ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2013

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 28 mai 2012 sub nr. 3019/207/2012, petenta SC S. SA București a formulat, în contradictoriu cu intimata I.T.M. Olt, plângere împotriva procesului verbal de contravenție seria OT nr. 0003026 din 08 mai 2012, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei, solicitând anularea acestuia ca fiind nelegal și netemeinic. Petenta a solicitat și anularea procesului verbal de control seria OT nr. 0003715 din 08 mai 2012. În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în urma controlului efectuat la data de 01 mai 2012 la punctul de lucru situat în mun. Caracal, a fost întocmit procesul verbal de control seria OT nr. 0003715 din 08 mai 2012, în cuprinsul căreia se menționează că, deși ziua de 01 mai 2012 este declarată sărbătoare legală, la momentul controlului, angajata V.A.

desfășura activitate la punctul de lucru din loc. Caracal. La data de 08 mai 2012 a fost întocmit și procesul verbal de contravenție seria OT nr. 0003026, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 rep. Petenta a învederat instanței că activitatea pe care o desfășoară presupune asigurarea neîntreruptă a serviciilor de telefonie către utilizatori, motiv pentru care se încadrează în situația de excepție prevăzută de art. 141 C. muncii, potrivit căruia „prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității”.

A mai invocat petenta faptul că procesul verbal nu a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, fiind încheiat în absența reprezentanților săi și fără a purta semnătura unui martor asistent. Cu privire la cea de-a doua contravenție, petenta a menționat că s-a aflat în imposibilitate de a prezenta documentele solicitate de către intimată la data de 03 mai 2012, motiv pentru care a transmis, la data de 02 mai 2012, o cerere de amânare, această cerere purtând viza intimatei. Pentru acest motive, a solicitat anularea celor două procese verbale, și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G.

nr. 2/2001. Prin sentința civilă nr. 2627 din 14 iunie 2012, Judecătoria Caracal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 „acordarea zilelor libere se face de către angajator”, această obligație putând fi adusă la îndeplinire numai la sediul angajatorului. Or, având în vedere că punctul de lucru din loc. Caracal nu poate avea calitatea de „angajator”, rezultă că obligația putea fi adusă la îndeplinire numai la sediul principal al angajatorului, situat în sectorul 1 București.

Prin urmare, sediul angajatorului este locul săvârșirii contravenției, astfel încât, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competentă să soluționeze plângerea este Judecătoria Sectorului 1 București. Cauza a fost înregistrată la data de 06 iulie 2012 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 29727/299/2012. Înainte de prima zi de înfățișare, la data de 27 august 2012, petenta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, arătând că locul săvârșirii faptei este reprezentat de sediul punctului de lucru din mun. Caracal, str. Parângului, fiind aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, în sensul că soluționarea prezentei cauze este de competența Judecătoriei Caracal.

La data de 01 octombrie 2012, intimata a depus precizări, solicitând admiterea excepției astfel cum a fost invocată de către petentă și declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Caracal. Judecătoria sectorului 1 București, la rândul său, prin sentința nr. 16946 din 2 octombrie 2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal și, constatând ivit conflictul negativ de competență l-a înaintat, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a decide astfel, Judecătoria sectorului 1 București, a reținut următoarele: La data de 01 mai 2012, s-a efectuat un control la punctul de lucru al petentei, situat în mun.

Caracal, str. Parângului, cu ocazia căruia agenții de control au constatat că, deși era o zi de sărbătoare legală, când potrivit dispozițiilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 republicată, este obligatorie acordarea de zile libere angajaților, salariata V.A. desfășura activitate la punctul de lucru din localitatea Caracal, jud. Olt, la momentul controlului. S-a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 139 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 republicată, punându-i-se în vedere petentei să respecte dispozițiile legale menționate și să ia măsuri reparatorii pentru angajații care au lucrat în data de 01 mai 2012. La data de 08 mai 2012, la sediul intimatei a fost întocmit procesul verbal de contravenție seria OT nr. 0003028, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 republicată referitoare la zilele de sărbătoare liberă în care nu se lucrează.

S-a reținut că, în ziua de 01 mai 2012, salariata V.A., având funcția de agent comercial, a desfășurat activitate la punctul de lucru al societății situat în mun. Caracal, str. Parângului, parter, județul Olt. Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de soluționare a plângerilor contravenționale aparține instanței în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Totodată, Legea nr. 53/2003 republicată, nu prevede dispoziții speciale privitoare la competența de soluționare a plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenție privitor la faptele pe care le incriminează. În consecință, sunt aplicabile dispozițiile generale în materia contravențiilor [(art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001)] care stabilesc faptul că plângerile formulate împotriva procesului verbal de contravenție sunt de competența exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Instanța a reținut că art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 reprezintă o normă specială în materia competenței teritoriale, în raport de prevederile cu caracter general din cuprinsul Codului de procedură civilă [(art. 7 alin. (1)], astfel încât, în materie contravențională, nu prezintă relevanță sediul contravenientei. Având în vedere faptul că agenții de control din cadrul I.T.M. Olt au efectuat controlul la punctul de lucru situat în mun. Caracal, ocazie cu care au dispus sancționarea petentei pentru fapta săvârșită la punctul de lucru situat în mun.

