ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6435/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 09 august 2011, intimatul reclamant M.M. a solicitat instanței, în contradictoriu apelanta pârâtă SC S. SA și intimata chemată în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului Deciziei civile nr. 46/C din 28 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța. În motivare s-a arătat că prin decizia a cărei lămurire se solicită instanța a admis apelul pârâtei anterior menționată, a schimbat în parte hotărârea apelată și a stabilit că pentru construcția "moară sătească" tip P+1E și terenul aferent în suprafață de 783,11 mp, identificat conform raportului de expertiză efectuat de ing.

G.M. - anexa 1, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii corespunzătoare valorii de circulație a bunului preluat. S-a susținut necesitatea lămuririi întinderii despăgubirilor cu motivarea că executarea deciziei nu este posibilă întrucât nu stabilește care este cuantumul acestor despăgubiri, atât pentru moară, cât și pentru terenul intravilan, deși valorile corespunzătoare acestor bunuri imobile au fost stabilite în expertiza avută în vedere la pronunțare. Prin Încheierea nr. 427 C din 9 noiembrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis cererea, a lămurit dispozitivul Deciziei civile nr. 46/C din 28 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, în sensul că valoarea de circulație a imobilului format din 783,11 mp teren și construcție "moară sătească tip P+1E" este de 48.210 RON din care 43.680 RON - valoarea construcției și 4.530 RON valoarea terenului.

În motivarea hotărârii, s-a reținut că, prin Decizia nr. 46/C din 28 februarie 2008, s-a constatat că pentru construcția "moară sătească" tip P+1E și terenul aferent în suprafață de 783,11 mp identificat conform expertizei ing. G.M. - anexa 1, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii corespunzătoare valorii de circulație a bunului preluat, iar pârâta SC S. SA a fost obligată să acorde reclamanților în compensare, pentru bunul preluat, alte bunuri sau servicii sau, în ipoteza în care această măsură nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamanți, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Din rapoartele de expertiză avute în vedere la pronunțarea hotărârii, efectuate de expert G.M.

la fond și în apel, a rezultat că prețul de circulație actual al terenului aferent morii sătești este de 45.300.000 ROL, iar cel al construcției "moară sătească veche" este de 436.800.000 ROL, astfel că valoarea de circulație a bunului preluat, în limita căreia a fost stabilită îndreptățirea reclamanților la acordarea măsurilor reparatorii prin dispozitivul deciziei a cărei lămurire se solicită, este cea rezultată din cumularea celor două sume, respectiv de 48.210 RON. Întrucât dispozitivul hotărârii indică generic limita dreptului la despăgubire al reclamanților, ca fiind aceea a "valorii de circulație a bunului preluat", fără a determina în concret și cuantumul acestei valori, cerințele impuse de prevederile art. 281 1 C. proc.

civ. au fost pe deplin întrunite în cauză, impunându-se lămurirea acestui dispozitiv. Împotriva încheierii menționate, a declarat recurs pârâta S. C. S. SA, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele: Recurentul-pârât a susținut că instanța de judecată s-a pronunțat în mod nelegal asupra evaluării despăgubirilor, având în vedere că prin Decizia nr. 46/C din 28 februarie 2008 s-a dispus stabilirea unor măsuri reparatorii în favoarea intimaților în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, respectiv "bunuri sau servicii" sau "să propună despăgubiri în condițiile legii speciale". Obligația alternativă de acordare a măsurilor reparatorii prin "bunuri sau servicii" oferite de pârât sau "propunerea de despăgubiri" în temeiul legii speciale nu poate fi înlocuită cu o obligație expresă prin încheierea de lămurire a dispozitivului.

De asemenea, este eronat modul în care s-a pronunțat instanța de judecată, în temeiul unei expertize care a avut un alt obiectiv decât evaluarea propriu-zisă, respectiv stabilirea proporției valorice dintre moara-construcție veche și cea nouă, precum și a împrejurării dacă moara poate fi considerată o construcție nouă în sensul Legii nr. 10/2001. Expertiza nu a fost efectuată cu scopul de a determina valoarea de circulație a morii, motiv pentru care pârâta nu a contestat la data respectivă valorile din expertiză. Se încalcă, astfel, dreptul la o evaluare corectă a clădirii care trebuie evaluată în conformitate cu prevederile legale din Titlul VII "Regimul stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005.

