ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4672/2013

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată sub nr. 1513/305/2013, pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, la data de 15 martie 2013, petenta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție seria CV nr. 00000001103 din 06 martie 2013, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal contestat. Prin Sentința civilă nr. 1.761 din 04 iunie 2013, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiorii de Vede.

În pronunțarea acestei sentințe, s-a reținut că instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este cea în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Pentru a stabili care este locul săvârșirii contravențiilor reținute în sarcina petentei, în sensul dispoziției citate, trebuie avute în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - pentru prima contravenție, care impune angajatorului obligația de a încheia contracte individuale de muncă tuturor persoanelor pe care le primește la muncă. Or, această obligație poate fi executată numai la sediul angajatorului persoană juridică, și nu la punctul de lucru al acesteia, care nu poate fi asimilat sediului.

În mod corelativ, neîndeplinirea obligației de a încheia contracte de muncă nu s-ar putea săvârși altundeva decât la sediul angajatorului, punctul de lucru neputând fi asimilat acestuia. Situația este identică și în cazul celei de-a doua contravenții prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2011, în acord cu care beneficiarul va înainta lunar, până cel târziu la data de 5 a fiecărei luni, către inspectoratul teritorial de muncă unde își are sediul un extras al Registrului de evidență a zilierilor conținând înregistrările din luna precedentă. În mod corespunzător, neîndeplinirea acestei obligații, cu consecința întrunirii elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) coroborat raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2011 va avea loc tot la sediul beneficiarului, și nu la punctul său de lucru.

În cauză, petenta are sediul în loc. Scrioaștea, jud. Teleorman, iar în mun. Sf. Gheorghe are înregistrat doar un punct de lucru, pe str. Mică, astfel că, pentru considerentele expuse, s-a reținut că locul săvârșirii faptelor contravenționale reținute în sarcina petentei este loc. Scrioaștea, unde se află sediul acesteia, iar nu mun. Sf. Gheorghe. Or, loc. Scrioaștea se află în raza teritorială a Judecătoriei Roșiorii de Vede. Judecătoria Roșiorii de Vede, prin Sentința civilă nr. 2229 din 04 septembrie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiorii de Vede, sesizând Înalta Curte pentru soluționarea conflictului negativ de competență dintre cele două instanțe.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se trimite judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Nu există pentru părți posibilitatea de a stabili ca litigiul să fie soluționat de către o altă instanță, fiind vorba astfel de o competență teritorială exclusivă. Petenta a fost sancționată contravențional întrucât la punctul de lucru din localitatea Sf. Gheorghe au fost depistate mai multe persoane care nu aveau încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003. De asemenea, petenta avea obligația să depună la ITM Covasna un extras al registrului de evidență a zilierilor, cu înregistrările din luna precedentă, conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2011.

Potrivit art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii contravenția constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unor contracte de muncă. Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la muncă și folosirea muncii în lipsa unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale constă în acțiunea imputată petentei, care folosește o astfel de muncă, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând muncă în afara condițiilor impuse de lege. Legiuitorul nu a înțeles să sancționeze inexistența contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții și în consecință contravenția se săvârșește în locul în care au fost identificate persoanele prestând muncă fără forme legale.

În rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe. Contravenția în raport cu care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii și constă în "primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același Cod". În declinarea reciprocă a cauzei spre soluționare "locul săvârșirii contravenției" statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 în raport cu care se determină instanța competentă a o soluționa a fost stabilit sediul angajatorului deoarece la acel loc se săvârșește inacțiunea care constă în neîncheierea contractului de muncă (Judecătoria Roșiorii de Vede) și, dimpotrivă, punctul de lucru unde s-a desfășurat controlul inspectorilor I.T.M.

Covasna, adică locul unde au fost identificate persoanele care desfășurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Sfântu Gheorghe). A stabili locul săvârșirii contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei. Or, potrivit art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenția constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără existența unui astfel de contract.

Cum folosirea muncii fără forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege. A proceda altfel înseamnă a deplasa nepermis conținutul contravenției de la folosirea muncii fără contract de muncă la obligația încheierii contractului de muncă, obligație care privită în sine nu atrage nicio consecință juridică dacă nu are ca rezultat și folosirea muncii. De aici rezultă că legiuitorul nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții, și, în consecință, contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.

Reținând contrariul ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței contractelor de muncă constituie obiectul contravenției în litigiu, ci folosirea muncii în absența lor, situație care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând muncă fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora, în absența condițiilor impuse de lege. Prin urmare, obiectul contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât și oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului de muncă.

În consecință, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din localitatea Sfântu Gheorghe al angajatorului, ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării muncii fără forme legale așa cum dispune art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii. Competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 135 alin. (1) NCPC, aparține Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru al societății petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2013. Procesat de GGC - AM