ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6435/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6435/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 09 august 2011,

intimatul reclamant M.M. a solicitat instanței, în contradictoriu apelanta

pârâtă SC S. SA și intimata chemată în garanție Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului, lămurirea înțelesului și întinderii

dispozitivului Deciziei civile nr. 46/C din 28 februarie 2008 a Curții de Apel

Constanța.

În motivare s-a

arătat că prin decizia a cărei lămurire se solicită instanța a admis apelul

pârâtei anterior menționată, a schimbat în parte hotărârea apelată și a

stabilit că pentru construcția "moară sătească" tip P+1E și terenul

aferent în suprafață de 783,11 mp, identificat conform raportului de expertiză

efectuat de ing. G.M. - anexa 1, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii corespunzătoare valorii de circulație a bunului preluat.

S-a susținut

necesitatea lămuririi întinderii despăgubirilor cu motivarea că executarea

deciziei nu este posibilă întrucât nu stabilește care este cuantumul acestor

despăgubiri, atât pentru moară, cât și pentru terenul intravilan, deși valorile

corespunzătoare acestor bunuri imobile au fost stabilite în expertiza avută în

vedere la pronunțare.

Prin Încheierea nr.

427 C din 9 noiembrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis

cererea, a lămurit dispozitivul Deciziei civile nr. 46/C din 28 februarie 2008

a Curții de Apel Constanța, în sensul că valoarea de circulație a imobilului

format din 783,11 mp teren și construcție "moară sătească tip P+1E"

este de 48.210 RON din care 43.680 RON - valoarea construcției și 4.530 RON

valoarea terenului.

În motivarea

hotărârii, s-a reținut că, prin Decizia nr. 46/C din 28 februarie 2008, s-a

constatat că pentru construcția "moară sătească" tip P+1E și terenul

aferent în suprafață de 783,11 mp identificat conform expertizei ing. G.M. -

anexa 1, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii corespunzătoare

valorii de circulație a bunului preluat, iar pârâta SC S. SA a fost obligată să

acorde reclamanților în compensare, pentru bunul preluat, alte bunuri sau

servicii sau, în ipoteza în care această măsură nu este posibilă sau nu este

acceptată de reclamanți, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile

legii speciale.

Din rapoartele de

expertiză avute în vedere la pronunțarea hotărârii, efectuate de expert G.M. la

fond și în apel, a rezultat că prețul de circulație actual al terenului aferent

morii sătești este de 45.300.000 ROL, iar cel al construcției "moară

sătească veche" este de 436.800.000 ROL, astfel că valoarea de circulație

a bunului preluat, în limita căreia a fost stabilită îndreptățirea

reclamanților la acordarea măsurilor reparatorii prin dispozitivul deciziei a

cărei lămurire se solicită, este cea rezultată din cumularea celor două sume,

respectiv de 48.210 RON.

Întrucât dispozitivul

hotărârii indică generic limita dreptului la despăgubire al reclamanților, ca

fiind aceea a "valorii de circulație a bunului preluat", fără a

determina în concret și cuantumul acestei valori, cerințele impuse de

prevederile art. 281

1

C. proc. civ. au fost pe deplin întrunite în

cauză, impunându-se lămurirea acestui dispozitiv.

Împotriva încheierii

menționate, a declarat recurs pârâta S. C. S. SA, criticând-o pentru

nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în

esență, următoarele:

Recurentul-pârât a

susținut că instanța de judecată s-a pronunțat în mod nelegal asupra evaluării

despăgubirilor, având în vedere că prin Decizia nr. 46/C din 28 februarie 2008

s-a dispus stabilirea unor măsuri reparatorii în favoarea intimaților în

conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, respectiv "bunuri sau

servicii" sau "să propună despăgubiri în condițiile legii

speciale". Obligația alternativă de acordare a măsurilor reparatorii prin

"bunuri sau servicii" oferite de pârât sau "propunerea de

despăgubiri" în temeiul legii speciale nu poate fi înlocuită cu o

obligație expresă prin încheierea de lămurire a dispozitivului.

De asemenea, este

eronat modul în care s-a pronunțat instanța de judecată, în temeiul unei

expertize care a avut un alt obiectiv decât evaluarea propriu-zisă, respectiv

stabilirea proporției valorice dintre moara-construcție veche și cea nouă,

precum și a împrejurării dacă moara poate fi considerată o construcție nouă în

sensul Legii nr. 10/2001.

