ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4672/2013

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr.

1513/305/2013, pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, la data de 15 martie

2013, petenta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul

Teritorial de Muncă Covasna, a formulat plângere contravențională împotriva

procesului-verbal de contravenție seria CV nr. 00000001103 din 06 martie 2013,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea

procesului-verbal contestat.

Prin Sentința civilă

nr. 1.761 din 04 iunie 2013, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiorii de Vede.

În pronunțarea

acestei sentințe, s-a reținut că instanța competentă să soluționeze plângerea

contravențională este cea în a cărei circumscripție a fost săvârșită

contravenția.

Pentru a stabili care

este locul săvârșirii contravențiilor reținute în sarcina petentei, în sensul

dispoziției citate, trebuie avute în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 16

alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - pentru prima contravenție, care impune

angajatorului obligația de a încheia contracte individuale de muncă tuturor

persoanelor pe care le primește la muncă. Or, această obligație poate fi

executată numai la sediul angajatorului persoană juridică, și nu la punctul de

lucru al acesteia, care nu poate fi asimilat sediului. În mod corelativ,

neîndeplinirea obligației de a încheia contracte de muncă nu s-ar putea săvârși

altundeva decât la sediul angajatorului, punctul de lucru neputând fi asimilat

acestuia.

Situația este

identică și în cazul celei de-a doua contravenții  prevăzută de art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 52/2011, în acord cu care beneficiarul va înainta lunar, până

cel târziu la data de 5 a fiecărei luni, către inspectoratul teritorial de

muncă unde își are sediul un extras al Registrului de evidență a zilierilor

conținând înregistrările din luna precedentă. În mod corespunzător,

neîndeplinirea acestei obligații, cu consecința întrunirii elementelor

constitutive ale contravenției prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) coroborat

raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2011 va avea loc tot la sediul

beneficiarului, și nu la punctul său de lucru.

În cauză, petenta are

sediul în loc. Scrioaștea, jud. Teleorman, iar în mun. Sf. Gheorghe are

înregistrat doar un punct de lucru, pe str. Mică, astfel că, pentru

considerentele expuse, s-a reținut că locul săvârșirii faptelor

contravenționale reținute în sarcina petentei este loc. Scrioaștea, unde se

află sediul acesteia, iar nu mun. Sf. Gheorghe. Or, loc. Scrioaștea se află în

raza teritorială a Judecătoriei Roșiorii de Vede.

Judecătoria Roșiorii

de Vede, prin Sentința civilă nr. 2229 din 04 septembrie 2013, a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiorii

de Vede, sesizând Înalta Curte pentru soluționarea conflictului negativ de

competență dintre cele două instanțe.

În motivarea acestei

soluții, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001 plângerea împotriva procesului verbal de constatare a

contravenției se trimite judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția. Nu există pentru părți posibilitatea de a stabili ca

litigiul să fie soluționat de către o altă instanță, fiind vorba astfel de o

competență teritorială exclusivă.

Petenta a fost

sancționată contravențional întrucât la punctul de lucru din localitatea Sf.

Gheorghe au fost depistate mai multe persoane care nu aveau încheiate contracte

individuale de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr.

53/2003. De asemenea, petenta avea obligația să depună la ITM Covasna un extras

al registrului de evidență a zilierilor, cu înregistrările din luna precedentă,

conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2011.

Potrivit art. 276

alin. (1) lit. e) C. muncii contravenția constă în primirea la muncă a

persoanelor fără încheierea unor contracte de muncă. Prin urmare, contravenția

nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile

art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la muncă și folosirea muncii în lipsa

unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale constă în

acțiunea imputată petentei, care folosește o astfel de muncă, locul săvârșirii

contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând muncă în

afara condițiilor impuse de lege.

Legiuitorul nu a

înțeles să sancționeze inexistența contractului de muncă, ci folosirea muncii

în aceste condiții și în consecință contravenția se săvârșește în locul în care

au fost identificate persoanele prestând muncă fără forme legale.

În rezolvarea

conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va

stabili competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de

contravenție în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Contravenția în

raport cu care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art. 276

alin. (1) lit. e) C. muncii și constă în  "primirea la muncă a persoanelor

fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același

Cod".

În declinarea

reciprocă a cauzei spre soluționare "locul săvârșirii contravenției"

statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 în raport cu care se determină

instanța competentă a o soluționa a fost stabilit sediul angajatorului deoarece

la acel loc se săvârșește inacțiunea care constă în neîncheierea contractului

de muncă (Judecătoria Roșiorii de Vede) și, dimpotrivă, punctul de lucru unde

s-a desfășurat controlul inspectorilor I.T.M. Covasna, adică locul unde au fost

identificate persoanele care desfășurau activitatea fără ca societatea

contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Sfântu Gheorghe).

A stabili locul

săvârșirii contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale

înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării

locului săvârșirii ei.

Or, potrivit art. 276

alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenția constă în primirea la muncă a

persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare, contravenția

nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile

art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără

existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în

absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C.

muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca

neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde

au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de

lege.

A proceda altfel

înseamnă a deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii

fără contract de muncă la obligația încheierii contractului de muncă, obligație

care privită în sine nu atrage nicio consecință juridică dacă nu are ca

rezultat și folosirea muncii.

De aici rezultă că

legiuitorul nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea

muncii în aceste condiții, și, în consecință, contravenția se săvârșește, ca

loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.

Reținând contrariul

ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul

angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței

contractelor de muncă constituie obiectul contravenției în litigiu, ci

folosirea muncii în absența lor, situație care nu se poate devoala decât prin

surprinderea acelor persoane ca prestând muncă fără forme legale indiferent

unde este locul de prestare al acestora, în absența condițiilor impuse de lege.

Prin urmare, obiectul

contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale

contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât

și oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de

muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a realiza condiția

impusă de lege, aceea a existenței contractului de muncă.

În consecință, dat

fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din

localitatea Sfântu Gheorghe al angajatorului, ca desfășurând activități fără a

avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde

persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării muncii fără forme

legale așa cum dispune art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii.

Competența

teritorială de soluționare a plângerii contravenționale statuată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, conform art. 135 alin. (1) NCPC, aparține

Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în a cărei rază teritorială se află punctul de

lucru al societății petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AM