ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1259/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Buzău, secția civilă, la data de 7 martie 2011 sub nr. de Dosar 3402/200/2011,

petenta SC P.D. SRL Bacău în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul

Teritorial de Muncă Buzău - Buzău, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o

va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție din 15

februarie 2011 prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 36.000 lei,

iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.

Prin procesul-verbal

de contravenție din 15 februarie 2011, aflat la filele 8 și 9, întocmit de

intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău - Buzău, fapta imputată

petentei constă în aceea că a primit la muncă, la punctul de lucru din comuna

Vernești, județul Bacău, un număr de 9 persoane fără contract individual de

muncă, anterior începerii activității.

Cererea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al

contravențiilor, modificată.

Judecătoria Buzău, secția

civilă, prin sentința civilă nr. 4419 din 9 iunie 2011, a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Dispozițiile art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001 coroborate cu art. 19 C. proc. civ., interpretate per a

contrario, stabilesc competența teritorială exclusivă în soluționarea plângerii

contravenționale în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că fapta contravențională imputată petentei SC P.D.

SRL Bacău este prevăzută și sancționată prin art. 276 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 53/2003 potrivit cu care constituie contravenție primirea la muncă a

persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin.

(1) din aceiași lege sancționată cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru

fiecare persoană identificată, fără a depăși cumulat valoarea de 100.000 lei.

Obligația pe care

legea o impune conform art. 16 C. muncii constă în a încheia contracte de muncă

tuturor persoanelor pe care angajatorul le primește la muncă. Această obligație

revine angajatorului, persoană juridică, persoană fizică autorizate să

desfășoare o activitate independentă precum și asociație familială, care

trebuie să încheie contractul individual de muncă pe baza consimțământului

părților, în formă scrisă și în limba română.

Prin urmare punctul

de lucru nu poate fi „angajator”, iar posibila neîndeplinire a obligației de a

încheia contracte de muncă nu se putea săvârși decât la sediul angajatorului,

așa cum indică expres Codul muncii, întrucât inacțiunea se săvârșește, ca

element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se

săvârșească acțiunea, conduită activă, la care legea obligă.

Față de cele

reținute, întrucât sediul angajatorului se află în municipiul Bacău, în temeiul

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 276 alin. (1) lit. e)

și art. 15 C. muncii, coroborate cu art. 19 și art. 159 alin. (1) pct. 3 C.

proc. civ. instanța a reținut că posibila neîndeplinire a obligației de a

încheia contracte de muncă nu poate fi legată decât de sediul angajatorului,

situație în care s-a dispus admiterea excepției necompetenței teritoriale și

declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Bacău.

Judecătoria Bacău, secția

civilă, prin sentința civilă nr. 9225/2011 din 21 noiembrie 2011 a admis

excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a

plângerii contravenționale formulate de petenta SC P.D. SRL Bacău în

contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău - Buzău în

favoarea Judecătoriei Buzău.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, în baza art. 20 alin. (2) și art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., Judecătoria Bacău a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și

Justiție, spre soluționare.

Instanța a reținut că

potrivit art.32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, plângerea se formulează la judecătoria în a cărei circumscripție

a fost săvârșită contravenția, adică punctul de lucru în care au fost

identificate persoanele care desfășurau activități fără a avea contract de

muncă.

Astfel s-a reținut că

locul săvârșirii contravenției este localitatea Vernești, județul Buzău, fiind

fără relevanță faptul că în această localitate funcționează doar un punct de

lucru al petentei SC P.D. SRL Bacău, faptele reținute în procesul - verbal de

contravenție fiind săvârșite în acea localitate și nu la sediul angajatorului.

Înalta Curte, în urma

examinării actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu dispozițiile

art. 20 alin. (2) și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, pentru următoarele

considerente de fapt și de drept:

Prin procesul - verbal

de constatare și sancționare a contravenției din 15 februarie 2011 încheiat în

contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău - Buzău,

s-a constatat săvârșirea de către petentă a contravenției la punctul de lucru

din comuna Vernești, județul Bacău.

Prin cererea cu care

a învestit instanțele în prezentul litigiu, petenta SC P.D. SRL Bacău a

solicitat, în temeiul O.G. nr. 2/2001, anularea procesului-verbal de constatare

și sancționare a contravenției.

Potrivit art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor,

modificată, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimite de îndată

judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Contravenția în

raport cu care se dispută competența teritorială, este cea prevăzută de art. 276

alin. (1) lit. e) C. muncii, și constă în primirea la muncă a persoanelor fără

încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același Cod .

Or, potrivit art. 276

alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenția constă în primirea la muncă a

persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare, contravenția

nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile

art. 16 alin. (1) C. muncii ci primirea la muncă, folosirea muncii fără

existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în

absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C.

muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca

neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde

au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de

lege.

A proceda altfel,

înseamnă a deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii

fără contract de muncă, la obligația încheierii contractului de muncă,

obligație care privită în sine nu atrage nici o consecință juridică dacă nu are

ca rezultat și folosirea muncii.

De aici rezultă că

legiuitorul nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea

muncii în aceste condiții, și în consecință contravenția se săvârșește ca loc,

acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.

Prin urmare, obiectul

contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale

contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului cât

și în alt loc, ci dacă, persoanele care prestează muncă au sau nu contract de

muncă, adică dacă erau folosite la muncă de angajator, fără a realiza condiția

impusă de lege, aceea a existenței contractului de muncă.

În consecință, dat

fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din comuna

Vernești, județul Bacău al angajatorului ca desfășurând activități fără a avea

contract de muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde

persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării muncii fără forme

legale așa cum dispune art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii.

Prin urmare,

stabilirea instanței competente teritorial în soluționarea unui litigiu având

ca obiect anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a

contravenției, se face în funcție de locul săvârșirii contravenției.

Or, în cauză, s-a

stabilit că pretinsa contravenție a fost săvârșită la punctul de lucru al

petentei, astfel încât, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001,

competența de soluționare a cererii prin care se solicită anularea procesului-verbal

de constatare și sancționare a contravenției., revine Judecătoriei Buzău.

În consecință, în

temeiul art. 22 C. proc. civ. raportat la art. 159 pct. 3 C. proc. civ. și la

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 martie 2012.