ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2635/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 august 2013 pronunțată în Dosarul nr. 9103/63/2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P.P. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului se mențin în sensul că au fost respectate dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă de inculpat este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. S-a mai reținut că jurisprudența C.E.D.O.

în materie admite că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția publicului la acestea se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp (cazul Neumeister c. Austria, cazul Letellier c. Franța), astfel că la menținerea măsurii arestării preventive pe parcursul desfășurării procesului penal trebuie avute în vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin trezirea unui sentiment de îngrijorare în rândul publicului, fie prin crearea, menținerea sau amplificarea unei stări de tensiune în rândul colectivității precum și încurajarea comiterii de infracțiuni de către alte persoane. De asemenea a subliniat că stabilirea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.

Întrucât prima instanță a constatat că toate aceste aspecte reținute nu s-au modificat și nu au încetat, a apreciat că nu există nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate. Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul P.P. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160 b C. proc. pen. Conform acestui text de lege instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.

De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive. Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin sentința penală nr. 323 din 8 iulie 2013 Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul P.P., în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. la 6 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcții publice elective, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive de la 19 martie 2013 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului. În fapt s-au reținut următoarele: La data de 18 martie 2013, un lucrător de poliție din cadrul Postului de Poliție A.V. a fost sesizat de numitul S.A., cu privire la faptul că în locuința inculpatului P.P. din comuna A.V., județul Dolj, se află decedată o persoană, împrejurare în care lucrătorul de poliție din cadrul Postului de Poliție A.V., s-a deplasat împreună cu numiții S.A. și M.M. la locuința inculpatului P.P. din comuna A.V., județul Dolj, unde au găsit pe inculpatul P.P. și pe victima G.I., acesta din urmă fiind decedată.

Urmare a cercetărilor efectuate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt: Locuința inculpatului P.P. și locuința victimei G.I. sunt situate pe raza comunei A.V., județul Dolj, cele două imobile învecinându-se. În mod frecvent, victima G.I. și inculpatul P.P. se întâlneau și consumau băuturi alcoolice împreună, fapt petrecut și la data de 17 martie 2013 când G.I. se afla în locuința inculpatului P.P., împreună cu acesta și cu numitul P.D. În aceste împrejurări inculpatul P.P. și victima G.I. au consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 19:00-20:00 (conform declarației inculpatului P.P. și declarației numitului P.D.), numitul P.D. a plecat la locuința sa, lăsându-i pe G.I. și P.P. în locuința acestuia din urmă.

După plecarea numitului P.D., inculpatul P.P. și victima G.I. au continuat să consume băuturi alcoolice (vin, țuică), iar între cei doi a avut loc o ceartă, inculpatul reproșându-i victimei că i-ar fi sustras niște lemne din grădină. Conform susținerilor inculpatului P.P., în jurul orei 24:00 din noaptea de 17 din 18 martie 2013, acesta a luat o teslă (chisăr) de sub patul pe care stătea, și, întrucât victima nu recunoscuse că ar fi luat lemnele s-a deplasat la patul pe care stătea întinsă aceasta (pat aflat în aceeași încăpere a locuinței inculpatului P.P., în care se afla și patul de sub care inculpatul a luat tesla) și a lovit-o în mod repetat. Loviturile au fost aplicate victimei G.I.

de către inculpatul P.P., cu partea metalică a obiectului susmenționat și au vizat, în special, zona capului victimei (conform raportului de constatare medico-legală din 23 aprilie 2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova cu privire la victima G.I., la autopsie s-au mai constatat și echimoze localizate toracal anterior și pe brațul drept). Urmare loviturilor ce i-au fost aplicate de inculpat, victima G.I. a rămas întinsă pe patul unde se afla și în momentele în care a fost lovită. Ulterior agresării victimei G.I., inculpatul P.P. a luat perna pe care era așezat capul victimei și, întrucât aceasta prezenta urme de sânge, a introdus-o în soba din încăpere pentru a o arde. În dimineața zilei de 18 martie 2013, regretând cele întâmplate, inculpatul și-a produs singur o leziune în zona abdominală, folosindu-se de un cuțit aflat în locuința sa.

În aceeași zi de 18 martie 2013, în jurul orei 15:00, la locuința inculpatului P.P. s-a deplasat numitul P.D. care a observat leziunile prezentate de G.I., iar inculpatul P.P. i-a spus că G.I. este mort. În această situație, numitul P.D. s-a deplasat la locuința victimei G.I., unde se afla numitul F.M.I. (persoană care locuia în acel imobil împreună cu membrii familiei sale, în baza unui contract de vânzare cumpărare și întreținere încheiat cu M.E. și G.I.) căruia i-a spus că G.I. este decedat în casa inculpatului P.P. La rândul său, numitul F.M.I. l-a contactat telefonic pe numitul S.A. (primarul comunei A.V., județul Dolj) căruia i-a comunicat ce îi relatase P.D., solicitându-i totodată să anunțe organele de poliție despre cele întâmplate.

Urmare celor comunicate telefonic de F.M.I., numitul S.A. a sesizat organele de poliție și, ulterior, împreună cu un lucrător de poliție din cadrul Postului de Poliție A.V. și cu numita M.M. s-a deplasat la locuința inculpatului P.P., astfel cum s-a menționat mai sus. Probele administrate în cauză și la care instanța de fond a făcut referire în hotărârea atacată relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68 1 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina sa așa cum aceasta a fost descrisă în hotărârea apelată. Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpatul P.P. este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În analiza celei de a doua condiții se are în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei presupus a fi comisă de inculpat, gravitatea deosebită a acesteia ca și urmarea produsă (decesul victimei), aspecte care denotă periculozitate și care justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului, acesta prezentând și la acest moment procesual un pericol concret pentru ordinea publică. La stabilirea pericolului public nu se are în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Așadar, pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din gravitatea deosebită a faptei imputate [infracțiunea de omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.], din modul și mijloacele de comitere a acesteia (moartea a fost violentă, s-a datorat cu cea mai mare probabilitate fracturii bolții craniene cu tesla găsită la locuința inculpatului), din împrejurările în care fapta a fost comisă. Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție a inculpatului, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Întrucât temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului în cauză. Având în vedere considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat dispusă de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, este legală și temeinică, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva încheierii din 29 august 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 9103/63/2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 septembrie 2013.