ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3297/2013

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Buzău, secția civilă la data de 10 octombrie 2011 sub nr.

23272/200/2011, reclamanta SC I.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău, anularea procesului verbal de contravenție

din 23 septembrie 2011 prin care, în temeiul art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea

nr. 53/2003, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 RON întrucât, în

urma controlului efectuat la datele de 20 și 23 septembrie 2011, la punctul de lucru

al reclamantei din satul N., comuna V., județul Buzău, s-a constatat că aceasta

a primit la muncă fără forme legale două persoane.

Prin sentința

civilă nr. 13401 din 22 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 23272/200/2011,

Judecătoria Buzău, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Sector 3 București, reținând că, încheierea în formă scrisă

a contractului individual de muncă se realizează la sediul angajatorului, sens în

care competența de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal de constatare

a contravenției prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 revine

judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul angajatorul, și nu judecătoriei

în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru unde a fost constatată contravenția,

ori unde se află sediul autorității din care face parte agentul constatator.

Prin sentința

civilă nr. 3461 din 08 martie 2013, pronunțată în Dosar nr. 43026/301/2012, Judecătoria

Sector 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Buzău, secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către

I.C.C.J., reținând că, potrivit deciziei I.C.C.J. nr. 4036 din 01 iunie 2012, competența

teritorială de soluționare a plângerii contravenționale pentru fapta prevăzută de

art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 revine instanței în a cărei rază

teritorială se află punctul de lucru unde s-a efectuat controlul și unde s-a prestat

activitatea fără contract de muncă.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, pentru argumentele

ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate

dispozițiile legale ce vizează „locul săvârșirii contravenției" reglementat

de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune a statua asupra conținutului

contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii acesteia.

Contravenția în

raport de care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art. 260

alin. (1) lit. e) [fost art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii] și constă în primirea

la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16

alin. (1) din același cod.

Prin urmare, contravenția

are ca element material primirea la muncă, folosirea muncii, fără existența unui

astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absența contractului

de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acțiunea

imputată angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul

săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca

în afara condițiilor impuse de lege.

Reținând contrariul

ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului,

lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței contractelor de muncă constituie

obiectul contravenției în litigiu, ci folosirea muncii în absența lor, situație

care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca

fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora.

În consecință,

dat fiind faptul că, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenției

contestat, persoanele în cauză au fost surprinse prestând activități fără forme

legale în comuna V., județul Buzău, acesta este locul săvârșirii contravenției,

respectiv, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării muncii

fără forme legale, așa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii.

În considerarea

celor ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției este situat în

comuna V., județul Buzău, competența soluționării plângerii contravenționale revine

Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 12 iunie 2013.