ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2383/2013

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 29 iunie 2012, sub nr. 15274/197/2012, petenta SC T.D. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 14 iunie 2012 emis de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Brașov. Prin sentința civilă nr. 11869 din 1 octombrie 2012, Judecătoria Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița, reținând că prin procesul-verbal a cărui anulare se solicită petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se că la punctul de lucru din Brașov a primit la muncă trei persoane, fără a le încheia contract individual de muncă.

Art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 instituie o competență teritorială exclusivă pentru judecătoria de la locul săvârșirii contravenției și că, în cauza de față, în raport de obligația instituită de art. 16 C. mun., de încheiere a contractului individual de muncă pentru fiecare persoană pe care angajatorul o primește la muncă, locul săvârșirii contravenției este locul unde societatea angajatoare își are sediul social. Învestită prin declinare, Judecătoria Bistrița a pronunțat sentința civilă nr. 250 din 15 ianuarie 2013, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Brașov și, constatând ivit conflict negativ de competentă, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că potrivit art 260 alin. (1) lit. e) din C. mun. contravenția constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, ceea ce înseamnă că elementul material al acesteia nu este neîncheierea contractului de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) C. mun., ci folosirea muncii fără un astfel de contract. În aceste condiții, locul săvârșirii contravenției este punctul de lucru al societății unde au fost surprinse persoane ce desfășurau activitatea fără contract de muncă, de aceea, se impune declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Brașov. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Contravenția în raport cu care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun. și constă în „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)". În declinarea reciprocă a cauzei spre soluționare „locul săvârșirii contravenției" statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 în raport cu care se determină instanța competentă a o soluționa a fost stabilit sediul angajatorului (Judecătoria Brașov) și, dimpotrivă, punctul de lucru unde s-a desfășurat controlul inspectorilor Inspectoratului Teritorial de Muncă Brașov, adică locul unde au fost identificate persoanele care desfășurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Bistrița).

A stabili locul săvârșirii contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei. Or, potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun., contravenția constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) C. mun., ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. mun.) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.

Aceasta deoarece legiuitorul nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții, și, în consecință, contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă. Prin urmare, obiectul contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât și oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, iară a realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului de muncă.

În consecință, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru al societății situat în municipiul Brașov, ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării muncii fără forme legale așa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun. Competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 20 C. proc. civ., aparține Judecătoriei Brașov, în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru al societății petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2013.