De altfel, pârâta a făcut o propunere de acordare a măsurilor reparatorii în bunuri și servicii, dar nu a fost onorată. Dacă instanța de judecată consideră că poate stabili ea însăși valoarea despăgubirilor, ar fi fost necesară o evaluare corectă. Recurentul a mai susținut că instanța de judecată a stabilit în mod eronat valoarea imobilului moară sătească. Astfel, prin decizia a cărei lămurire s-a solicitat, s-a luat în considerare ipoteza I expusă în "Concluziile expertului", în care proporția vechii mori este de 13,83%, reținându-se că vechea construcție a morii țărănești se păstrează în acest procent în componența noii construcții. Pentru aceste considerente, s-a admis numai acordarea unor măsuri reparatorii conform expertizei, care a analizat din punct de vedere procentual dacă aceasta este o nouă construcție conform reglementărilor Legii nr. 10/2001.

Or, prin încheierea atacată în cauză, instanța de judecată s-a pronunțat față de valorile prezentate în ipoteza II de lucru din concluziile expertului, în care proporția vechii mori este de 25,87%. În ipoteza I, valoarea vechii clădiri care reprezintă 13,83% din valoarea totală era de 23.300 RON, iar în ipoteza a II-a valoarea integrală a clădirii care reprezintă 25,87% din valoarea totală era de 43.680 RON. Având în vedere că încheierea de lămurire devine parte integrantă a deciziei inițiale, considerentele ar fi trebuit să se sprijine pe aceeași ipoteză pe care s-a bazat instanța care a pronunțat dispozitivul a cărui lămurire se solicită, ceea ce nu s-a întâmplat, astfel încât cele două hotărâri, ce formează un tot unitar, conțin motive contradictorii.

Mai mult, instanța de judecată luând în considerare o altă ipoteză de evaluare decât instanța care a pronunțat hotărârea de acordare a măsurilor reparatorii, nu a dispus o lămurire a dispozitivului, ci o completare și chiar o modificare a acestuia. Examinând hotărârea recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat Prin Decizia nr. 46 din 28 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a fost admis apelul pârâtei SC S. SA împotriva Sentinței civile nr. 1153 din 18 iunie 2007 pronunțate de Tribunalul Constanța și a fost schimbată în parte sentința, prin care se dispusese restituirea în natură a imobilului în litigiu. Astfel, s-a stabilit că pentru construcția "moară sătească" tip P + 1E și terenul aferent în suprafață de 783,11 mp, identificat conform raportului de expertiză efectuat de ing.

G.M. - anexa 1, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii corespunzătoare valorii de circulație a bunului preluat. Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei SC S. SA să acorde reclamanților în compensare, pentru bunul preluat, alte bunuri sau servicii sau, în ipoteza în care această măsură nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamanți, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Decizia menționată a devenit irevocabilă prin nerecurare. Prin cererea de lămurire a dispozitivului deciziei formulată de reclamantul M.M. și întemeiată pe dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., s-a solicitat precizarea în dispozitiv a cuantumului despăgubirilor, atât pentru moară, cât și pentru terenul intravilan, conform valorii calculate prin expertiza avută în vedere la pronunțarea deciziei.

Această cerere a fost admisă prin încheierea recurată, menționându-se în dispozitivul Deciziei nr. 46 din 28 februarie 2008 valoarea de circulație a imobilului format din teren și moară sătească, pe baza raportului de expertiză întocmit de expert M.G. Prin recursul declarat în cauză, pârâta SC S. SA susține, în primul rând, că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ., deoarece, prin stabilirea cuantumului despăgubirilor în procedura de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătorești, a fost modificată hotărârea, în sensul transformării obligației alternative fixate în sarcina pârâtei într-o obligație de acordare a despăgubirilor în cuantumul stabilit de instanță.

