ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2383/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2383/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului de competență de față,
constată următoarele:
Prin
contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 29 iunie 2012,
sub nr. 15274/197/2012,
petenta
SC T.D. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare
a contravențiilor din 14 iunie 2012 emis de intimatul Inspectoratul Teritorial de
Muncă Brașov.
Prin sentința civilă nr. 11869 din 1
octombrie 2012, Judecătoria Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Bistrița, reținând că prin procesul-verbal a cărui anulare
se solicită petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute
de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se că la punctul
de lucru din Brașov a primit la muncă trei persoane, fără a le încheia contract
individual de muncă. Art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 instituie o competență
teritorială exclusivă pentru judecătoria de la locul săvârșirii contravenției și
că, în cauza de față, în raport de obligația instituită de art. 16 C. mun., de încheiere
a contractului individual de muncă pentru fiecare persoană pe care angajatorul o
primește la muncă, locul săvârșirii contravenției este locul unde societatea angajatoare
își are sediul social.
Învestită prin declinare,
Judecătoria Bistrița a pronunțat sentința
civilă nr. 250 din 15 ianuarie 2013, prin care și-a declinat, la rândul său, competența
în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Brașov și, constatând ivit conflict
negativ de competentă, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru
pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă
instanță a reținut că potrivit art 260 alin. (1) lit. e) din C. mun. contravenția
constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă,
ceea ce înseamnă că elementul material al acesteia nu este neîncheierea contractului
de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) C. mun., ci folosirea muncii fără un astfel
de contract. În aceste condiții, locul săvârșirii contravenției este punctul de
lucru al societății unde au fost surprinse persoane ce desfășurau activitatea fără
contract de muncă, de aceea, se impune declinarea competenței în favoarea Judecătoriei
Brașov.
Cu privire la conflictul negativ de competență,
cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la
art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Contravenția în raport cu care se dispută
competența teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun.
și constă în „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract
individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)".
În declinarea reciprocă a cauzei spre soluționare
„locul săvârșirii contravenției" statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr.
2/2001 în raport cu care se determină instanța competentă a o soluționa a fost stabilit
sediul angajatorului (Judecătoria Brașov) și, dimpotrivă, punctul de lucru unde
s-a desfășurat controlul inspectorilor Inspectoratului Teritorial de Muncă Brașov,
adică locul unde au fost identificate persoanele care desfășurau activitatea fără
ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Bistrița).
A stabili locul săvârșirii contravenției
ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului
contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei.
Or, potrivit art. 260 alin. (1) lit.
e) C. mun., contravenția constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea
unui contract de muncă. Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea
contractului de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) C. mun., ci primirea la muncă,
folosirea muncii, fără existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără
forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute
în art. 16 C. mun.) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca
neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au
fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.
Aceasta deoarece legiuitorul nu a sancționat
neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții, și,
în consecință, contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate
persoanele prestând o astfel de muncă.
Prin urmare, obiectul contravenției nu
constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate
fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât și oriunde, ci dacă persoanele care
prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de
angajator, iară a realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului
de muncă.
În consecință, dat fiind faptul că persoanele
au fost surprinse la punctul de lucru al societății situat în municipiul Brașov,
ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii
contravenției, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării
muncii fără forme legale așa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun.
Competența teritorială de soluționare a
plângerii contravenționale statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform
art. 20 C. proc. civ., aparține Judecătoriei Brașov, în a cărei rază teritorială
se află punctul de lucru al societății petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G.
nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi
18 aprilie 2013.