Expertiza nu a fost

efectuată cu scopul de a determina valoarea de circulație a morii, motiv pentru

care pârâta nu a contestat la data respectivă valorile din expertiză.

Se încalcă, astfel,

dreptul la o evaluare corectă a clădirii care trebuie evaluată în conformitate

cu prevederile legale din Titlul VII "Regimul stabilirii și plații

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr.

247/2005.

De altfel, pârâta a

făcut o propunere de acordare a măsurilor reparatorii în bunuri și servicii,

dar nu a fost onorată. Dacă instanța de judecată consideră că poate stabili ea

însăși valoarea despăgubirilor, ar fi fost necesară o evaluare corectă.

Recurentul a mai

susținut că instanța de judecată a stabilit în mod eronat valoarea imobilului

moară sătească.

Astfel, prin decizia

a cărei lămurire s-a solicitat, s-a luat în considerare ipoteza I expusă în

"Concluziile expertului", în care proporția vechii mori este de

13,83%, reținându-se că vechea construcție a morii țărănești se păstrează în

acest procent în componența noii construcții. Pentru aceste considerente, s-a

admis numai acordarea unor măsuri reparatorii conform expertizei, care a

analizat din punct de vedere procentual dacă aceasta este o nouă construcție

conform reglementărilor Legii nr. 10/2001.

Or, prin încheierea

atacată în cauză, instanța de judecată s-a pronunțat față de valorile

prezentate în ipoteza II de lucru din concluziile expertului, în care proporția

vechii mori este de 25,87%. În ipoteza I, valoarea vechii clădiri care

reprezintă 13,83% din valoarea totală era de 23.300 RON, iar în ipoteza a II-a

valoarea integrală a clădirii care reprezintă 25,87% din valoarea totală era de

43.680 RON.

Având în vedere că

încheierea de lămurire devine parte integrantă a deciziei inițiale,

considerentele ar fi trebuit să se sprijine pe aceeași ipoteză pe care s-a

bazat instanța care a pronunțat dispozitivul a cărui lămurire se solicită, ceea

ce nu s-a întâmplat, astfel încât cele două hotărâri, ce formează un tot

unitar, conțin motive contradictorii.

Mai mult, instanța de

judecată luând în considerare o altă ipoteză de evaluare decât instanța care a

pronunțat hotărârea de acordare a măsurilor reparatorii, nu a dispus o lămurire

a dispozitivului, ci o completare și chiar o modificare a acestuia.

Examinând hotărârea

recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte

apreciază că recursul nu este fondat

Prin Decizia nr. 46

din 28 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a fost admis

apelul pârâtei SC S. SA împotriva Sentinței civile nr. 1153 din 18 iunie 2007

pronunțate de Tribunalul Constanța și a fost schimbată în parte sentința, prin

care se dispusese restituirea în natură a imobilului în litigiu.

Astfel, s-a stabilit

că pentru construcția "moară sătească" tip P + 1E și terenul aferent

în suprafață de 783,11 mp, identificat conform raportului de expertiză efectuat

de ing. G.M. - anexa 1, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii

corespunzătoare valorii de circulație a bunului preluat.

Totodată, s-a dispus

obligarea pârâtei SC S. SA să acorde reclamanților în compensare, pentru bunul

preluat, alte bunuri sau servicii sau, în ipoteza în care această măsură nu

este posibilă sau nu este acceptată de reclamanți, să propună acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale, fiind menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Decizia menționată a

devenit irevocabilă prin nerecurare.

Prin cererea de

lămurire a dispozitivului deciziei formulată de reclamantul M.M. și întemeiată

pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., s-a solicitat precizarea în

dispozitiv a cuantumului despăgubirilor, atât pentru moară, cât și pentru terenul

intravilan, conform valorii calculate prin expertiza avută în vedere la

pronunțarea deciziei.

Această cerere a fost

admisă prin încheierea recurată, menționându-se în dispozitivul Deciziei nr. 46

din 28 februarie 2008 valoarea de circulație a imobilului format din teren și

moară sătească, pe baza raportului de expertiză întocmit de expert M.G.

