ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7670/2012

Asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 24 ianuarie 2012,

sub nr. 916/94/2012,

petenta

SC B.D. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare

a contravențiilor din 29 septembrie 2011 emis de intimatul Inspectoratul Teritorial

de Muncă Gorj.

Prin sentința civilă nr. 3466 din 27

iunie 2012, Judecătoria Buftea, secția civilă, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, reținând că prin procesul-verbal a

cărui anulare se solicită petenta a fost amendată contravențional deoarece, în urma

controalelor inopinate efectuate la datele de 24 august 2011 și 06 septembrie 2011

la punctele de lucru ale societății situate în Târgu Jiu și Târgu Cărbunești s-a

constatat că trei persoane prestau, fără forme legale de angajare, activitate în

beneficiul societății. Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competența

de soluționare a plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție s-a săvârșit

contravenția și, față de împrejurarea că în materie contravențională se instituie

o competență teritorială absolută, de la care nu se poate deroga, și-a constatat

necompetența teritorială.

Învestită prin declinare,

Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, a

pronunțat sentința civilă nr. 12107 din 09 octombrie 2012, prin care și-a declinat,

la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Buftea

și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă

instanță a reținut că prin procesul-verbal s-a dispus sancționarea contravențională

a persoanei juridice, că sediul angajatorului se află în orașul Buftea, că într-o

decizie de speță (nr. 1078 din 14 martie 2008) Înalta Curte de Casație și Justiție

a decis că într-o asemenea situație competența aparține judecătoriei în a cărei

rază teritorială își are sediul angajatorul, iar nu a judecătoriei în a cărei rază

de competență se află punctul de lucru unde a fost constatată contravenția și că,

de aceea, se impune declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Buftea.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la

art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contravenția în raport cu care se dispută

competența teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C.

muncii și constă în „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui

contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)”.

În declinarea reciprocă a cauzei spre soluționare

„locul săvârșirii contravenției” statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001

în raport cu care se determină instanța competentă a o soluționa a fost stabilit

sediul angajatorului (Judecătoria Târgu Jiu) și, dimpotrivă, punctul de lucru unde

s-a desfășurat controlul inspectorilor I.T.M. Gorj, adică locul unde au fost identificate

persoanele care desfășurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le încheie

contracte de muncă (Judecătoria Buftea).

A stabili locul săvârșirii contravenției

ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului

contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei.

Or, potrivit art. 260 alin. (1) lit.

e) C. muncii, contravenția constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea

unui contract de muncă. Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea

contractului de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la

muncă, folosirea muncii, fără existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii

fără forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute

în art. 16 C. muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește

munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul

unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de

lege.

A proceda altfel înseamnă a deplasa nepermis

conținutul contravenției de la folosirea muncii fără contract de muncă la obligația

încheierii contractului de muncă, obligație care privită în sine nu atrage nicio

consecință juridică dacă nu are ca rezultat și folosirea muncii.

De aici rezultă că legiuitorul nu a sancționat

neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții, și,

în consecință, contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate

persoanele prestând o astfel de muncă.

Reținând contrariul ar însemna că toate

contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului, lucru exclus din

moment ce nu verificarea existenței contractelor de muncă constituie obiectul contravenției

în litigiu, ci folosirea muncii în absența lor, situație care nu se poate devoala

decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent

unde este locul de prestare al acestora, în absența condițiilor impuse de lege.

Prin urmare, obiectul contravenției nu

constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate

fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât și oriunde, ci dacă persoanele care

prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de

angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului

de muncă.

În consecință, dat fiind faptul că persoanele

au fost surprinse la punctele de lucru ale societății situate în localitățile Târgu

Jiu și Târgu Cărbunești, ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă,

acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde persoana a fost primită la

muncă, adică locul desfășurării muncii fără forme legale așa cum dispune art. 260

alin. (1) lit. e) C. muncii.

Competența teritorială de soluționare a

plângerii contravenționale statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform

art. 20 C. proc. civ., aparține Judecătoriei Târgu Jiu, în a cărei rază teritorială

se află punctele de lucru ale societății petente, conform art. 32 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

decembrie 2012.