nu au caracterul unor cereri vădit

netemeinice, motiv pentru care o va respinge.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., instanța va dispune obligarea

revizuentelor la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC D. SRL.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de revizuentele M.A., S.E. și M.N. împotriva deciziei nr.

5000 din 29 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Respinge ca

neîntemeiată cererea intimatei pârâte SC D. SRL de aplicare a unei amenzi

judiciare revizuentei M.A.

Obligă pe revizuentele M.A., S.E. și M.N.

la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC D. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

25 ianuarie 2013.