ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4837/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 02 iulie 2012, pe rolul Judecătoriei Caracal, petenta SC S.L. SRL, în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Olt, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție din 29 iunie 2012 emis de pârât prin care a fost amendată cu suma de 10.000 lei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție sus-menționat și exonerarea de la plata amenzii. Prin Sentința civilă nr. 4919 din 15 noiembrie 2012, Judecătoria Caracal a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât a celei reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe, contestatoarea a declarat recurs. Tribunalul Olt, Secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 184 din 25 aprilie 2013, a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza, spre competentă soluționare, Judecătoriei Timișoara. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin procesul-verbal de contravenție contestat, petenta SC S.L. SRL cu sediul în Timișoara a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 10.000 lei, pentru că în urma unui control efectuat în ziua de 19 iunie 2012 la punctul de lucru al acesteia, situat în municipiul Caracal, agenții Inspectoratului Teritorial de Muncă Olt au constatat că numita P.D.

prestează muncă fără a avea încheiat contract individual de muncă. Tribunalul a reținut că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției aparține judecătoriei în a cărei rază de competență a fost săvârșită fapta contravențională. Întrucât obligația de a încheia contract de muncă în formă scrisă, conform art. 16 C. muncii, revine angajatorului la sediul său, iar inspectorul de muncă a sancționat contravențional petenta pentru neîndeplinirea acestei obligații, locul săvârșirii contravenției descrise și sancționate de art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii este municipiul Timișoara unde își are sediul societatea petenta, caz în care competența de soluționare a plângerii revine, conform art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, Judecătoriei Timișoara și nu Judecătoriei Caracal în circumscripția căreia se află punctul de lucru unde a fost constată contravenția. Judecătoria Timișoara s-a declarat necompetentă să soluționeze cauza și, prin Sentința civilă nr. 9207 din 26 iunie 2013, a declinat competența de judecată în favoarea Judecătoriei Caracal. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției aparține judecătoriei în a cărei rază de competență a fost săvârșită fapta contravențională, adică punctul de lucru în care a fost identificată persoana care desfășura activități fără a avea încheiat contract de muncă.

Apreciindu-se că s-a ivit un conflict negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., dosarul a fost trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, asupra cauzei de față, constată următoarele: Conflictul negativ de competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, să se declare necompetente să judece aceeași pricină. Prin urmare, pentru existența conflictului negativ de competență este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină (aceleași părți, același obiect și aceeași cauză), instanțele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competență să fie reciproce, cel puțin una dintre aceste instanțe să fie competentă să soluționeze cererea respectivă.

În litigiul de față nu se pune problema a două instanțe care și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, ci a unei declinări de competență, cea a Judecătoriei Timișoara în favoarea Judecătoriei Caracal, prin Sentința civilă nr. 9207 din 26 iunie 2013. Este de observat că printr-o hotărâre irevocabilă, Decizia civilă nr. 184 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului Olt, s-a stabilit, în urma admiterii recursului, că instanța competentă să soluționeze cauza, în primă instanță, este Judecătoria Timișoara, în a cărei rază teritorială își are sediul contestatoarea SC S.L. SRL.

În consecință, există o hotărâre irevocabilă, pronunțată de o instanță de recurs, prin care s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara și o hotărâre de declinare, prin care această din urmă instanță s-a declarat necompetentă să judece pricina, încălcând dezlegarea dată de instanța de recurs asupra competenței materiale de judecare a cauzei în primă instanță. Impasul procedural la care s-a ajuns cu privire la competența soluționării cauzei a fost creat de Judecătoria Timișoara, prin încălcarea puterii de lucru judecat a unei decizii date în recurs, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 cu referire la art. 1200 pct. 4 și 1202 alin. (2) C. civ. Judecătoria Timișoara a încălcat și dispozițiile art. 315 C. proc.

civ., care prevăd că hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Or, în speță, Tribunalul Olt, ca instanță de recurs, dezlegase problema de drept referitoare la competență, reținând că aceasta nu aparține Judecătoriei Caracal, ci Judecătoriei Timișoara, pentru argumentele deja prezentate. Competența de soluționare a cauzei, fiind stabilită printr-o decizie irevocabilă, se impune cu forță obligatorie instanței de trimitere, aceasta din urmă trebuind să se conformeze dispoziției instanței de recurs. În consecință, constatând că în cauză nu există un conflict negativ de competență, chestiunea competenței de judecare a cauzei fiind soluționată irevocabil printr-o decizie dată în recurs, Înalta Curte va trimite cauza Judecătoriei Timișoara, competentă să judece pricina în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată inexistența conflictului negativ de competență. Trimite cauza spre soluționare la Judecătoria Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 25 octombrie 2013. Procesat de GGC - NN