ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2386/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2386/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului de competență de față,
constată următoarele:
Prin
contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 26 octombrie
2012, sub nr. 2075/283/2012,
petenta
SC S.C.D.M.S. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare
a contravențiilor din 8 octombrie 2012 emis de intimatul Inspectoratul Teritorial
de Muncă Dâmbovita.
Prin sentința civilă nr. 1348 din 17
decembrie 2012, Judecătoria Pucioasa a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Tulcea, reținând că prin procesul-verbal a cărui anulare
se solicită petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute
de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se că la punctul
de lucru din Fieni a primit la muncă două persoane, fără a le încheia contract individual
de muncă. Art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 instituie o competență teritorială
exclusivă pentru judecătoria de la locul săvârșirii contravenției și că, în cauza
de față, în raport de obligația de încheiere a contractului individual de muncă
pentru fiecare persoană pe care angajatorul o primește la muncă, locul săvârșirii
contravenției este locul unde societatea angajatoare își are sediul social, deoarece
inacțiunea, ca element material al contravenției, se săvârșește la locul în care
ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea. Posibila neîndeplinire a obligației de
a încheia contracte de muncă nu se poate considera că s-ar putea săvârși altundeva
decât la sediul angajatorului, punctul de lucru neputând fi asimilat acestuia.
învestită prin declinare,
Judecătoria Tulcea a pronunțat sentința
civilă nr. 820 din 5 martie 2013, prin care și-a declinat, la rândul său, competența
în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Pucioasa și, constatând ivit conflict
negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru
pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă
instanță a reținut că obiectul contravenției nu constă în verificarea condițiilor
de validitate ale contractului de muncă ce poate fi încheiat oriunde, ci dacă persoanele
care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite la muncă
de angajator fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului
de muncă. în consecință, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul
de lucru din orașul F., jud. Dâmbovița, fără a avea contract de muncă, acesta este
locul săvârșirii contravenției.
Cu privire la conflictul negativ de competență,
cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la
art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Contravenția în raport cu care se dispută
competența teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun.
și constă în „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract
individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)".
În declinarea reciprocă a cauzei spre soluționare
„locul săvârșirii contravenției" statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr.
2/2001 în raport cu care se determină instanța competentă a o soluționa a fost stabilit
sediul angajatorului (Judecătoria Pucioasa) și, dimpotrivă, punctul de lucru unde
s-a desfășurat controlul inspectorilor Inspectoratului Teritorial de Muncă Dâmbovița,
adică locul unde au fost identificate persoanele care desfășurau activitatea fără
ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Tulcea).
A stabili locul săvârșirii contravenției
ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului
contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei.
Or, potrivit art. 260 alin. (1) lit.
e) C. mun., contravenția constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea
unui contract de muncă. Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea
contractului de muncă în condițiile art 16 alin. (1) C. mun., ci primirea la muncă,
folosirea muncii, fără existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără
forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute
în art. 16 C. mun.) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca
neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au
fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.
Aceasta deoarece legiuitorul nu a sancționat
neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții, și,
în consecință, contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate
persoanele prestând o astfel de muncă.
Prin urmare, obiectul contravenției nu
constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate
fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât și oriunde, ci dacă persoanele care
prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de
angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existentei contractului
de muncă.
În consecință, dat fiind faptul că persoanele
au fost surprinse la punctul de lucru al societății situat în orașul F., jud. Dâmbovița
ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii
contravenției, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării
muncii fără forme legale așa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun.
Competența teritorială de soluționare a
plângerii contravenționale statuată de înaltă Curte de Casație și Justiție, conform
art. 20 C. proc. civ., aparține Judecătoriei Pucioasa, în a cărei rază teritorială
se află punctul de lucru al societății petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G.
nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2013.