ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7670/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7670/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 24 ianuarie 2012, sub nr. 916/94/2012, petenta SC B.D. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 29 septembrie 2011 emis de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj. Prin sentința civilă nr. 3466 din 27 iunie 2012, Judecătoria Buftea, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, reținând că prin procesul-verbal a cărui anulare se solicită petenta a fost amendată contravențional deoarece, în urma controalelor inopinate efectuate la datele de 24 august 2011 și 06 septembrie 2011 la punctele de lucru ale societății situate în Târgu Jiu și Târgu Cărbunești s-a constatat că trei persoane prestau, fără forme legale de angajare, activitate în beneficiul societății.
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competența de soluționare a plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție s-a săvârșit contravenția și, față de împrejurarea că în materie contravențională se instituie o competență teritorială absolută, de la care nu se poate deroga, și-a constatat necompetența teritorială. Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 12107 din 09 octombrie 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Buftea și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că prin procesul-verbal s-a dispus sancționarea contravențională a persoanei juridice, că sediul angajatorului se află în orașul Buftea, că într-o decizie de speță (nr. 1078 din 14 martie 2008) Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că într-o asemenea situație competența aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul angajatorul, iar nu a judecătoriei în a cărei rază de competență se află punctul de lucru unde a fost constatată contravenția și că, de aceea, se impune declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Buftea. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc.
civ., Înalta Curte reține următoarele: Contravenția în raport cu care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii și constă în „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)”. În declinarea reciprocă a cauzei spre soluționare „locul săvârșirii contravenției” statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 în raport cu care se determină instanța competentă a o soluționa a fost stabilit sediul angajatorului (Judecătoria Târgu Jiu) și, dimpotrivă, punctul de lucru unde s-a desfășurat controlul inspectorilor I.T.M. Gorj, adică locul unde au fost identificate persoanele care desfășurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Buftea).
A stabili locul săvârșirii contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei. Or, potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenția constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.
A proceda altfel înseamnă a deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii fără contract de muncă la obligația încheierii contractului de muncă, obligație care privită în sine nu atrage nicio consecință juridică dacă nu are ca rezultat și folosirea muncii. De aici rezultă că legiuitorul nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții, și, în consecință, contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.
Reținând contrariul ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței contractelor de muncă constituie obiectul contravenției în litigiu, ci folosirea muncii în absența lor, situație care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora, în absența condițiilor impuse de lege. Prin urmare, obiectul contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât și oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului de muncă.
În consecință, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctele de lucru ale societății situate în localitățile Târgu Jiu și Târgu Cărbunești, ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării muncii fără forme legale așa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii. Competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 20 C. proc. civ., aparține Judecătoriei Târgu Jiu, în a cărei rază teritorială se află punctele de lucru ale societății petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.