ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.09.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2635/2013

HOTĂRÂRE
06.09.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2635/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 august 2013 pronunțată

în Dosarul nr. 9103/63/2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P.P.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut în esență că temeiurile care au determinat

arestarea inculpatului se mențin în sensul că au fost respectate dispozițiile

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege

pentru fapta comisă de inculpat este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea

în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

S-a mai reținut că

jurisprudența C.E.D.O. în materie admite că prin gravitatea deosebită a

acuzațiilor și prin reacția publicului la acestea se justifică o detenție

provizorie cel puțin o perioadă de timp (cazul Neumeister c. Austria, cazul

Letellier c. Franța), astfel că la menținerea măsurii arestării preventive pe

parcursul desfășurării procesului penal trebuie avute în vedere o categorie de

riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin trezirea unui sentiment de

îngrijorare în rândul publicului, fie prin crearea, menținerea sau amplificarea

unei stări de tensiune în rândul colectivității precum și încurajarea comiterii

de infracțiuni de către alte persoane. De asemenea a subliniat că stabilirea

limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza

circumstanțele fiecărui caz în parte.

Întrucât prima

instanță a constatat că toate aceste aspecte reținute nu s-au modificat și nu

au încetat, a apreciat că nu există nici un argument de fapt sau de drept

pentru a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.

Împotriva acestei

încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul P.P.

Recursul este

nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 300

2

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160

b

pen.

Conform acestui text

de lege instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar

este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive.

De asemenea, conform

alin. (3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune

prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că prin sentința penală nr. 323 din 8 iulie

2013 Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul P.P., în baza art. 174 alin. (1)

1

alin. (7) C. proc. pen. la 6 ani și 8

luni închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcții

publice elective, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat.

În baza art. 88 C.

pen. și art. 350 C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției

preventive de la 19 martie 2013 la zi și a menținut starea de arest a

inculpatului.

În fapt s-au reținut

următoarele:

La data de 18 martie 2013,

un lucrător de poliție din cadrul Postului de Poliție A.V. a fost sesizat de

numitul S.A., cu privire la faptul că în locuința inculpatului P.P. din comuna

A.V., județul Dolj, se află decedată o persoană, împrejurare în care lucrătorul

de poliție din cadrul Postului de Poliție A.V., s-a deplasat împreună cu

numiții S.A. și M.M. la locuința inculpatului P.P. din comuna A.V., județul

Dolj, unde au găsit pe inculpatul P.P. și pe victima G.I., acesta din urmă

fiind decedată.

Urmare a cercetărilor

efectuate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:

Locuința inculpatului

P.P. și locuința victimei G.I. sunt situate pe raza comunei A.V., județul Dolj,

cele două imobile învecinându-se.

În mod frecvent, victima

G.I. și inculpatul P.P. se întâlneau și consumau băuturi alcoolice împreună, fapt

petrecut și la data de 17 martie 2013 când G.I. se afla în locuința inculpatului

P.P., împreună cu acesta și cu numitul P.D. În aceste împrejurări inculpatul P.P.

și victima G.I. au consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 19:00-20:00 (conform

declarației inculpatului P.P. și declarației numitului P.D.), numitul P.D. a plecat

la locuința sa, lăsându-i pe G.I. și P.P. în locuința acestuia din urmă.

După plecarea numitului

P.D., inculpatul P.P. și victima G.I. au continuat să consume băuturi alcoolice

(vin, țuică), iar între cei doi a avut loc o ceartă, inculpatul reproșându-i victimei

că i-ar fi sustras niște lemne din grădină.

Conform susținerilor inculpatului

P.P., în jurul orei 24:00 din noaptea de 17 din 18 martie 2013, acesta a luat o

teslă (chisăr) de sub patul pe care stătea, și, întrucât victima nu recunoscuse

că ar fi luat lemnele s-a deplasat la patul pe care stătea întinsă aceasta (pat

aflat în aceeași încăpere a locuinței inculpatului P.P., în care se afla și patul

de sub care inculpatul a luat tesla) și a lovit-o în mod repetat.

Loviturile au fost aplicate

victimei G.I. de către inculpatul P.P., cu partea metalică a obiectului susmenționat

și au vizat, în special, zona capului victimei (conform raportului de constatare

medico-legală din 23 aprilie 2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova

cu privire la victima G.I., la autopsie s-au mai constatat și echimoze localizate

toracal anterior și pe brațul drept). Urmare loviturilor ce i-au fost aplicate de

inculpat, victima G.I. a rămas întinsă pe patul unde se afla și în momentele în

care a fost lovită. Ulterior agresării victimei G.I., inculpatul P.P. a luat perna

pe care era așezat capul victimei și, întrucât aceasta prezenta urme de sânge, a

introdus-o în soba din încăpere pentru a o arde.

