ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 726/2013

Deliberând

asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, la data de 30 martie 2012,

sub numărul 10451/331/2012, contestatoarea SC R.C. SRL, în contradictoriu cu

intimatul I.T.M. Prahova, a formulat contestație, prin care a solicitat să se

dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a

contravențiilor seria RM nr. 8714 din 19 martie 2012, și, în consecință,

exonerarea acesteia de plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei.

În motivarea

contestației, contestatoarea a arătat că, la data de 15 martie 2012, în jurul

orelor 01.00 – 02.30, la punctul său de lucru din

comuna M.U., județul Prahova, a fost efectuat un control de

către

intimatul I.T.M. Prahova, prilej cu care a constatat, în mod eronat, că o

persoană, S.S.C., nu avea încheiat contract de muncă în formă scrisă, situație

în care au fost încălcate dispozițiile Codului Muncii, respectiv

dispozițiile art. 260

alin. (1) din

Legea nr. 53/2003 republicată.

La data

constatării pretinsei contravenții, inspectorii de muncă nu au încheiat

procesul verbal de contravenție, motiv pentru care contestatoarea a apreciat că

acesta este lovit de nulitate absolută, nefiind încheiat în momentul în care

contravenția s-a constatat de către agenții constatatori, ex propris sensibus.

La momentul

controlului, S.S.C. nu efectua nici un fel de activitate în interesul

societății, ci doar o asista pe șefa de tură la linia de panificație, iar la

momentul controlului, inspectorii I.T.M. au solicitat expres acestuia să

completeze declarația în maniera în care i-a fost dictată.

Față de aceste

considerente, contestatoarea a solicitat admiterea prezentei contestație,

anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției și, în

consecință, să se dispună exonerarea sa de plata amenzii contravenționale în

cuantum de 10.000 lei aplicată.

În subsidiar,

contestatoarea a solicitat să se dispună înlocuirea amenzii aplicate cu

sancțiunea avertismentului.

Prin sentința

civilă nr. 1290 din 07 iunie 2012 pronunțată de

Judecătoria Vălenii de Munte, a fost admisă excepția necompetenței

teritoriale

a Judecătoriei Vălenii de Munte, s-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București, cu motivarea că petenta are

sediul in sectorul 6, iar obligația angajatorului de a încheia contractul de

munca în formă scrisă nu poate fi îndeplinită decât la sediul social al

societății.

Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a

fost înregistrată la

data de 15 iunie 2012 sub numărul 14105/303/2012.

La termenul de

judecată din data de 14 noiembrie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6.

Instanța

reținut că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 plângerea

contravențională este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție a

fost săvârșită contravenția.

În procesul

verbal de contravenție RM nr. 8714 din 19 martie 2012, fapta imputata conform

art. 260 alin. (1) C. muncii, a fost săvârșită în localitatea M.U., județul

Prahova, la punctul de lucru al contestatoarei, situație în raport cu care

competența de soluționare este determinată de locul săvârșirii contravenției

care se situează pe raza teritorială a Judecătoriei Vălenii de Munte, județul

Prahova.

S-a mai reținut

de către instanță că art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 consacră o normă de

competență teritorială exclusivă, motiv în raport cu care s-a admis excepția

invocată, în temeiul art. 159 pct. 3 C. proc. civ., și în consecință s-a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii

de Munte, județul Prahova.

În temeiul

dispozițiilor art. 20 pct. 2 raportat la art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus

înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, în

vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind competența în favoarea Judecătoriei

Vălenii de Munte, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte

constată că obiectul cauzei dedus judecății îl reprezintă o contestație

împotriva procesului verbal de constatare a contravenției prin care

contestatoarea a fost amendată de către inspectorii din cadrul I.T.M. Prahova,

cu suma de 10.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 260 alin. (1) C.

muncii.

Art. 159 alin.

(1) pct. 3 C. proc. civ., în forma astfel cum a fost modificată de Legea nr.

202/2010, arată în ce situație competența teritorială este exclusivă atunci când

părțile nu o pot înlătura. Întrucât, față de dispozițiile art. 19 C. proc. civ.,

părțile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de o altă

instanță decât acea care, potrivit legii, are competență teritorială, afară de

cazurile prevăzute de la art. 13 – art. 16 din același cod, înseamnă că părțile

nu pot înlătura competența teritorială în litigiile privitoare la persoane,

precum și în litigiile privitoare la bunuri, în cazurile anume prevăzute de

lege. în egală măsură este de ordine publică și competența teritorială

stabilită prin legi speciale.

Astfel, art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

consacră o normă de competență teritorială exclusivă potrivit căreia plângerea

contravențională este de competența judecătoriei în raza căreia s-a săvârșit

contravenția.

Din examinarea

procesului verbal de contravenție seria RM nr. 8714 din 13 martie 2012 aflat la

dosar Judecătoria Vălenii de Munte rezultă că fapta contravențională a fost

săvârșită în comuna M.U., județul Prahova.

Judecătoria

Vălenii de Munte, în a cărei jurisdicție se află și comuna M.U., care este

locul săvârșirii faptei contravențională așa cum s-a arătat mai sus, este

competentă să soluționeze plângerea contravențională cu care a fost sesizată.

Prin urmare, Înalta

Curte stabilește competența de soluționare a plângerii contravenționale la

Judecătoria Vălenii de Munte, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea

judecății.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.