ÎCCJ, decizie (scj.ro #81764)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81764) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Plângere împotriva procesului-verbal de

contravenție prevăzută de art. 16 alin. (1) din Codul muncii. Înțelesul

sintagmei ”locul săvârșirii contravenției”. Instanța

competentă.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Competența teritorială.

Index alfabetic :

competență teritorială

-

conflict negativ de

competență

-

proces-verbal de

contravenție

-

punct de lucru

Codul

muncii, art. 16,  art. 276

O.G. nr. 2/2001, art. 32

C.proc.civ.,

art. 20

A stabili locul

săvârșirii contravenției ca element de determinare a

competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului

contravenției cu consecința identificării locului

săvârșirii ei.

Potrivit art.276 alin.(1) lit.e)

din Codul muncii, contravenția constă în primirea la muncă a

persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare,

contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de

muncă în condițiile art.16 alin.(1) din Codul muncii, ci primirea la

muncă, folosirea muncii, fără existența unui astfel de

contract. Cum folosirea muncii fără forme legale constă în

acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca

neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii

contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca

în afara condițiilor impuse de lege.

A proceda altfel înseamnă a

deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii

fără contract de muncă la obligația încheierii contractului

de muncă, obligație care privită în sine nu atrage nicio

consecință juridică dacă nu are ca rezultat și

folosirea muncii.

De aici rezultă că

legiuitorul nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci

folosirea muncii în aceste condiții, și, în consecință,

contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost

identificate persoanele prestând o astfel de muncă.

În consecință, competența

teritorială de soluționare a plângerii contravenționale

împotriva procesului-verbal de contravenție,, aparține

judecătoriei în a cărei rază teritorială se află

punctul de lucru al angajatorului, conform art.32 alin.(2) din O.G. nr.2/2001.

Secția I civilă, decizia nr.4036 din 1 iunie

2012

Prin plângerea înregistrată sub

nr.8xxx/280/2011, pe rolul Judecătoriei Pitești, la data de

5.05.2011, petenta S.C. C.R. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul

Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, a formulat plângere

contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție

seria TM nr.001xxx din 20.04.2011 solicitând să se dispună anularea

procesului-verbal contestat.

În motivarea plângerii

contravenționale, petenta a arătat că a fost

sancționată cu suma de 100.000 lei amendă

contravențională pentru fapta constând în aceea că, la data de

20.04.2011, societatea petenta a primit la lucru un număr de 66 de

persoane fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în

formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă,

faptă prevăzută de art.276 alin.(1) lit.e) Codul Muncii.

Prin sentința civilă nr.

10354 din 2.11.2011, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței

teritoriale invocată de intimat și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În pronunțarea acestei

sentințe, s-a reținut că locul săvârșirii

contravenției este în localitatea Timișoara, județul Timiș,

care, din punct de vedere teritorial, se află în raza de

competență a Judecătoriei Timișoara.

Potrivit dispozițiilor art.32

alin.(2) din O.G. nr.2/2001, plângerea se soluționează de

judecătoria în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Judecătoria Timișoara,

prin sentința nr.5523 din 29.02.2012, a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din

oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Pitești, sesizând Înalta Curte pentru

soluționarea conflictului negativ de  competență dintre cele

două instanțe.

A constatat că, prin

procesul-verbal de contravenție seria TM nr.00lxxx, încheiat la data de

20.04.2011, petenta a fost sancționată contravențional pentru

săvârșirea a două contravenții prevăzute de art.276

alin.(1) lit.e) din Legea nr.53/2003 și art.21 din Legea nr. 108/1999.

În fapt, s-a reținut că

petenta a primit la muncă un număr de 66 de persoane fără a

avea încheiate în formă scrisă contracte individuale de muncă

anterior începerii raporturilor de muncă, încălcându-se prevederile

art.16 alin.(l) din Legea nr.53/2003, conform anexei 3 la procesul-verbal de

contravenție în care sunt prezentate numele, prenumele salariaților

și data începerii activității de către aceștia.

Fapta a fost constatată atât

din fișele de identificare completate de 59 de persoane la data de 13.04

și 19.04.2011 la locul de muncă din localitatea Remetea Mare, comuna

Masloc, județul Timiș, cât și din cele 7 contracte civile de prestări

servicii prezentate de societate, din care rezultă că aceste persoane

nu au semnat contracte individuale de muncă anterior începerii

activității.

De asemenea, s-a mai reținut

că petenta nu a adus la îndeplinire măsurile dispuse de inspectorii

de muncă prin procesul-verbal de control nr.38xxx din 07.04.2011.

Potrivit art.32 alin.(2) din

O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența

soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a

contravenției și aplicare a sancțiunii aparține

judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția. Din interpretarea

per a

contrario

a dispozițiilor art.19 C.proc.civ., care prevăd

posibilitatea părților de a alege instanța competentă în

litigiile privitoare la bunuri, coroborate cu dispozițiile art.159

alin.(1) pct.3 C.proc.civ., conform cărora necompetența este de

ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale

exclusive, de la care părțile nu pot deroga, se desprinde concluzia

ca, în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul

plângerilor contravenționale), competența teritorială este

absolută.

