CtEDO 25.01.2007 Auto

CASE OF VEREINIGUNG BILDENDER KÜNSTLER v. AUSTRIA

RESPONDENT
AUT
HOTĂRÂRE
25.01.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 10;Pecuniary damage - financial award;Non-pecuniary damage - finding of violation sufficient;Costs and expenses award - domestic proceedings;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF VEREINIGUNG BILDENDER KÜNSTLER v. AUSTRIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Vereinigung Bildender Künstler Wiener Secession este o asociere de artiști cu scaunul său în clădirea Secesiunii din Viena. Secesiunea, o galerie independentă, este dedicată în întregime expozițiilor de artă contemporană. Unul dintre obiectivele de bază ale asociației este de a prezenta evoluții actuale în arta austrietică și internațională și de a cultiva o deschidere la experimentare. Între 3 aprilie și 21 iunie 1998, asociația candidată a organizat o expoziție pe sediul său. Expoziția, intitulată „Secolul libertății artistice” (“Das Jahrhundert künstlerischer Freiheit”), a fost destinată în cadrul celebrărilor celei de-a 100-a aniversare a asociației. Printre lucrările care urmează să fie prezentate se număra un tablou intitulat “Apocalipsa”, care a fost produs pentru ocazia pictorului austriac Otto Mühl. Pictura, de 450 cm cu 360 cm, a arătat un collage de diferite cifre publice, cum ar fi mama Teresa, cardinalul austriac Hermann Groer și fostul cap al Partidului Libertate austriac (FPÖ) Dl Jörg Haider, în poziții sexuale. În timp ce cadavrele dezbrăcate ale acestor cifre au fost pictate, capetele și fețele au fost descrise folosind fotografii de pe ziare. Ochii unora dintre persoanele reprezentate au fost ascunse sub baruri negre. Printre aceste persoane erau dl Meischberger, fostul secretar general al FPÖ până în 1995, care, la momentul evenimentelor, era membru al Adunării Naționale (Nationalratsabgeordneter), un mandat pe care l-a desfășurat până în aprilie 1999. Dl Meischberger a fost arătat prinderea penisului ejaculator al dlui Haider, în același timp fiind atins de alți doi politicieni FPÖ și ejacularea asupra mamei Teresa. Expoziția, pentru care a fost acuzată, a fost deschisă publicului. 10. La 11 iunie 1998, în timp ce expoziția a fost în curs, ziarul austriac Täglich Alles a brânzuit la portalia picturii de mai sus a „situarii sexuale de grup cu episcopul Groer și mama Teresa”. 11. La 12 iunie 1998, pictura a fost deteriorată de un vizitator, care a acoperit cu vopsea roșie partea care a arătat, printre altele, dl Meischberger. Ca urmare a acestui incident, întregul corp pictat al dlui Meischberger și o parte din fața lui au fost acoperite cu vopsea roșie. 12. Mai multe ziare austriece au raportat acest eveniment și au publicat, de asemenea, imagini ale picturii. 13. La 22 iunie 1998, dl Meischberger a introdus o procedură în temeiul articolului 78 din Legea privind drepturile de autor (Urheberrechtsgesetz) împotriva asociației solicitante, în căutarea unei injecții care să interzică expunerea și publicarea pictrării. El a susținut că pictura, arătându-i în poziții sexuale cu mai multe persoane, l-a dezlănțuit pe el și activitățile sale politice și a făcut declarații cu privire la viața sexuală supusă pierdere (lotterhafts Intimleben). Barurile negri nu l-au împiedicat să fie recunoscut, pentru că a fost arătat împreună cu alți doi politicieni FPÖ. El a rămas recunoscător chiar după incidentul din 12 iunie 1998, care a crescut în continuare publicitatea acordată picturii. În plus, a existat un pericol de repetare, deoarece după prezenta expoziție, pictura urma să fie prezentată la o altă expoziție la Praga. 14. La 6 august 1999, Curtea Comercială de la Viena (Handelsgericht) a respins acțiunea dlui Meischberger. Acesta a remarcat că inițial a fost menit să arate expoziția de la Praga, București și Luxemburg, de asemenea; acum intenția a fost să închidă expoziția. Curtea a constatat, de asemenea, că ar putea fi exclus că pictura a afectat negativ reclamantul sau a divulgat informații despre viața sa privată, ca pictura, care semăna cu o benzi comice (“comixartig”), evident nu a reprezentat realitatea. Cu toate acestea, un tablou care arată reclamantului într-o astfel de poziție intimă ar putea, indiferent de relația sa cu realitate, să aibă încă un efect degradant și dezbazator personal. În acest caz, însă, dreptul asociației solicitante la libertatea de expresie artistică depășește interesele personale ale dlui Meischberger. La echilibrarea intereselor acesteia împotriva intereselor asociației reclamante, instanța a avut în vedere, în special, faptul că expoziția a fost dedicată spectrului artistic al asociației în ultimii sute de ani, care a inclus activitatea pictorului austriac Otto Mühl. De asemenea, a remarcat că pictura a arătat numeroase alte persoane, printre care prieteni și benefactori ai pictorului, precum și reprezentanți ai partidului FPÖ, care au criticat întotdeauna puternic munca dlui Mühl. 15. Pictura în cauză ar putea fi considerată ca un fel de contra-atac (Gegenschlag). În orice caz, imaginea dlui Meischberger a constituit doar o parte destul de mică a picturii și, prin urmare, nu a fost impresionantă. Curtea a adăugat în continuare că nu părea să fie nici un pericol de recidivă (Wiederholungsgefahr), deoarece pictura era acoperită parțial de vopsea roșie și, prin urmare, dl Meischberger nu mai era recunoscabil pe aceasta. 