ÎCCJ, decizie (scj.ro #81764)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81764) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Plângere împotriva procesului-verbal de
contravenție prevăzută de art. 16 alin. (1) din Codul muncii. Înțelesul
sintagmei ”locul săvârșirii contravenției”. Instanța
competentă.
Cuprins pe materii :
Drept procesual civil. Competența teritorială.
Index alfabetic :
competență teritorială
-
conflict negativ de
competență
-
proces-verbal de
contravenție
-
punct de lucru
Codul
muncii, art. 16, art. 276
O.G. nr. 2/2001, art. 32
C.proc.civ.,
art. 20
A stabili locul
săvârșirii contravenției ca element de determinare a
competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului
contravenției cu consecința identificării locului
săvârșirii ei.
Potrivit art.276 alin.(1) lit.e)
din Codul muncii, contravenția constă în primirea la muncă a
persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare,
contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de
muncă în condițiile art.16 alin.(1) din Codul muncii, ci primirea la
muncă, folosirea muncii, fără existența unui astfel de
contract. Cum folosirea muncii fără forme legale constă în
acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca
neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii
contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca
în afara condițiilor impuse de lege.
A proceda altfel înseamnă a
deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii
fără contract de muncă la obligația încheierii contractului
de muncă, obligație care privită în sine nu atrage nicio
consecință juridică dacă nu are ca rezultat și
folosirea muncii.
De aici rezultă că
legiuitorul nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci
folosirea muncii în aceste condiții, și, în consecință,
contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost
identificate persoanele prestând o astfel de muncă.
În consecință, competența
teritorială de soluționare a plângerii contravenționale
împotriva procesului-verbal de contravenție,, aparține
judecătoriei în a cărei rază teritorială se află
punctul de lucru al angajatorului, conform art.32 alin.(2) din O.G. nr.2/2001.
Secția I civilă, decizia nr.4036 din 1 iunie
2012
Prin plângerea înregistrată sub
nr.8xxx/280/2011, pe rolul Judecătoriei Pitești, la data de
5.05.2011, petenta S.C. C.R. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul
Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, a formulat plângere
contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție
seria TM nr.001xxx din 20.04.2011 solicitând să se dispună anularea
procesului-verbal contestat.
În motivarea plângerii
contravenționale, petenta a arătat că a fost
sancționată cu suma de 100.000 lei amendă
contravențională pentru fapta constând în aceea că, la data de
20.04.2011, societatea petenta a primit la lucru un număr de 66 de
persoane fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în
formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă,
faptă prevăzută de art.276 alin.(1) lit.e) Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr.
10354 din 2.11.2011, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței
teritoriale invocată de intimat și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
În pronunțarea acestei
sentințe, s-a reținut că locul săvârșirii
contravenției este în localitatea Timișoara, județul Timiș,
care, din punct de vedere teritorial, se află în raza de
competență a Judecătoriei Timișoara.
Potrivit dispozițiilor art.32
alin.(2) din O.G. nr.2/2001, plângerea se soluționează de
judecătoria în a cărei circumscripție a fost
săvârșită contravenția.
Judecătoria Timișoara,
prin sentința nr.5523 din 29.02.2012, a admis excepția
necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din
oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Pitești, sesizând Înalta Curte pentru
soluționarea conflictului negativ de competență dintre cele
două instanțe.
A constatat că, prin
procesul-verbal de contravenție seria TM nr.00lxxx, încheiat la data de
20.04.2011, petenta a fost sancționată contravențional pentru
săvârșirea a două contravenții prevăzute de art.276
alin.(1) lit.e) din Legea nr.53/2003 și art.21 din Legea nr. 108/1999.
În fapt, s-a reținut că
petenta a primit la muncă un număr de 66 de persoane fără a
avea încheiate în formă scrisă contracte individuale de muncă
anterior începerii raporturilor de muncă, încălcându-se prevederile
art.16 alin.(l) din Legea nr.53/2003, conform anexei 3 la procesul-verbal de
contravenție în care sunt prezentate numele, prenumele salariaților
și data începerii activității de către aceștia.
Fapta a fost constatată atât
din fișele de identificare completate de 59 de persoane la data de 13.04
și 19.04.2011 la locul de muncă din localitatea Remetea Mare, comuna
Masloc, județul Timiș, cât și din cele 7 contracte civile de prestări
servicii prezentate de societate, din care rezultă că aceste persoane
nu au semnat contracte individuale de muncă anterior începerii
activității.
De asemenea, s-a mai reținut
că petenta nu a adus la îndeplinire măsurile dispuse de inspectorii
de muncă prin procesul-verbal de control nr.38xxx din 07.04.2011.
Potrivit art.32 alin.(2) din
O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența
soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenției și aplicare a sancțiunii aparține
judecătoriei în a cărei circumscripție a fost
săvârșită contravenția. Din interpretarea
per a
contrario
a dispozițiilor art.19 C.proc.civ., care prevăd
posibilitatea părților de a alege instanța competentă în
litigiile privitoare la bunuri, coroborate cu dispozițiile art.159
alin.(1) pct.3 C.proc.civ., conform cărora necompetența este de
ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale
exclusive, de la care părțile nu pot deroga, se desprinde concluzia
ca, în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul
plângerilor contravenționale), competența teritorială este
absolută.
