ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2386/2013

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 26 octombrie 2012, sub nr. 2075/283/2012, petenta SC S.C.D.M.S. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 8 octombrie 2012 emis de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovita. Prin sentința civilă nr. 1348 din 17 decembrie 2012, Judecătoria Pucioasa a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, reținând că prin procesul-verbal a cărui anulare se solicită petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se că la punctul de lucru din Fieni a primit la muncă două persoane, fără a le încheia contract individual de muncă.

Art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 instituie o competență teritorială exclusivă pentru judecătoria de la locul săvârșirii contravenției și că, în cauza de față, în raport de obligația de încheiere a contractului individual de muncă pentru fiecare persoană pe care angajatorul o primește la muncă, locul săvârșirii contravenției este locul unde societatea angajatoare își are sediul social, deoarece inacțiunea, ca element material al contravenției, se săvârșește la locul în care ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea. Posibila neîndeplinire a obligației de a încheia contracte de muncă nu se poate considera că s-ar putea săvârși altundeva decât la sediul angajatorului, punctul de lucru neputând fi asimilat acestuia.

învestită prin declinare, Judecătoria Tulcea a pronunțat sentința civilă nr. 820 din 5 martie 2013, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Pucioasa și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că obiectul contravenției nu constă în verificarea condițiilor de validitate ale contractului de muncă ce poate fi încheiat oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite la muncă de angajator fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului de muncă.

în consecință, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din orașul F., jud. Dâmbovița, fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Contravenția în raport cu care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun. și constă în „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)". În declinarea reciprocă a cauzei spre soluționare „locul săvârșirii contravenției" statuat de art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 în raport cu care se determină instanța competentă a o soluționa a fost stabilit sediul angajatorului (Judecătoria Pucioasa) și, dimpotrivă, punctul de lucru unde s-a desfășurat controlul inspectorilor Inspectoratului Teritorial de Muncă Dâmbovița, adică locul unde au fost identificate persoanele care desfășurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Tulcea). A stabili locul săvârșirii contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei. Or, potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun., contravenția constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă.

Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile art 16 alin. (1) C. mun., ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. mun.) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege. Aceasta deoarece legiuitorul nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții, și, în consecință, contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.

Prin urmare, obiectul contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât și oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existentei contractului de muncă. În consecință, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru al societății situat în orașul F., jud. Dâmbovița ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării muncii fără forme legale așa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun.

Competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale statuată de înaltă Curte de Casație și Justiție, conform art. 20 C. proc. civ., aparține Judecătoriei Pucioasa, în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru al societății petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2013.