ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului

negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 28 mai 2012 sub nr. 3019/207/2012,

petenta SC S. SA București a formulat, în contradictoriu cu intimata I.T.M. Olt,

plângere împotriva procesului verbal de contravenție seria OT nr. 0003026 din 08

mai 2012, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei,

solicitând anularea acestuia ca fiind nelegal și netemeinic.

Petenta a solicitat

și anularea procesului verbal de control seria OT nr. 0003715 din 08 mai 2012.

În motivarea

plângerii, petenta a arătat că, în urma controlului efectuat la data de 01 mai 2012

la punctul de lucru situat în mun. Caracal, a fost întocmit procesul verbal de

control seria OT nr. 0003715 din 08 mai 2012, în cuprinsul căreia se

menționează că, deși ziua de 01 mai 2012 este declarată sărbătoare legală, la

momentul controlului, angajata V.A. desfășura activitate la punctul de lucru

din loc. Caracal.

La data de 08 mai 2012

a fost întocmit și procesul verbal de contravenție seria OT nr. 0003026, prin

care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru

nerespectarea dispozițiilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 rep.

Petenta a învederat

instanței că activitatea pe care o desfășoară presupune asigurarea neîntreruptă

a serviciilor de telefonie către utilizatori, motiv pentru care se încadrează

în situația de excepție prevăzută de art. 141 C. muncii, potrivit căruia

„prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu

poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului

activității”. A mai invocat petenta faptul că procesul verbal nu a fost

întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, fiind încheiat

în absența reprezentanților săi și fără a purta semnătura unui martor asistent.

Cu privire la cea

de-a doua contravenție, petenta a menționat că s-a aflat în imposibilitate de a

prezenta documentele solicitate de către intimată la data de 03 mai 2012, motiv

pentru care a transmis, la data de 02 mai 2012, o cerere de amânare, această

cerere purtând viza intimatei.

Pentru acest motive,

a solicitat anularea celor două procese verbale, și, în subsidiar, înlocuirea

sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Prin sentința civilă nr.

2627 din 14 iunie 2012, Judecătoria Caracal a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Instanța a reținut

că, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

„acordarea zilelor libere se face de către angajator”, această obligație putând

fi adusă la îndeplinire numai la sediul angajatorului. Or, având în vedere că

punctul de lucru din loc. Caracal nu poate avea calitatea de „angajator”,

rezultă că obligația putea fi adusă la îndeplinire numai la sediul principal al

angajatorului, situat în sectorul 1 București. Prin urmare, sediul

angajatorului este locul săvârșirii contravenției, astfel încât, în conformitate

cu art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competentă să soluționeze plângerea

este Judecătoria Sectorului 1 București.

Cauza a fost

înregistrată la data de 06 iulie 2012 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1

București, sub nr. 29727/299/2012.

Înainte de prima zi

de înfățișare, la data de 27 august 2012, petenta a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, arătând că

locul săvârșirii faptei este reprezentat de sediul punctului de lucru din mun. Caracal,

str. Parângului, fiind aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001,

în sensul că soluționarea prezentei cauze este de competența Judecătoriei

Caracal.

La data de 01

octombrie 2012, intimata a depus precizări, solicitând admiterea excepției

astfel cum a fost invocată de către petentă și declinarea competenței de

soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Caracal.

Judecătoria

sectorului 1 București, la rândul său, prin sentința nr. 16946 din 2 octombrie 2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal și, constatând

ivit conflictul negativ de competență l-a înaintat, spre soluționare, Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide

astfel, Judecătoria sectorului 1 București, a reținut următoarele:

La data de 01 mai 2012,

s-a efectuat un control la punctul de lucru al petentei, situat în mun.

Caracal, str. Parângului, cu ocazia căruia agenții de control au constatat că,

deși era o zi de sărbătoare legală, când potrivit dispozițiilor art. 139 din

Legea nr. 53/2003 republicată, este obligatorie acordarea de zile libere

angajaților, salariata V.A. desfășura activitate la punctul de lucru din

localitatea Caracal, jud. Olt, la momentul controlului.

