ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 243/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la data de 4 ianuarie 2012 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 174/299/2012, petenta SC S.B.I.P. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la data de 14 decembrie 2011. Prin sentința civilă nr. 11091 din 13 iunie 2012, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin procesul verbal de contravenție contestat în cauză, s-a constatat că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost la E.P.H.A.

Craiova din județul Dolj, aflat în raza teritorială a Judecătoriei Craiova. Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a pronunțat sentința civilă nr. 12706/25/09.2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria sectorului 1 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 16 C. muncii, obligația pe care legea o impune este aceea de a încheia contracte de muncă tuturor persoanelor pe care angajatorul le primește la muncă, iar punctul de lucru nu poate fi asimilat noțiunii de ”angajator”.

Plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și, cum societatea angajatoare are sediul în București, sector 1, acesta fiind de fapt locul săvârșirii contravenției, care este distinct de locul constatării faptei contravenționale, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei sectorului 1 București. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În prezenta cauză, prin plângerea contravențională formulată de petentă s-a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la data de 14 decembrie 2011. Potrivit mențiunilor cuprinse în procesul verbal contestat, ”urmare a controlului efectuat la data de 15 noiembrie 2011 în incinta E.P.H.A.

Craiova, s-a constatat că desfășurau activități specifice locului de muncă de recepție-înregistrată, aranjare marfă S.N. și M.D.”, persoane care au declarat că se află în perioada de probă. Locul săvârșirii contravenției nu este sediul societății petente, întrucât nu contează pentru determinarea competenței locul unde nu s-au încheiat contractele de muncă, ci locul unde munca a fost prestată fără a se încheia contract de muncă și fără a se respecta prevederile legale incidente în materie. În raport de această împrejurare și de dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, se constată că, în cauză, competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale revine Judecătoriei Craiova.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanța competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.