Caracal (desfășurarea activității de către salariata V.A. pe data de 01 mai 2012, zi de sărbătoare legală), instanța a reținut că acesta este locul săvârșirii faptei contravenționale. În materie contravențională, normele privind competența exclusivă din punct de vedere teritorial vor prevala în raport cu normele generale prevăzute de Codul de procedură civilă. De asemenea, instanța a reținut că, în această situație, locul săvârșirii faptei este la punctul de lucru, chiar dacă, potrivit art. 139 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 republicată, „acordarea zilelor libere se face de către angajator”. În primul rând, deoarece obligația stabilită în sarcina angajatorului nu face nicio referire la sediul principal, acesta fiind singura locație permisă de lege de la care angajatorul ar urma să acorde zilele libere.

Pe de altă parte, acordarea zilelor libere se face în temeiul legii [(conform art. 139 alin. (1) din Legea nr. 53/2003)], iar nerespectarea acestei obligații constituie contravenție potrivit dispozițiilor art. 260 alin. (1) pct. g din același act normativ. Instanța a reținut că acest temei de drept a fost indicat și în cuprinsul procesului verbal întocmit de agenții de control. De altfel, inspectorii de muncă aflați în desfășurarea activității în cadrul I.T.M. Olt nu ar putea constata neîndeplinirea acestei obligații la sediul principal al contravenientului (situat în București) atâta timp cât fapta, în materialitatea sa, a fost săvârșită la punctul de lucru situat în municipiul Caracal.

Pe raza teritorială a județului Olt, unul dintre angajații petentei a fost depistat desfășurând activitate în calitate de agent comercial, în ziua de 01 mai 2012. În ipoteza în care inspectorii competenți ar fi efectuat controlul la sediul din București, nu ar fi putut constata că salariați ai petentei desfășoară activitate la sedii secundare sau la puncte de lucru din alte localități. În concluzie, săvârșirea acestei contravenții, constând în nerespectarea regimului zilelor libere stabilite conform legii, nu privește exclusiv sediul principal al angajatorului și se probează prin conduita contrară normelor legale: neacordarea zilelor libere se probează prin faptul că, în respectivele zile, au fost depistați salariați la muncă.

În acest sens, instanța a reținut că locul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) pct. g din Legea nr. 53/2003 republicată este situat în municipiul Caracal, jud. Olt. Având în vedere dispoziția legală ce instituie o competență teritorială exclusivă în sensul art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., părțile neavând posibilitatea de a o înlătura, precum și locul săvârșirii faptei contravenționale constatate prin procesul-verbal a cărui anulare se solicită prin cerere, instanța a constatat că soluționarea cauzei este de competența Judecătoriei Caracal, în a cărei rază teritorială este municipiul Caracal. În consecință, în temeiul art. 159 1 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 158 alin. (3) C. proc.

civ., cu referire la art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal. Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța l-a înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ.

În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a plângerii împotriva procesului – verbal de contravenție în favoarea Judecătoriei Caracal pentru considerentele care succed: Contravenția în raport cu care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. g) C. muncii (Legea nr. 53/2003) și constă în încălcarea de către angajator a prevederilor art. 139 și 142 din aceeași lege , art. 139 stabilind care sunt zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează. În declinarea reciprocă a cauzei spre soluționare „locul săvârșirii contravenției” la care face referire art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, în raport cu care se determină instanța competentă a o soluționa a fost stabilit, în speță, de către instanțe, ca fiind fie sediul angajatorului deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 „acordarea zilelor libere se face de către angajator”, această obligație putând fi adusă la îndeplinire numai la sediul angajatorului (Judecătoria Caracal) fie, dimpotrivă, punctul de lucru din municipiul Caracal unde s-a desfășurat controlul inspectorilor I.T.M. Olt, care au constatat că salariata V.A. își desfășura activitatea pe data de 01 mai 2012, într-o zi de sărbătoare legală (Judecătoria sectorului 1 București). A stabili locul săvârșirii contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei.

Or, potrivit art. 260 alin. (1) lit. g) C. muncii, contravenția constă în încălcarea de către angajator a prevederilor art. 139 C. muncii, care prevede care sunt zilele libere în care nu se lucrează, între acestea fiind și ziua de 1 mai. Cum folosirea muncii într-o zi de sărbătoare legală în care, potrivit legii, nu se lucrează, constituie o acțiune imputată angajatorului, care folosește munca în condițiile nerespectării legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în zilele prescrise de lege ca fiind libere. Prin edictarea dispozițiilor art. 260 alin. (1) lit. g) C. muncii, legiuitorul a sancționat folosirea muncii în zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, și, în consecință, contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă, cu încălcarea art. 139 alin. (1) C. muncii.

Prin urmare, verificarea modului în care angajatorul respectă prevederile textului de lege menționat, respectiv dacă salariații angajatorului prestează sau nu muncă într-o zi de sărbătoare legală, în care, potrivit legii, nu se lucrează are ca rezultat constatarea contravenției, astfel cum e definită de dispozițiile art. 260 alin. (1) lit. g) C. muncii. În consecință, dat fiind faptul că salariata angajatorului a fost surprinsă la punctul de lucru din municipiul Caracal, desfășurând activitate într-o zi de sărbătoare legală, fapt care, așa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. g) C. muncii, constituie contravenție, locul săvârșirii contravenției este în municipiul Caracal și nu în municipiul București, unde-și are sediul principal angajatorul.

Un argument în plus în sensul celor menționate este și faptul că I.T.M. Olt în a cărui raza teritorială în care își are punctul de lucru petenta a fost cel care a constatat contravenția prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2008 și nu Inspectoratul de Muncă București, în a cărui rază teritorială se află sediul principal al petentei. Având în vedere temeiurile menționate, Înalta Curte constată că instanța căreia îi aparține competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale este Judecătoria Caracal, în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru al societății comerciale petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2013.