ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 85/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 85/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei
Iași la data de 30 octombrie 2012, reclamanta SC E.M.R. SRL a solicitat, în
contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași, anularea
procesului verbal de contravenție din 09 octombrie 2012 prin care, în temeiul art.
260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, a fost sancționată cu amendă în
cuantum de 30.000 lei întrucât, în urma controlului efectuat la data de 03
octombrie 2012 la punctul de lucru al reclamantei din Iași, s-a constatat că
aceasta a primit la muncă fără forme legale două persoane.
Prin sentința civilă nr.
6633 din 24 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 33164/245/2012, Judecătoria Iași
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2
București, reținând că, încheierea în formă scrisă a contractului individual de
muncă se realizează la sediul angajatorului, sens în care competența de
soluționare a contestației împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenției prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003
revine judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul angajatorul, și
nu judecătoriei în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru unde a
fost constatată contravenția, ori unde se află sediul autorității din care face
parte agentul constatator.
Prin sentința civilă nr.
17830 din 07 noiembrie 2013, pronunțată în Dosar nr. 18007/300/2013,
Judecătoria Sector 2 București a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat
cauza către I.C.C.J., reținând că, potrivit deciziei I.C.C.J. nr. 4036 din 01
iunie 2012, competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale
pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003
revine instanței în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru unde s-a
efectuat controlul și unde s-a prestat activitatea fără contract de muncă.
Înalta Curte,
competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,
stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău,
pentru argumentele ce succed:
În stabilirea
instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect
interpretate dispozițiile legale ce vizează „locul săvârșirii contravenției”
reglementat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune a
statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului
săvârșirii acesteia.
Contravenția în
raport de care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art. 260
alin. (1) lit. e) (fost art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii și constă în
primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă,
potrivit art. 16 alin. (1) din același cod.
Prin urmare,
contravenția are ca element material primirea la muncă, folosirea muncii, fără
existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în
absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C.
muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca neangajată
în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost
depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.
Reținând contrariul
ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul
angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței
contractelor de muncă constituie obiectul contravenției în litigiu, ci
folosirea muncii în absența lor, situație care nu se poate devoala decât prin
surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent
unde este locul de prestare al acestora.
În consecință, dat
fiind faptul că, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a
contravenției contestat, persoanele în cauză au fost surprinse prestând
activități fără forme legale în Iași, acesta este locul săvârșirii
contravenției, respectiv, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică
locul desfășurării muncii fără forme legale, așa cum dispune art. 260 alin. (1)
lit. e) C. muncii.
În considerarea celor
ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției este situat în Iași,
competența soluționării plângerii contravenționale
revine Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 ianuarie 2014.