În dimineața zilei de

18 martie 2013, regretând cele întâmplate, inculpatul și-a produs singur o leziune

în zona abdominală, folosindu-se de un cuțit aflat în locuința sa.

În aceeași zi de 18 martie

2013, în jurul orei 15:00, la locuința inculpatului P.P. s-a deplasat numitul P.D.

care a observat leziunile prezentate de G.I., iar inculpatul P.P. i-a spus că G.I.

este mort.

În această situație, numitul

P.D. s-a deplasat la locuința victimei G.I., unde se afla numitul F.M.I. (persoană

care locuia în acel imobil împreună cu membrii familiei sale, în baza unui contract

de vânzare cumpărare și întreținere încheiat cu M.E. și G.I.) căruia i-a spus că

G.I. este decedat în casa inculpatului P.P. La rândul său, numitul F.M.I. l-a contactat

telefonic pe numitul S.A. (primarul comunei A.V., județul Dolj) căruia i-a comunicat

ce îi relatase P.D., solicitându-i totodată să anunțe organele de poliție despre

cele întâmplate.

Urmare celor comunicate

telefonic de F.M.I., numitul S.A. a sesizat organele de poliție și, ulterior, împreună

cu un lucrător de poliție din cadrul Postului de Poliție A.V. și cu numita M.M.

s-a deplasat la locuința inculpatului P.P., astfel cum s-a menționat mai sus.

Probele administrate în

cauză și la care instanța de fond a făcut referire în hotărârea atacată relevă indicii

temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68

1

pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută

de art. 174 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina sa așa cum aceasta a fost descrisă

în hotărârea apelată.

Totodată se constată că

sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpatul

P.P. este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În analiza celei de a

doua condiții se are în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire

a faptei presupus a fi comisă de inculpat, gravitatea deosebită a acesteia ca și

urmarea produsă (decesul victimei), aspecte care denotă periculozitate și care justifică

privarea în continuare de libertate a inculpatului, acesta prezentând și la acest

moment procesual un pericol concret pentru ordinea publică.

La stabilirea pericolului

public nu se are în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date

referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în

rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează

îndeajuns împotriva infracționalității.

Așadar, pericolul concret

pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului

rezultă din gravitatea deosebită a faptei imputate [infracțiunea de omor deosebit

de grav, faptă prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.], din modul și mijloacele

de comitere a acesteia (moartea a fost violentă, s-a datorat cu cea mai mare probabilitate

fracturii bolții craniene cu tesla găsită la locuința inculpatului), din împrejurările

în care fapta a fost comisă.

Faptul că a fost pronunțată

o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă nu alterează prezumția de

nevinovăție a inculpatului, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile

legii fiind totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 parag. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Întrucât temeiurile de

fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de

inculpat nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare

pentru buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului în cauză.

Având în vedere considerentele

arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat

dispusă de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, este

legală și temeinică, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva încheierii din 29 august 2013 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul

nr. 9103/63/2013.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 septembrie

2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-07-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2380/2012
scopul obținerii unei situații juridice mai favorabile pentru numitul S.N. Instanța a verificat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive potrivit art. 300 2 C. proc. pen., constatând că starea de pericol pentru ordinea publică
ÎCCJ 2013-05-27
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1818/2013
și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând recursul declarat de inculpat, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, consta
ÎCCJ 2013-05-13
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1623/2013
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 26 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în dosarul nr. 15201/63/2012, a fost respinsă c
ÎCCJ 2013-02-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 470/2013
a apreciat că acesta trebuie raportat la circumstanțele fiecărei cauze în parte, stabilirea limitelor rezonabile ale arestării preventive raportându-se atât la complexitatea cauzei și atitudinea inculpatului, cât, mai ales, la modul în care
ÎCCJ 2013-06-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1953/2013
în condițiile în care durata acestuia nu a depășit o limită rezonabilă. Raportând datele speței dedusă judecății la dispozițiile cuprinse în legea națională corelate cu prevederile art. 5 parag. 3 din CEDO, Înalata Curte, aprecieză că, în a
Sursă