ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2386/2013

Asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 26 octombrie

2012, sub nr. 2075/283/2012,

petenta

SC S.C.D.M.S. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare

a contravențiilor din 8 octombrie 2012 emis de intimatul Inspectoratul Teritorial

de Muncă Dâmbovita.

Prin sentința civilă nr. 1348 din 17

decembrie 2012, Judecătoria Pucioasa a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Tulcea, reținând că prin procesul-verbal a cărui anulare

se solicită petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute

de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se că la punctul

de lucru din Fieni a primit la muncă două persoane, fără a le încheia contract individual

de muncă. Art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 instituie o competență teritorială

exclusivă pentru judecătoria de la locul săvârșirii contravenției și că, în cauza

de față, în raport de obligația de încheiere a contractului individual de muncă

pentru fiecare persoană pe care angajatorul o primește la muncă, locul săvârșirii

contravenției este locul unde societatea angajatoare își are sediul social, deoarece

inacțiunea, ca element material al contravenției, se săvârșește la locul în care

ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea. Posibila neîndeplinire a obligației de

a încheia contracte de muncă nu se poate considera că s-ar putea săvârși altundeva

decât la sediul angajatorului, punctul de lucru neputând fi asimilat acestuia.

învestită prin declinare,

Judecătoria Tulcea a pronunțat sentința

civilă nr. 820 din 5 martie 2013, prin care și-a declinat, la rândul său, competența

în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Pucioasa și, constatând ivit conflict

negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă

instanță a reținut că obiectul contravenției nu constă în verificarea condițiilor

de validitate ale contractului de muncă ce poate fi încheiat oriunde, ci dacă persoanele

care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite la muncă

de angajator fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului

de muncă. în consecință, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul

de lucru din orașul F., jud. Dâmbovița, fără a avea contract de muncă, acesta este

locul săvârșirii contravenției.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la

art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contravenția în raport cu care se dispută

competența teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun.

și constă în „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract

individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)".

În declinarea reciprocă a cauzei spre soluționare

„locul săvârșirii contravenției" statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr.

2/2001 în raport cu care se determină instanța competentă a o soluționa a fost stabilit

sediul angajatorului (Judecătoria Pucioasa) și, dimpotrivă, punctul de lucru unde

s-a desfășurat controlul inspectorilor Inspectoratului Teritorial de Muncă Dâmbovița,

adică locul unde au fost identificate persoanele care desfășurau activitatea fără

ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Tulcea).

A stabili locul săvârșirii contravenției

ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului

contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei.

Or, potrivit art. 260 alin. (1) lit.

e) C. mun., contravenția constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea

unui contract de muncă. Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea

contractului de muncă în condițiile art 16 alin. (1) C. mun., ci primirea la muncă,

folosirea muncii, fără existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără

forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute

în art. 16 C. mun.) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca

neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au

fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.

Aceasta deoarece legiuitorul nu a sancționat

neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții, și,

în consecință, contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate

persoanele prestând o astfel de muncă.

Prin urmare, obiectul contravenției nu

constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate

fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât și oriunde, ci dacă persoanele care

prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de

angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existentei contractului

de muncă.

În consecință, dat fiind faptul că persoanele

au fost surprinse la punctul de lucru al societății situat în orașul F., jud. Dâmbovița

ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii

contravenției, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării

muncii fără forme legale așa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. e) C. mun.

Competența teritorială de soluționare a

plângerii contravenționale statuată de înaltă Curte de Casație și Justiție, conform

art. 20 C. proc. civ., aparține Judecătoriei Pucioasa, în a cărei rază teritorială

se află punctul de lucru al societății petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2013.