16. La 24 februarie 2000, Curtea de Apel din Viena (Oberlandesgericht), după o audiere orală, a acordat un recurs asupra punctelor de drept și a faptului dlui Meischberger, a emis o injuncție împotriva asociației solicitante care îl interzice să continue să afișeze pictura la expoziții și a ordonat să plătească costurile suportate de dl Meischberger în cadrul procedurii și ATS 20.000 (1.453,46 EUR), plus 4% dobânzi cu efect de la 8 iulie 1998, în compensare. În plus, dl Meischberger a putut publica extrasele hotărârii sale în două ziare austriece, menționând că imaginea dlui Meischberger este acoperită doar parțial de vopsea roșie, astfel încât o parte din fața lui, forma capului său și a părului său erau încă recunoaștebile. Limitele libertății artistice au fost depășite atunci când imaginea unei persoane a fost deformată substanțial de elemente total imaginare fără să fie evidentă că imaginea vizată de satiră sau orice altă formă de exagerare. Pictura în acest caz nu a fost destinată a fi o parabolă sau chiar o critică exagerată care transmite un mesaj de bază, cum ar fi, de exemplu, declarația că dl Meischberger nu a avut în vedere decenția sexuală și moralitatea. Prin urmare, aceasta nu s-a înscris în domeniul de aplicare al articolului 10 din Convenție, ci, de fapt, a constituit o degradare a poziției publice a dlui Meischberger (Entwürdigung öffentlichen Ansehens). Asociația solicitantă nu a putut justifica expoziția picturii în temeiul libertății artistice protejate de art. 17a din Legea de bază (Staatsgrundsgesetz). La 18 iulie 2000, Curtea Supremă (Oberster Gerichtshof) a respins un recurs al asociației reclamante, deoarece nu se referă la o chestiune juridică de interes considerabil. Acesta a remarcat faptul că Curtea de Apel nu a contestat faptul că pictura intră în domeniul de aplicare al protecției prevăzut de art. 17a din Legea de bază, ci, cântărând garanția de libertate artistică consemnată în această dispoziție împotriva drepturilor personale ale dlui Meischberger, astfel cum a fost protejată de art. 78 din Legea privind drepturile de autor, a considerat că aceasta din urmă a prevalat asupra primei, deoarece o imagine a dlui Meischberger a fost utilizată într-o manieră degradantă și insultantă. În ceea ce privește întrebarea dacă dl Meischberger ar putea fi recunoscut încă în ciuda pictrării acoperite cu vopseaua roșie, Curtea de Apel nu a contrazis documentele conținute în dosarul de judecată și, prin urmare, nu a fost necesară o rectificare și a ordonat asociației reclamante să plătească costurile procedurii. 18. Această decizie a fost acordată avocatului asociației solicitante la 13 septembrie 2000. 19. Secțiunea 78 din Legea privind drepturile de autor, în măsura în care este relevantă, se citește după cum urmează: „(1) Imaginile persoanelor nu trebuie să fie expuse public, nici în nici un fel să fie accesibile publicului, în cazul în care prejudiciul ar fi cauzat intereselor legitime ale persoanelor retrase sau, în cazul în care au murit fără a fi autorizat sau comandat publicul, cele ale unui rude apropiat.” 20. Libertatea artistică este garantată de art. 17a din Legea de bază (Staatsgrundgesetz), care prevede: „Va exista libertatea creării artistice și a publicării și predarii artei”.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-06-30
0,95
VEREINIGUNG BILDENDER KÜNSTLER v. AUSTRIA
as part of the celebrations of the association’s 100th anniversary. Among the works to be shown was a painting entitled “Apocalypse”, which had been produced for the occasion by the well-known Austrian painter Otto Mühl. The painting, measu
CtEDO 2006-12-14
0,89
CASE OF VERLAGSGRUPPE NEWS GMBH v. AUSTRIA
7. The applicant company is the owner and publisher of the weekly magazine News and has its registered seat in Vienna. 8. In June 2000 the Vienna City Counsel for Cultural Affairs (Kulturstadtrat), Mr Marboe, authorised the performance of M
CtEDO 2005-09-08
0,89
VERLAGSGRUPPE NEWS GMBH v. AUSTRIA
the public. This container action met severe criticism by the public, inter alia, by members of the Austrian Freedom Party ( FPÖ ). On 30 June 2000 the newspaper Kurier published an open letter to Mr Marboe written by the Austrian artist An
CtEDO 2006-11-02
0,88
CASE OF STANDARD VERLAGS GMBH AND KRAWAGNA-PFEIFER v. AUSTRIA
4. The first applicant is the owner of the daily newspaper “der Standard”, the second applicant was at the material time the chief editor of its internal politics section. 5. In the issue of “der Standard” of 9 October 1998 the second appli
CtEDO 2003-01-16
0,88
VERLAGSGRUPPE NEWS GMBH v. AUSTRIA
The applicant is the Verlagsgruppe News Gesellschaft mbH, a limited liability company with its seat in Tulln (Austria). It is represented before the Court by Mr G. Zanger, a lawyer practising in Vienna. The facts of the case, as submitted b
Sursă