Prin recursul

declarat în cauză, pârâta SC S. SA susține, în primul rând, că s-a făcut o

aplicare greșită a dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ., deoarece,

prin stabilirea cuantumului despăgubirilor în procedura de lămurire a

dispozitivului hotărârii judecătorești, a fost modificată hotărârea, în sensul

transformării obligației alternative fixate în sarcina pârâtei într-o obligație

de acordare a despăgubirilor în cuantumul stabilit de instanță.

Această critică nu

este fondată, întrucât prin încheierea recurată nu a fost modificat conținutul

obligației și nu s-a dispus obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri la

nivelul valorii de circulație calculate, astfel cum pretinde pârâta, ci doar

s-au cuantificat măsurile reparatorii ce se vor acorda reclamanților în

echivalent.

Este de reținut că,

prin decizia a cărei lămurire s-a solicitat, instanța a stabilit criteriul de

cuantificare a măsurilor reparatorii în echivalent, respectiv valoarea de

circulație a imobilului, fără, însă, a indica în concret această valoare.

Or, indicarea valorii

este indispensabilă pentru punerea în executare a Deciziei nr. 46 din 28

februarie 2008, în sensul că pârâta va acorda bunuri sau servicii în compensare

la nivelul valorii stabilite de instanță.

Dacă nu s-ar menționa

în hotărârea judecătorească valoarea de circulație a imobilului - ce a fost

indicată drept reper de evaluare a măsurilor reparatorii în echivalent -, ar

însemna ca, pentru ca hotărârea să fie pusă în executare, valoarea să fie

stabilită într-un alt cadru decât cel jurisdicțional, respectiv chiar de către

pârâtă, cu ocazia emiterii dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii.

O asemenea modalitate

de executare este arbitrară și fără vreo posibilitate legală de cenzurare a

voinței debitorului, cât timp procedura jurisdicțională prevăzută de Legea nr.

10/2001 s-a epuizat, iar creditorul nu ar putea recurge la contestația la

executare, dacă în titlul executoriu nu se precizează expres valoarea bunurilor

sau serviciilor pe care debitorul trebuie să le acorde.

Această derulare a

executării unei hotărâri judecătorești este de natură să împiedice

valorificarea de către creditor a dreptului său de creanță, ceea ce este

inacceptabil, cât timp partea interesată s-a adresat instanței și a obținut

recunoașterea dreptului subiectiv, fiind îndreptățită la asigurarea condițiilor

pentru îndeplinirea corespunzătoare a obligației stabilite în sarcina

debitorului. Garanția unei atare executări poate fi dată doar printr-un titlu

executoriu clar și explicit, care să nu permită o conduită arbitrară a

debitorului în etapa executării hotărârii.

Față de criteriul

explicit de evaluare inserat în dispozitivul Deciziei nr. 46 din 28 februarie

2008, orice alt criteriu ar echivala cu o modificare a dispoziției

judecătorești, operațiune incompatibilă cu procedura de lămurire a

dispozitivului, ce exclude un control de legalitate al hotărârii judecătorești,

posibil doar prin exercitarea căilor de atac deschise împotriva hotărârii.

Astfel, nu pot fi

reținute susținerile recurentei în sensul că valoarea bunurilor sau serviciilor

eventual oferite în compensare persoanei îndreptățite urmează a fi determinată

în procedura Legii nr. 247/2005, cât timp instanța de judecată a stabilit, prin

decizia a cărei lămurire s-a solicitat, că reclamantul este îndreptățit la

măsuri reparatorii în echivalent la nivelul valorii de circulație a imobilului,

așadar inclusiv în ceea ce privește contravaloarea bunurilor sau serviciilor

oferite în compensare.

Pe de altă parte,

procedura Legii nr. 247/2005 nu are legătură cu măsura reparatorie a acordării

de bunuri sau servicii în compensare, ci exclusiv cu stabilirea și fixarea

despăgubirilor; or, acordarea de despăgubiri reprezintă o măsură reparatorie

distinctă, ce a fost prevăzută ca atare în hotărârea judecătorească în

discuție.

Împrejurarea că, în

dispozitivul deciziei a cărei lămurire s-a solicitat, s-a făcut referire la

Legea nr. 247/2005, nu infirmă constatarea anterioară, deoarece referirea a

fost făcută în legătură cu propunerea de despăgubiri, și nu cu prima obligație

stabilită în sarcina pârâtei, aceea de acordare de bunuri sau servicii în

compensare.

