ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3444/2015

Decizia nr. 3444/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22 aprilie 2014 pe rolul Judecătoriei sector 3 București, reclamanta SC A. SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție din 03 aprilie 2014 întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș, prin care a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) C. muncii, în urma constatării faptei de a primi la muncă, la punctul de lucru din municipiul Pitești, trei persoane fără contract individual de muncă încheiat în formă scrisă.

2.1. Prin sentința civilă nr. 16209 din 28 octombrie 2014, Judecătoria sector 3 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, reținând că, în raport cu prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii, locul săvârșirii contravenției este punctul de lucru al societății situat în municipiul Pitești, unde persoana a fost primită la muncă fără a avea contract individual de muncă.

2.2. Prin sentința civilă nr. 3072 din 03 aprilie 2015, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului, reținând că, în raport cu prevederile art. 16 și art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii raportat la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, locul săvârșirii contravenției, constând în nerespectarea obligației de a încheia contracte individuale de muncă, este sediul angajatorului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că petenta a învestit instanța cu o plângere împotriva procesului-verbal de contravenție prin care s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii, ca urmare a constatării că, la punctul de lucru situat în municipiul Pitești, au fost identificate persoane prestând activitate fără a avea încheiat cu angajatorul contract individual de muncă, conform art. 16 alin. (1) C. muncii.

Potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) și alin. (3) C. muncii:

„Art. 260. -

(1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte:

e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16

alin. (1), cu amendă de la 10.000 RON la 20.000 RON pentru fiecare persoană identificată;

(3) Contravențiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispozițiile legislației în vigoare”.

În virtutea normei de trimitere de la art. 260 alin. (3) C. muncii, sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2) din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:

„Art. 32. - (1) Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

(2) Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1)”.

Astfel, pentru determinarea instanței competente, prezintă relevanță stabilirea locului săvârșirii contravenției.

Din analiza prevederilor art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii, se reține că locul săvârșirii contravenției este locul primirii la muncă - punctul de lucru - a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă.

În speță, punctul de lucru unde a fost săvârșită contravenția este situat în municipiul Pitești, pe raza teritorială a Judecătoriei Pitești.

La pronunțarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere jurisprudența sa anterioară în soluționarea unor conflicte de competență similare, reprezentată cu titlu de exemplu de deciziile nr. 1870/2014, nr. 2078/2014, nr. 1943/2015 și nr. 2445/2015.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL și intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș în favoarea Judecătoriei Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 noiembrie 2015.