ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1259/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, secția civilă, la data de 7 martie 2011 sub nr. de Dosar 3402/200/2011, petenta SC P.D. SRL Bacău în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău - Buzău, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție din 15 februarie 2011 prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 36.000 lei, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment. Prin procesul-verbal de contravenție din 15 februarie 2011, aflat la filele 8 și 9, întocmit de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău - Buzău, fapta imputată petentei constă în aceea că a primit la muncă, la punctul de lucru din comuna Vernești, județul Bacău, un număr de 9 persoane fără contract individual de muncă, anterior începerii activității.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, modificată. Judecătoria Buzău, secția civilă, prin sentința civilă nr. 4419 din 9 iunie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. Dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 coroborate cu art. 19 C. proc. civ., interpretate per a contrario, stabilesc competența teritorială exclusivă în soluționarea plângerii contravenționale în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că fapta contravențională imputată petentei SC P.D.

SRL Bacău este prevăzută și sancționată prin art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 potrivit cu care constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. (1) din aceiași lege sancționată cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși cumulat valoarea de 100.000 lei. Obligația pe care legea o impune conform art. 16 C. muncii constă în a încheia contracte de muncă tuturor persoanelor pe care angajatorul le primește la muncă. Această obligație revine angajatorului, persoană juridică, persoană fizică autorizate să desfășoare o activitate independentă precum și asociație familială, care trebuie să încheie contractul individual de muncă pe baza consimțământului părților, în formă scrisă și în limba română.

Prin urmare punctul de lucru nu poate fi „angajator”, iar posibila neîndeplinire a obligației de a încheia contracte de muncă nu se putea săvârși decât la sediul angajatorului, așa cum indică expres Codul muncii, întrucât inacțiunea se săvârșește, ca element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea, conduită activă, la care legea obligă. Față de cele reținute, întrucât sediul angajatorului se află în municipiul Bacău, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 276 alin. (1) lit. e) și art. 15 C. muncii, coroborate cu art. 19 și art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. instanța a reținut că posibila neîndeplinire a obligației de a încheia contracte de muncă nu poate fi legată decât de sediul angajatorului, situație în care s-a dispus admiterea excepției necompetenței teritoriale și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Bacău.

Judecătoria Bacău, secția civilă, prin sentința civilă nr. 9225/2011 din 21 noiembrie 2011 a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta SC P.D. SRL Bacău în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău - Buzău în favoarea Judecătoriei Buzău. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în baza art. 20 alin. (2) și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Bacău a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare. Instanța a reținut că potrivit art.32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea se formulează la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, adică punctul de lucru în care au fost identificate persoanele care desfășurau activități fără a avea contract de muncă.

Astfel s-a reținut că locul săvârșirii contravenției este localitatea Vernești, județul Buzău, fiind fără relevanță faptul că în această localitate funcționează doar un punct de lucru al petentei SC P.D. SRL Bacău, faptele reținute în procesul - verbal de contravenție fiind săvârșite în acea localitate și nu la sediul angajatorului. Înalta Curte, în urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (2) și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, pentru următoarele considerente de fapt și de drept: Prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției din 15 februarie 2011 încheiat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău - Buzău, s-a constatat săvârșirea de către petentă a contravenției la punctul de lucru din comuna Vernești, județul Bacău.

Prin cererea cu care a învestit instanțele în prezentul litigiu, petenta SC P.D. SRL Bacău a solicitat, în temeiul O.G. nr. 2/2001, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, modificată, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimite de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Contravenția în raport cu care se dispută competența teritorială, este cea prevăzută de art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii, și constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același Cod . Or, potrivit art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenția constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă.

Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) C. muncii ci primirea la muncă, folosirea muncii fără existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege. A proceda altfel, înseamnă a deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii fără contract de muncă, la obligația încheierii contractului de muncă, obligație care privită în sine nu atrage nici o consecință juridică dacă nu are ca rezultat și folosirea muncii.

De aici rezultă că legiuitorul nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții, și în consecință contravenția se săvârșește ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă. Prin urmare, obiectul contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului cât și în alt loc, ci dacă, persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite la muncă de angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului de muncă.

În consecință, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din comuna Vernești, județul Bacău al angajatorului ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării muncii fără forme legale așa cum dispune art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii. Prin urmare, stabilirea instanței competente teritorial în soluționarea unui litigiu având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, se face în funcție de locul săvârșirii contravenției. Or, în cauză, s-a stabilit că pretinsa contravenție a fost săvârșită la punctul de lucru al petentei, astfel încât, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, competența de soluționare a cererii prin care se solicită anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției., revine Judecătoriei Buzău. În consecință, în temeiul art. 22 C. proc. civ. raportat la art. 159 pct. 3 C. proc. civ. și la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2012.