S-a reținut că au

fost încălcate dispozițiile art. 139 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 republicată,

punându-i-se în vedere petentei să respecte dispozițiile legale menționate și

să ia măsuri reparatorii pentru angajații care au lucrat în data de 01 mai 2012.

La data de 08 mai 2012,

la sediul intimatei a fost întocmit procesul verbal de contravenție seria OT nr.

0003028, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei

pentru nerespectarea dispozițiilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 republicată

referitoare la zilele de sărbătoare liberă în care nu se lucrează. S-a reținut

că, în ziua de 01 mai 2012, salariata V.A., având funcția de agent comercial, a

desfășurat activitate la punctul de lucru al societății situat în mun. Caracal,

str. Parângului, parter, județul Olt.

Potrivit art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența

de soluționare a plângerilor contravenționale aparține instanței în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Totodată, Legea nr. 53/2003

republicată, nu prevede dispoziții speciale privitoare la competența de

soluționare a plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenție

privitor la faptele pe care le incriminează. În consecință, sunt aplicabile

dispozițiile generale în materia contravențiilor [(art. 32 alin. (2) din O.G. nr.

2/2001)] care stabilesc faptul că plângerile formulate împotriva procesului

verbal de contravenție sunt de competența exclusivă a judecătoriei în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Instanța a reținut că

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 reprezintă o normă specială în materia

competenței teritoriale, în raport de prevederile cu caracter general din

cuprinsul Codului de procedură civilă [(art. 7 alin. (1)], astfel încât, în

materie contravențională, nu prezintă relevanță sediul contravenientei.

Având în vedere

faptul că agenții de control din cadrul I.T.M. Olt au efectuat controlul la

punctul de lucru situat în mun. Caracal, ocazie cu care au dispus sancționarea

petentei pentru fapta săvârșită la punctul de lucru situat în mun. Caracal

(desfășurarea activității de către salariata V.A. pe data de 01 mai 2012, zi de

sărbătoare legală), instanța a reținut că acesta este locul săvârșirii faptei

contravenționale.

În materie

contravențională, normele privind competența exclusivă din punct de vedere

teritorial vor prevala în raport cu normele generale prevăzute de Codul de

procedură civilă.

De asemenea, instanța

a reținut că, în această situație, locul săvârșirii faptei este la punctul de

lucru, chiar dacă, potrivit art. 139 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 republicată,

„acordarea zilelor libere se face de către angajator”.

În primul rând,

deoarece obligația stabilită în sarcina angajatorului nu face nicio referire la

sediul principal, acesta fiind singura locație permisă de lege de la care

angajatorul ar urma să acorde zilele libere. Pe de altă parte, acordarea

zilelor libere se face în temeiul legii [(conform art. 139 alin. (1) din Legea nr.

53/2003)], iar nerespectarea acestei obligații constituie contravenție potrivit

dispozițiilor art. 260 alin. (1) pct. g din același act normativ.

Instanța a reținut că

acest temei de drept a fost indicat și în cuprinsul procesului verbal întocmit

de agenții de control. De altfel, inspectorii de muncă aflați în desfășurarea

activității în cadrul I.T.M. Olt nu ar putea constata neîndeplinirea acestei

obligații la sediul principal al contravenientului (situat în București) atâta

timp cât fapta, în materialitatea sa, a fost săvârșită la punctul de lucru

situat în municipiul Caracal.

Pe raza teritorială a

județului Olt, unul dintre angajații petentei a fost depistat desfășurând

activitate în calitate de agent comercial, în ziua de 01 mai 2012. În ipoteza

în care inspectorii competenți ar fi efectuat controlul la sediul din

București, nu ar fi putut constata că salariați ai petentei desfășoară

activitate la sedii secundare sau la puncte de lucru din alte localități.

În concluzie,

săvârșirea acestei contravenții, constând în nerespectarea regimului zilelor

libere stabilite conform legii, nu privește exclusiv sediul principal al

angajatorului și se probează prin conduita contrară normelor legale:

neacordarea zilelor libere se probează prin faptul că, în respectivele zile, au

fost depistați salariați la muncă. În acest sens, instanța a reținut că locul

săvârșirii contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) pct. g din Legea nr. 53/2003

republicată este situat în municipiul Caracal, jud. Olt.

