ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2016

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, petenta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Brașov, anularea procesului-verbal de contravenție din 14.08.2012, iar în subsidiar, admiterea plângerii și înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În motivare, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 RON, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din C. muncii, reținându-se că, la controlul efectuat la punctul de lucru al societății din Brașov, județul Brașov, au fost identificate 5 persoane aflate la muncă, dintre care pentru numai două a fost în măsură a prezenta contractele de muncă.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 384 din 28 februarie 2013, Judecătoria Vălenii de Munte a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimat și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că fapta sancționată este primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) coroborat cu art. 260 alin. (1) lit. e) Lege nr. 53/2003, astfel că, raportat la prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, locul săvârșirii contravenției este punctul de lucru unde au fost găsite persoanele care munceau și nu sediul principal al societății.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 16.768 din 20 decembrie 2013, Judecătoria Brașov, constatând că este competentă teritorial să soluționeze cauza, a respins plângerea formulată de petenta SC A. SRL., în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Brașov, ca neîntemeiată.

2.3. Sentința a fost recurată, iar prin Decizia civilă nr. 112 din 10 iulie 2015, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC A. SRL., a casat Sentința civilă nr. 16.768 din 20 decembrie 2013 a Judecătoriei Brașov și a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, declinând în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte competența de soluționare a plângerii.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Brașov a reținut că instanța de fond a respins în mod greșit excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Brașov, având în vedere că fapta contravențională reținută în sarcina petentei, nu putea fi săvârșită decât la sediul societății, astfel încât competența teritorială aparține Judecătoriei Vălenii de Munte în a cărei rază teritorială se află comuna Măneciu, Județul Prahova și nu Judecătoriei Brașov, în a cărei circumscripție este situat un punct de lucru al societății petente.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al convențiilor, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Contravenția în raport cu care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din C. muncii și constă în "primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același Cod ".

Înalta Curte reține că acest tip de contravenție nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă, ci primirea la muncă, folosirea muncii fără existența unui astfel de contract.

Cum folosirea muncii fără forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, locul săvârșirii contravenției, statuat de prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, îl reprezintă locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.

A proceda altfel înseamnă a deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii fără contract de muncă la obligația încheierii contractului de muncă, obligație care privită în sine nu atrage nicio consecință juridică dacă nu are ca rezultat și folosirea muncii.

Întrucât acțiunea de primire a persoanelor la muncă fără încheierea unui contract de muncă a fost săvârșită la punctul de lucru al societății din Brașov, competența teritorială revine Judecătoriei Brașov, instanță care de altfel a apreciat în mod corect că este competentă teritorial.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL. și pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Brașov, în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2016.

Procesat de ED