Așadar, în materie
contravențională, competența teritorială stabilită
prin O.G. nr.2/2001 are un caracter exclusiv, în măsura în care printr-o
normă specială nu se stabilește competența teritorială
în favoarea altei instanțe, fără posibilitatea pentru
părți de a stabili o altă instanță.
În aprecierea instanței,
competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de
constatare și sancționare a contravenției aparține judecătoriei
în a cărei rază de competență teritorială își are
sediul angajatorul, iar nu judecătoriei în a cărei rază de
competență se află punctul de lucru unde a fost constatată
contravenția.
Astfel, instanța reține
că obligația de încheiere a contractului individual de muncă în
formă scrisă revine angajatorului, iar neîndeplinirea acestei
obligații nu putea fi săvârșită decât la sediul
angajatorului, astfel cum arată în mod expres art.16 din Codul Muncii,
întrucât inacțiunea se săvârșește, ca element material al
contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se
săvârșească acțiunea, conduita activă la care legea
obligă.
Așadar, obligația
instituită de art.16 alin.(1) din Codul muncii, respectiv aceea ca
angajatorul să încheie contract individual de muncă în formă
scrisă anterior începerii activității, nu poate fi
îndeplinită decât la sediul angajatorului, împrejurarea că
activitățile specifice obiectului de activitate al angajatorului se
execută în diferite puncte de lucru neavând nicio relevanță
asupra obligației angajatorului de a încheia contracte de muncă în
formă scrisă anterior începerii activității.
În cauză, petenta are sediul în
Pitești, astfel că această localitate este locul
săvârșirii faptelor constatate prin procesul-verbal de
contravenție seria TM nr. 001xxx, încheiat la data de 20.04.2011,
competența de soluționare a plângerii contravenționale
formulată de petentă împotriva acestui proces-verbal aparținând
Judecătoriei Pitești, în conformitate cu prevederile art.32 alin.(2)
din O.G. nr.2/2001.
În rezolvarea conflictului negativ
de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție a
stabilit competența de soluționare a plângerii împotriva
procesului-verbal de contravenție în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Contravenția în raport cu care
se dispută competența teritorială este cea prevăzută
de art.276 alin.(1) lit.e) din Codul muncii și constă în „primirea la
muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă,
potrivit art.16 alin.(1) din același Cod ".
În declinarea reciprocă a
cauzei spre soluționare „locul săvârșirii
contravenției" statuat de art.32 alin.(2) din O.G. nr.2/2001 în
raport cu care se determină instanța competentă a o
soluționa a fost stabilit sediul angajatorului deoarece la acel loc se
săvârșește inacțiunea care constă în neîncheierea
contractului de muncă (Judecătoria Timișoara) și,
dimpotrivă, punctul de lucru unde s-a desfășurat controlul
inspectorilor I.T.M. Timiș, adică locul unde au fost identificate
persoanele care desfășurau activitatea fără ca societatea
contravenientă să le încheie contracte de muncă
(Judecătoria Pitești).
A stabili locul săvârșirii
contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale
înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu
consecința identificării locului săvârșirii ei.
Or, potrivit art.276 alin.(1) lit.e)
din Codul muncii, contravenția constă în primirea la muncă a
persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare,
contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de
muncă în condițiile art.16 alin.(1) din Codul muncii, ci primirea la
muncă, folosirea muncii, fără existența unui astfel de
contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absența
contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în
art.16 din Codul muncii) constă în acțiunea imputată
angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile
legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost
depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.
A proceda altfel înseamnă a
deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii
fără contract de muncă la obligația încheierii contractului
de muncă, obligație care privită în sine nu atrage nicio
consecință juridică dacă nu are ca rezultat și
folosirea muncii.
De aici rezultă că legiuitorul nu a
sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în
aceste condiții, și, în consecință, contravenția se
săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele
prestând o astfel de muncă.
Reținând contrariul ar însemna
că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul
angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței
contractelor de muncă constituie obiectul contravenției în litigiu,
ci folosirea muncii în absența lor, situație care nu se poate devoala
decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme
legale indiferent unde este locul de prestare al acestora, în absența
condițiilor impuse de lege.
Prin urmare, obiectul contravenției nu constă în verificarea
condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi
încheiat atât la sediul angajatorului, cât și oriunde, ci dacă
persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă,
adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a
realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului
de muncă.
În consecință, dat fiind faptul
că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din localitatea
Remetea Mică, comuna Masloc, județul Timiș, al angajatorului, ca
desfășurând activități fără a avea contract de
muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde
persoana a fost primită la muncă, adică locul
desfășurării muncii fără forme legale așa cum
dispune art.276 alin.(1) lit.e) din Codul muncii
Competența teritorială de
soluționare a plângerii contravenționale statuată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, conform art.20 din Codul de
procedură civilă, aparține Judecătoriei Timișoara, în
a cărei rază teritorială se află punctul de lucru al societății
petente, conform art.32 alin.(2) din O.G. nr.2/2001.