ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4837/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 02

iulie 2012, pe rolul Judecătoriei Caracal, petenta SC S.L. SRL, în

contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Olt, a formulat plângere

împotriva procesului-verbal de contravenție din 29 iunie 2012 emis de pârât

prin care a fost amendată cu suma de 10.000 lei pentru nerespectarea

dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, solicitând anularea

procesului-verbal de contravenție sus-menționat și exonerarea de la plata

amenzii.

Prin Sentința civilă

nr. 4919 din 15 noiembrie 2012, Judecătoria Caracal a respins ca neîntemeiată

plângerea contravențională, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada

existenței unei alte situații de fapt decât a celei reținute în sarcina sa prin

procesul-verbal contestat.

Împotriva acestei

sentințe, contestatoarea a declarat recurs.

Tribunalul Olt,

Secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr.

184 din 25 aprilie 2013, a admis recursul, a casat sentința recurată și a

trimis cauza, spre competentă soluționare, Judecătoriei Timișoara.

Pentru a decide

astfel, tribunalul a reținut că prin procesul-verbal de contravenție contestat,

petenta SC S.L. SRL cu sediul în Timișoara a fost sancționată contravențional

cu amenda în cuantum de 10.000 lei, pentru că în urma unui control efectuat în

ziua de 19 iunie 2012 la punctul de lucru al acesteia, situat în municipiul

Caracal, agenții Inspectoratului Teritorial de Muncă Olt au constatat că numita

P.D. prestează muncă fără a avea încheiat contract individual de muncă.

Tribunalul a reținut

că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției aparține

judecătoriei în a cărei rază de competență a fost săvârșită fapta

contravențională.

Întrucât obligația de

a încheia contract de muncă în formă scrisă, conform art. 16 C. muncii, revine

angajatorului la sediul său, iar inspectorul de muncă a sancționat

contravențional petenta pentru neîndeplinirea acestei obligații, locul

săvârșirii contravenției descrise și sancționate de art. 260 alin. (1) lit. e)

C. muncii este municipiul Timișoara unde își are sediul societatea petenta, caz

în care competența de soluționare a plângerii revine, conform art. 32 alin. (2)

din O.G. nr. 2/2001, Judecătoriei Timișoara și nu Judecătoriei Caracal în

circumscripția căreia se află punctul de lucru unde a fost constată

contravenția.

Judecătoria Timișoara

s-a declarat necompetentă să soluționeze cauza și, prin Sentința civilă nr.

9207 din 26 iunie 2013, a declinat competența de judecată în favoarea

Judecătoriei Caracal.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de

constatare a contravenției aparține judecătoriei în a cărei rază de competență

a fost săvârșită fapta contravențională, adică punctul de lucru în care a fost

identificată persoana care desfășura activități fără a avea încheiat contract

de muncă.

Apreciindu-se că s-a

ivit un conflict negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., dosarul a fost trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Conflictul negativ de

competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două

sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, să se declare necompetente

să judece aceeași pricină.

Prin urmare, pentru

existența conflictului negativ de competență este necesară întrunirea

cumulativă a mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe

instanțe sesizate cu aceeași pricină (aceleași părți, același obiect și aceeași

cauză), instanțele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase

irevocabile, declinările de competență să fie reciproce, cel puțin una dintre

aceste instanțe să fie competentă să soluționeze cererea respectivă.

În litigiul de față

nu se pune problema a două instanțe care și-au declinat reciproc competența de

soluționare a pricinii, ci a unei declinări de competență, cea a Judecătoriei

Timișoara în favoarea Judecătoriei Caracal, prin Sentința civilă nr. 9207 din

26 iunie 2013.

Este de observat că

printr-o hotărâre irevocabilă, Decizia civilă nr. 184 din 25 aprilie 2013 a

Tribunalului Olt, s-a stabilit, în urma admiterii recursului, că instanța

competentă să soluționeze cauza, în primă instanță, este Judecătoria Timișoara,

în a cărei rază teritorială își are sediul contestatoarea SC S.L. SRL.

În consecință, există

o hotărâre irevocabilă, pronunțată de o instanță de recurs, prin care s-a

stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara

și o hotărâre de declinare, prin care această din urmă instanță s-a declarat

necompetentă să judece pricina, încălcând dezlegarea dată de instanța de recurs

asupra competenței materiale de judecare a cauzei în primă instanță.

Impasul procedural la

care s-a ajuns cu privire la competența soluționării cauzei a fost creat de

Judecătoria Timișoara, prin încălcarea puterii de lucru judecat a unei decizii

date în recurs, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 cu referire la art. 1200 pct.

4 și 1202 alin. (2) C. civ.

Judecătoria Timișoara

a încălcat și dispozițiile art. 315 C. proc. civ., care prevăd că hotărârile

instanței de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Or, în speță,

Tribunalul Olt, ca instanță de recurs, dezlegase problema de drept referitoare

la competență, reținând că aceasta nu aparține Judecătoriei Caracal, ci

Judecătoriei Timișoara, pentru argumentele deja prezentate.

Competența de

soluționare a cauzei, fiind stabilită printr-o decizie irevocabilă, se impune

cu forță obligatorie instanței de trimitere, aceasta din urmă trebuind să se

conformeze dispoziției instanței de recurs.

În consecință,

constatând că în cauză nu există un conflict negativ de competență, chestiunea

competenței de judecare a cauzei fiind soluționată irevocabil printr-o decizie

dată în recurs, Înalta Curte va trimite cauza Judecătoriei Timișoara,

competentă să judece pricina în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența

conflictului negativ de competență.

Trimite cauza spre

soluționare la Judecătoria Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 25 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - NN