Având în vedere

dispoziția legală ce instituie o competență teritorială exclusivă în sensul art.

159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., părțile neavând posibilitatea de a o

înlătura, precum și locul săvârșirii faptei contravenționale constatate prin

procesul-verbal a cărui anulare se solicită prin cerere, instanța a constatat

că soluționarea cauzei este de competența Judecătoriei Caracal, în a cărei rază

teritorială este municipiul Caracal.

În consecință, în

temeiul art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 158 alin.

(3) C. proc. civ., cu referire la art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc.

civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

Sectorului 1 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Caracal.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, instanța l-a înaintat spre soluționare Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în raport de art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3)

C. proc. civ.

În soluționarea conflictului

negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili

competența de soluționare a plângerii împotriva procesului – verbal de

contravenție în favoarea Judecătoriei Caracal pentru considerentele care

succed:

Contravenția în

raport cu care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art. 260

alin. (1) lit. g) C. muncii (Legea nr. 53/2003) și constă în

încălcarea de către angajator a prevederilor art. 139 și

142 din aceeași lege

, art. 139 stabilind care sunt zilele de sărbătoare

legală în care nu se lucrează.

În declinarea

reciprocă a cauzei spre soluționare „locul săvârșirii contravenției” la care

face referire art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, în raport cu care se

determină instanța competentă a o soluționa a fost stabilit, în speță, de către

instanțe, ca fiind fie sediul angajatorului deoarece în conformitate cu

dispozițiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 „acordarea zilelor libere

se face de către angajator”, această obligație putând fi adusă la îndeplinire

numai la sediul angajatorului (Judecătoria Caracal) fie, dimpotrivă, punctul de

lucru din municipiul Caracal unde s-a desfășurat controlul inspectorilor I.T.M.

Olt, care au constatat că salariata V.A. își desfășura activitatea pe data de

01 mai 2012, într-o zi de sărbătoare legală (Judecătoria sectorului 1

București).

A stabili locul

săvârșirii contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale

înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării

locului săvârșirii ei.

Or, potrivit art. 260

alin. (1) lit. g) C. muncii, contravenția constă în

încălcarea

de către angajator a prevederilor art. 139 C. muncii, care prevede care sunt

zilele libere în care nu se lucrează, între acestea fiind și ziua de 1 mai.

Cum folosirea muncii într-o

zi de sărbătoare legală în care, potrivit legii, nu se lucrează, constituie o

acțiune imputată angajatorului, care folosește munca în condițiile

nerespectării legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost

depistate persoanele prestând munca în zilele prescrise de lege ca fiind

libere.

Prin edictarea

dispozițiilor art. 260 alin. (1) lit. g) C. muncii, legiuitorul a sancționat

folosirea muncii în zilele de

sărbătoare legală în care nu se lucrează, și, în consecință,

contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele

prestând o astfel de muncă, cu încălcarea art. 139 alin. (1) C. muncii.

Prin urmare, verificarea

modului în care angajatorul respectă prevederile textului de lege menționat,

respectiv dacă salariații angajatorului prestează sau nu muncă într-o zi de

sărbătoare legală, în care, potrivit legii, nu se lucrează are ca rezultat

constatarea contravenției, astfel cum e definită de dispozițiile art. 260 alin.

(1) lit. g) C. muncii.

În consecință, dat

fiind faptul că salariata angajatorului a fost surprinsă la punctul de lucru

din municipiul Caracal, desfășurând activitate într-o zi de sărbătoare legală, fapt

care, așa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. g) C. muncii, constituie

contravenție, locul săvârșirii contravenției este în municipiul Caracal și nu

în municipiul București, unde-și are sediul principal angajatorul.

Un argument în plus

în sensul celor menționate este și faptul că I.T.M. Olt în a cărui raza

teritorială în care își are punctul de lucru petenta a fost cel care a

constatat contravenția prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2008

și nu Inspectoratul de Muncă București, în a cărui rază teritorială se află

sediul principal al petentei.

Având în vedere

temeiurile menționate, Înalta Curte constată că instanța căreia îi aparține

competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale este Judecătoria

Caracal, în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru al societății

comerciale petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2013.