ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4672/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4672/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând asupra
cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr.
1513/305/2013, pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, la data de 15 martie
2013, petenta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul
Teritorial de Muncă Covasna, a formulat plângere contravențională împotriva
procesului-verbal de contravenție seria CV nr. 00000001103 din 06 martie 2013,
solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea
procesului-verbal contestat.
Prin Sentința civilă
nr. 1.761 din 04 iunie 2013, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția
necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiorii de Vede.
În pronunțarea
acestei sentințe, s-a reținut că instanța competentă să soluționeze plângerea
contravențională este cea în a cărei circumscripție a fost săvârșită
contravenția.
Pentru a stabili care
este locul săvârșirii contravențiilor reținute în sarcina petentei, în sensul
dispoziției citate, trebuie avute în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 16
alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - pentru prima contravenție, care impune
angajatorului obligația de a încheia contracte individuale de muncă tuturor
persoanelor pe care le primește la muncă. Or, această obligație poate fi
executată numai la sediul angajatorului persoană juridică, și nu la punctul de
lucru al acesteia, care nu poate fi asimilat sediului. În mod corelativ,
neîndeplinirea obligației de a încheia contracte de muncă nu s-ar putea săvârși
altundeva decât la sediul angajatorului, punctul de lucru neputând fi asimilat
acestuia.
Situația este
identică și în cazul celei de-a doua contravenții prevăzută de art. 7 alin.
(2) din Legea nr. 52/2011, în acord cu care beneficiarul va înainta lunar, până
cel târziu la data de 5 a fiecărei luni, către inspectoratul teritorial de
muncă unde își are sediul un extras al Registrului de evidență a zilierilor
conținând înregistrările din luna precedentă. În mod corespunzător,
neîndeplinirea acestei obligații, cu consecința întrunirii elementelor
constitutive ale contravenției prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) coroborat
raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2011 va avea loc tot la sediul
beneficiarului, și nu la punctul său de lucru.
În cauză, petenta are
sediul în loc. Scrioaștea, jud. Teleorman, iar în mun. Sf. Gheorghe are
înregistrat doar un punct de lucru, pe str. Mică, astfel că, pentru
considerentele expuse, s-a reținut că locul săvârșirii faptelor
contravenționale reținute în sarcina petentei este loc. Scrioaștea, unde se
află sediul acesteia, iar nu mun. Sf. Gheorghe. Or, loc. Scrioaștea se află în
raza teritorială a Judecătoriei Roșiorii de Vede.
Judecătoria Roșiorii
de Vede, prin Sentința civilă nr. 2229 din 04 septembrie 2013, a admis excepția
necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiorii
de Vede, sesizând Înalta Curte pentru soluționarea conflictului negativ de
competență dintre cele două instanțe.
În motivarea acestei
soluții, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin.
(2) din O.G. nr. 2/2001 plângerea împotriva procesului verbal de constatare a
contravenției se trimite judecătoriei în a cărei circumscripție a fost
săvârșită contravenția. Nu există pentru părți posibilitatea de a stabili ca
litigiul să fie soluționat de către o altă instanță, fiind vorba astfel de o
competență teritorială exclusivă.
Petenta a fost
sancționată contravențional întrucât la punctul de lucru din localitatea Sf.
Gheorghe au fost depistate mai multe persoane care nu aveau încheiate contracte
individuale de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr.
53/2003. De asemenea, petenta avea obligația să depună la ITM Covasna un extras
al registrului de evidență a zilierilor, cu înregistrările din luna precedentă,
conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2011.
Potrivit art. 276
alin. (1) lit. e) C. muncii contravenția constă în primirea la muncă a
persoanelor fără încheierea unor contracte de muncă. Prin urmare, contravenția
nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile
art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la muncă și folosirea muncii în lipsa
unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale constă în
acțiunea imputată petentei, care folosește o astfel de muncă, locul săvârșirii
contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând muncă în
afara condițiilor impuse de lege.
Legiuitorul nu a
înțeles să sancționeze inexistența contractului de muncă, ci folosirea muncii
în aceste condiții și în consecință contravenția se săvârșește în locul în care
au fost identificate persoanele prestând muncă fără forme legale.
În rezolvarea
conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va
stabili competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de
contravenție în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.
Contravenția în
raport cu care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art. 276
alin. (1) lit. e) C. muncii și constă în "primirea la muncă a persoanelor
fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același
Cod".
În declinarea
reciprocă a cauzei spre soluționare "locul săvârșirii contravenției"
statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 în raport cu care se determină
instanța competentă a o soluționa a fost stabilit sediul angajatorului deoarece
la acel loc se săvârșește inacțiunea care constă în neîncheierea contractului
de muncă (Judecătoria Roșiorii de Vede) și, dimpotrivă, punctul de lucru unde
s-a desfășurat controlul inspectorilor I.T.M. Covasna, adică locul unde au fost
identificate persoanele care desfășurau activitatea fără ca societatea
contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Sfântu Gheorghe).
A stabili locul
săvârșirii contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale
înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării
locului săvârșirii ei.
Or, potrivit art. 276
alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenția constă în primirea la muncă a
persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare, contravenția
nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile
art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără
existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în
absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C.
muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca
neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde
au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de
lege.
A proceda altfel
înseamnă a deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii
fără contract de muncă la obligația încheierii contractului de muncă, obligație
care privită în sine nu atrage nicio consecință juridică dacă nu are ca
rezultat și folosirea muncii.
De aici rezultă că
legiuitorul nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea
muncii în aceste condiții, și, în consecință, contravenția se săvârșește, ca
loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.
Reținând contrariul
ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul
angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței
contractelor de muncă constituie obiectul contravenției în litigiu, ci
folosirea muncii în absența lor, situație care nu se poate devoala decât prin
surprinderea acelor persoane ca prestând muncă fără forme legale indiferent
unde este locul de prestare al acestora, în absența condițiilor impuse de lege.
Prin urmare, obiectul
contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale
contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât
și oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de
muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a realiza condiția
impusă de lege, aceea a existenței contractului de muncă.
În consecință, dat
fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din
localitatea Sfântu Gheorghe al angajatorului, ca desfășurând activități fără a
avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde
persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării muncii fără forme
legale așa cum dispune art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii.
Competența
teritorială de soluționare a plângerii contravenționale statuată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, conform art. 135 alin. (1) NCPC, aparține
Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în a cărei rază teritorială se află punctul de
lucru al societății petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AM