Ca atare, în mod

corect, instanța a considerat în cauză că este necesară precizarea valorii de

circulație a imobilului, urmând ca pârâta, dacă este cazul, să acorde bunuri

sau servicii în compensare la nivelul valorii stabilite de instanță.

În al doilea rând,

recurenta a susținut că precizarea valorii de circulație nu era posibilă în

raport de probele administrate, deoarece expertiza efectuată a avut un alt

obiectiv decât valoarea de circulație a imobilului, iar lămurirea

dispozitivului în aceste condiții ar lipsi partea de o evaluare

corespunzătoare.

Recurenta s-a referit

doar la imobilul - moară sătească, nu și la teren, astfel încât vor fi expuse

considerente doar în privința acestei construcții.

După cum s-a arătat

chiar prin motivele de recurs, obiectivele expertizei imobiliare efectuate în

faza apelului au fost acelea de stabilire a proporției valorice dintre moara

veche și cea nouă, precum și determinarea împrejurării dacă actuala construcție

poate fi considerată "nouă" în sensul art. 19 din Legea nr. 10/2001.

Or, primul obiectiv

menționat a presupus stabilirea și a valorii morii vechi, din conținutul

raportului de expertiză depus la dosar rezultând că expertul a calculat atât

valoarea de înlocuire, în cuantum actualizat (21.398,63 RON), cât și prețul

actual de circulație al vechii mori (43.680 RON). Aceste valori au fost calculate

în funcție de structura și caracteristicile construcției anterior preluării de

către stat.

Ca atare, sunt

nefondate susținerile recurentei-pârâte în sensul că valoarea de circulație a

morii vechi nu este reflectată de probatoriul administrat, fiind lipsit de

relevanță motivul pentru care pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de

expertiză. Cât timp expertiza reprezintă un mijloc de probă administrat și

valorificat prin hotărârea prin care instanța s-a dezînvestit de soluționarea

cauzei, iar calculul valorii de circulație a construcției se regăsește în

conținutul raportului de expertiză, partea nu se poate prevala de propria

atitudine procesuală pentru a pretinde greșita valorificare de către instanță a

constatărilor expertului.

În al treilea rând, recurenta

a susținut că modul de calcul al valorii de circulație aplicat de către

instanța care a soluționat cererea de lămurire a dispozitivului contrazice

înseși constatările din cuprinsul deciziei a cărei lămurire s-a solicitat,

raportându-se la o altă ipoteză de calcul din raportul de expertiză decât cea

însușită inițial de către instanță.

Din conținutul

raportului de expertiză, reiese că expertul a propus două ipoteze de calcul a

proporției valorice dintre moara veche, preluată de stat anterior anului 1989

și moara actuală, în care este încorporată o parte din moara veche, pentru ca

instanța să stabilească aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 10/2001.

Prima ipoteză s-a

bazat pe proporția fizică dintre construcția actuală și partea rămasă din moara

veche și încorporată în construcția actuală, determinată ca fiind de 13,83%, în

timp ce a doua modalitate de calcul a avut în vedere raportul dintre valoarea

de circulație a morii vechi, în integralitatea sa, cu forma și caracteristicile

de la momentul preluării de către stat și valoarea de circulație a construcției

actuale (care a inclus și valoarea părții rămase din moara veche).

Pe baza proporției

fizice de 13,83%, instanța de apel, în considerentele deciziei a cărei lămurire

s-a solicitat, a constatat că actuala moară este o construcție nouă, care nu

poate fi restituită în natură, în aplicarea art. 19 din Legea nr. 10/2001.

În același timp, prin

aceeași decizie, instanța a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii în echivalent, la nivelul valorii de circulație a bunului preluat,

ceea ce presupunea raportarea la moara veche, în integralitatea sa, astfel cum

aceasta se înfățișa la momentul preluării de către stat.

Or, valoarea morii în

forma în care a fost preluată de către stat nu are nicio legătură cu proporția

dintre moara rămasă nedemolată până în prezent și moara actuală, ca atare, nu

există nicio contradicție între considerentele deciziei lămurite prin

încheierea recurată, susținerile pe acest aspect neavând suport.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte constată că nu există motive contradictorii în cuprinsul

hotărârii, totodată că prin încheierea recurată s-a făcut o aplicare

corespunzătoare a dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ. și, drept

urmare, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC S. SA împotriva Încheierii nr. 427C din 9

noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Respinge cererea

intimatului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 19 octombrie 2012.

Procesat de GGC - GV