Această critică nu este fondată, întrucât prin încheierea recurată nu a fost modificat conținutul obligației și nu s-a dispus obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri la nivelul valorii de circulație calculate, astfel cum pretinde pârâta, ci doar s-au cuantificat măsurile reparatorii ce se vor acorda reclamanților în echivalent. Este de reținut că, prin decizia a cărei lămurire s-a solicitat, instanța a stabilit criteriul de cuantificare a măsurilor reparatorii în echivalent, respectiv valoarea de circulație a imobilului, fără, însă, a indica în concret această valoare. Or, indicarea valorii este indispensabilă pentru punerea în executare a Deciziei nr. 46 din 28 februarie 2008, în sensul că pârâta va acorda bunuri sau servicii în compensare la nivelul valorii stabilite de instanță.

Dacă nu s-ar menționa în hotărârea judecătorească valoarea de circulație a imobilului - ce a fost indicată drept reper de evaluare a măsurilor reparatorii în echivalent -, ar însemna ca, pentru ca hotărârea să fie pusă în executare, valoarea să fie stabilită într-un alt cadru decât cel jurisdicțional, respectiv chiar de către pârâtă, cu ocazia emiterii dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii. O asemenea modalitate de executare este arbitrară și fără vreo posibilitate legală de cenzurare a voinței debitorului, cât timp procedura jurisdicțională prevăzută de Legea nr. 10/2001 s-a epuizat, iar creditorul nu ar putea recurge la contestația la executare, dacă în titlul executoriu nu se precizează expres valoarea bunurilor sau serviciilor pe care debitorul trebuie să le acorde.

Această derulare a executării unei hotărâri judecătorești este de natură să împiedice valorificarea de către creditor a dreptului său de creanță, ceea ce este inacceptabil, cât timp partea interesată s-a adresat instanței și a obținut recunoașterea dreptului subiectiv, fiind îndreptățită la asigurarea condițiilor pentru îndeplinirea corespunzătoare a obligației stabilite în sarcina debitorului. Garanția unei atare executări poate fi dată doar printr-un titlu executoriu clar și explicit, care să nu permită o conduită arbitrară a debitorului în etapa executării hotărârii. Față de criteriul explicit de evaluare inserat în dispozitivul Deciziei nr. 46 din 28 februarie 2008, orice alt criteriu ar echivala cu o modificare a dispoziției judecătorești, operațiune incompatibilă cu procedura de lămurire a dispozitivului, ce exclude un control de legalitate al hotărârii judecătorești, posibil doar prin exercitarea căilor de atac deschise împotriva hotărârii.

Astfel, nu pot fi reținute susținerile recurentei în sensul că valoarea bunurilor sau serviciilor eventual oferite în compensare persoanei îndreptățite urmează a fi determinată în procedura Legii nr. 247/2005, cât timp instanța de judecată a stabilit, prin decizia a cărei lămurire s-a solicitat, că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent la nivelul valorii de circulație a imobilului, așadar inclusiv în ceea ce privește contravaloarea bunurilor sau serviciilor oferite în compensare. Pe de altă parte, procedura Legii nr. 247/2005 nu are legătură cu măsura reparatorie a acordării de bunuri sau servicii în compensare, ci exclusiv cu stabilirea și fixarea despăgubirilor; or, acordarea de despăgubiri reprezintă o măsură reparatorie distinctă, ce a fost prevăzută ca atare în hotărârea judecătorească în discuție.

Împrejurarea că, în dispozitivul deciziei a cărei lămurire s-a solicitat, s-a făcut referire la Legea nr. 247/2005, nu infirmă constatarea anterioară, deoarece referirea a fost făcută în legătură cu propunerea de despăgubiri, și nu cu prima obligație stabilită în sarcina pârâtei, aceea de acordare de bunuri sau servicii în compensare. Ca atare, în mod corect, instanța a considerat în cauză că este necesară precizarea valorii de circulație a imobilului, urmând ca pârâta, dacă este cazul, să acorde bunuri sau servicii în compensare la nivelul valorii stabilite de instanță. În al doilea rând, recurenta a susținut că precizarea valorii de circulație nu era posibilă în raport de probele administrate, deoarece expertiza efectuată a avut un alt obiectiv decât valoarea de circulație a imobilului, iar lămurirea dispozitivului în aceste condiții ar lipsi partea de o evaluare corespunzătoare.

