ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 243/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 4

ianuarie 2012 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 174/299/2012,

petenta SC S.B.I.P. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și

sancționare a contravențiilor încheiat la data de 14 decembrie 2011.

Prin sentința civilă nr.

11091 din 13 iunie 2012, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția

necompetenței teritoriale și, în consecință, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, prin procesul verbal de contravenție contestat

în cauză, s-a constatat că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina

petentei a fost la E.P.H.A. Craiova din județul Dolj, aflat în raza teritorială

a Judecătoriei Craiova.

Învestită prin

declinare, Judecătoria Craiova a pronunțat sentința civilă nr. 12706/25/09.2012,

prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe

sesizate, Judecătoria sectorului 1 București și, constatând ivit conflictul

negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 16 C. muncii, obligația

pe care legea o impune este aceea de a încheia contracte de muncă tuturor

persoanelor pe care angajatorul le primește la muncă, iar punctul de lucru nu

poate fi asimilat noțiunii de ”angajator”.

Plângerea se

soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită

contravenția și, cum societatea angajatoare are sediul în București, sector 1,

acesta fiind de fapt locul săvârșirii contravenției, care este distinct de

locul constatării faptei contravenționale, competența de soluționare a cauzei

aparține Judecătoriei sectorului 1 București.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

În prezenta cauză,

prin plângerea contravențională formulată de petentă s-a solicitat anularea

procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la

data de 14 decembrie 2011.

Potrivit mențiunilor

cuprinse în procesul verbal contestat, ”urmare a controlului efectuat la data

de 15 noiembrie 2011 în incinta E.P.H.A. Craiova, s-a constatat că desfășurau

activități specifice locului de muncă de recepție-înregistrată, aranjare marfă

S.N. și M.D.”, persoane care au declarat că se află în perioada de probă.

Locul săvârșirii

contravenției nu este sediul societății petente, întrucât nu contează pentru

determinarea competenței locul unde nu s-au încheiat contractele de muncă, ci

locul unde munca a fost prestată fără a se încheia contract de muncă și fără a

se respecta prevederile legale incidente în materie.

În raport de această

împrejurare și de dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit

cărora plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit judecătoriei în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția, se constată că, în cauză, competența

teritorială de soluționare a plângerii contravenționale revine Judecătoriei Craiova.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanța competentă

teritorial să judece pricina este Judecătoria Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2013.