Așadar, în materie

contravențională, competența teritorială stabilită

prin O.G. nr.2/2001 are un caracter exclusiv, în măsura în care printr-o

normă specială nu se stabilește competența teritorială

în favoarea altei instanțe, fără posibilitatea pentru

părți de a stabili o altă instanță.

În aprecierea instanței,

competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de

constatare și sancționare a contravenției aparține judecătoriei

în a cărei rază de competență teritorială își are

sediul angajatorul, iar nu judecătoriei în a cărei rază de

competență se află punctul de lucru unde a fost constatată

contravenția.

Astfel, instanța reține

că obligația de încheiere a contractului individual de muncă în

formă scrisă revine angajatorului, iar neîndeplinirea acestei

obligații nu putea fi săvârșită decât la sediul

angajatorului, astfel cum arată în mod expres art.16 din Codul Muncii,

întrucât inacțiunea se săvârșește, ca element material al

contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se

săvârșească acțiunea, conduita activă la care legea

obligă.

Așadar, obligația

instituită de art.16 alin.(1) din Codul muncii, respectiv aceea ca

angajatorul să încheie contract individual de muncă în formă

scrisă anterior începerii activității, nu poate fi

îndeplinită decât la sediul angajatorului, împrejurarea că

activitățile specifice obiectului de activitate al angajatorului se

execută în diferite puncte de lucru neavând nicio relevanță

asupra obligației angajatorului de a încheia contracte de muncă în

formă scrisă anterior începerii activității.

În cauză, petenta are sediul în

Pitești, astfel că această localitate este locul

săvârșirii faptelor constatate prin procesul-verbal de

contravenție seria TM nr. 001xxx, încheiat la data de 20.04.2011,

competența de soluționare a plângerii contravenționale

formulată de petentă împotriva acestui proces-verbal aparținând

Judecătoriei Pitești, în conformitate cu prevederile art.32 alin.(2)

din O.G. nr.2/2001.

În rezolvarea conflictului negativ

de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție a

stabilit competența de soluționare a plângerii împotriva

procesului-verbal de contravenție în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Contravenția în raport cu care

se dispută competența teritorială este cea prevăzută

de art.276 alin.(1) lit.e) din Codul muncii și constă în „primirea la

muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă,

potrivit art.16 alin.(1) din același Cod ".

În declinarea reciprocă a

cauzei spre soluționare „locul săvârșirii

contravenției" statuat de art.32 alin.(2) din O.G. nr.2/2001 în

raport cu care se determină instanța competentă a o

soluționa a fost stabilit sediul angajatorului deoarece la acel loc se

săvârșește inacțiunea care constă în neîncheierea

contractului de muncă (Judecătoria Timișoara) și,

dimpotrivă, punctul de lucru unde s-a desfășurat controlul

inspectorilor I.T.M. Timiș, adică locul unde au fost identificate

persoanele care desfășurau activitatea fără ca societatea

contravenientă să le încheie contracte de muncă

(Judecătoria Pitești).

A stabili locul săvârșirii

contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale

înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu

consecința identificării locului săvârșirii ei.

Or, potrivit art.276 alin.(1) lit.e)

din Codul muncii, contravenția constă în primirea la muncă a

persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare,

contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de

muncă în condițiile art.16 alin.(1) din Codul muncii, ci primirea la

muncă, folosirea muncii, fără existența unui astfel de

contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absența

contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în

art.16 din Codul muncii) constă în acțiunea imputată

angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile

legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost

depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.

A proceda altfel înseamnă a

deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii

fără contract de muncă la obligația încheierii contractului

de muncă, obligație care privită în sine nu atrage nicio

consecință juridică dacă nu are ca rezultat și

folosirea muncii.

De aici rezultă că legiuitorul nu a

sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în

aceste condiții, și, în consecință, contravenția se

săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele

prestând o astfel de muncă.

Reținând contrariul ar însemna

că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul

angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței

contractelor de muncă constituie obiectul contravenției în litigiu,

ci folosirea muncii în absența lor, situație care nu se poate devoala

decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme

legale indiferent unde este locul de prestare al acestora, în absența

condițiilor impuse de lege.

Prin urmare, obiectul contravenției nu constă în verificarea

condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi

încheiat atât la sediul angajatorului, cât și oriunde, ci dacă

persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă,

adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a

realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului

de muncă.

În consecință, dat fiind faptul

că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din localitatea

Remetea Mică, comuna Masloc, județul Timiș, al angajatorului, ca

desfășurând activități fără a avea contract de

muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde

persoana a fost primită la muncă, adică locul

desfășurării muncii fără forme legale așa cum

dispune art.276 alin.(1) lit.e) din Codul muncii

Competența teritorială de

soluționare a plângerii contravenționale statuată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, conform art.20 din Codul de

procedură civilă, aparține Judecătoriei Timișoara, în

a cărei rază teritorială se află punctul de lucru al societății

petente, conform art.32 alin.(2) din O.G. nr.2/2001.