Recurenta s-a referit doar la imobilul - moară sătească, nu și la teren, astfel încât vor fi expuse considerente doar în privința acestei construcții. După cum s-a arătat chiar prin motivele de recurs, obiectivele expertizei imobiliare efectuate în faza apelului au fost acelea de stabilire a proporției valorice dintre moara veche și cea nouă, precum și determinarea împrejurării dacă actuala construcție poate fi considerată "nouă" în sensul art. 19 din Legea nr. 10/2001. Or, primul obiectiv menționat a presupus stabilirea și a valorii morii vechi, din conținutul raportului de expertiză depus la dosar rezultând că expertul a calculat atât valoarea de înlocuire, în cuantum actualizat (21.398,63 RON), cât și prețul actual de circulație al vechii mori (43.680 RON).

Aceste valori au fost calculate în funcție de structura și caracteristicile construcției anterior preluării de către stat. Ca atare, sunt nefondate susținerile recurentei-pârâte în sensul că valoarea de circulație a morii vechi nu este reflectată de probatoriul administrat, fiind lipsit de relevanță motivul pentru care pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză. Cât timp expertiza reprezintă un mijloc de probă administrat și valorificat prin hotărârea prin care instanța s-a dezînvestit de soluționarea cauzei, iar calculul valorii de circulație a construcției se regăsește în conținutul raportului de expertiză, partea nu se poate prevala de propria atitudine procesuală pentru a pretinde greșita valorificare de către instanță a constatărilor expertului.

În al treilea rând, recurenta a susținut că modul de calcul al valorii de circulație aplicat de către instanța care a soluționat cererea de lămurire a dispozitivului contrazice înseși constatările din cuprinsul deciziei a cărei lămurire s-a solicitat, raportându-se la o altă ipoteză de calcul din raportul de expertiză decât cea însușită inițial de către instanță. Din conținutul raportului de expertiză, reiese că expertul a propus două ipoteze de calcul a proporției valorice dintre moara veche, preluată de stat anterior anului 1989 și moara actuală, în care este încorporată o parte din moara veche, pentru ca instanța să stabilească aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 10/2001.

Prima ipoteză s-a bazat pe proporția fizică dintre construcția actuală și partea rămasă din moara veche și încorporată în construcția actuală, determinată ca fiind de 13,83%, în timp ce a doua modalitate de calcul a avut în vedere raportul dintre valoarea de circulație a morii vechi, în integralitatea sa, cu forma și caracteristicile de la momentul preluării de către stat și valoarea de circulație a construcției actuale (care a inclus și valoarea părții rămase din moara veche). Pe baza proporției fizice de 13,83%, instanța de apel, în considerentele deciziei a cărei lămurire s-a solicitat, a constatat că actuala moară este o construcție nouă, care nu poate fi restituită în natură, în aplicarea art. 19 din Legea nr. 10/2001.

În același timp, prin aceeași decizie, instanța a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, la nivelul valorii de circulație a bunului preluat, ceea ce presupunea raportarea la moara veche, în integralitatea sa, astfel cum aceasta se înfățișa la momentul preluării de către stat. Or, valoarea morii în forma în care a fost preluată de către stat nu are nicio legătură cu proporția dintre moara rămasă nedemolată până în prezent și moara actuală, ca atare, nu există nicio contradicție între considerentele deciziei lămurite prin încheierea recurată, susținerile pe acest aspect neavând suport. Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu există motive contradictorii în cuprinsul hotărârii, totodată că prin încheierea recurată s-a făcut o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor art. 281 1 C. proc.

civ. și, drept urmare, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA împotriva Încheierii nr. 427C din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Respinge cererea intimatului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV