ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2011

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea inițial înregistrată la Tribunalul Bihor, reclamanta SC C.M.L.V. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele

Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor,

Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor și Agenția

Domeniilor Statului București, suspendarea executării Deciziei nr. 238 din 15

octombrie 2009 privind încetarea contractului de concesionare nr. 1262 din 01

septembrie 1999 aferent CSVA Sârbi.

Prin sentința nr. 128/CA din 11

februarie 2010, Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială și

a declinat competența de soluționare a cererii precizate, formulate de

reclamanta SC C.M.L.V. SRL , în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea

Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Direcția Sanitar

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor și Agenția Domeniilor

Statului, în favoarea Curții de Apel Oradea.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. l42/CA din 7 aprilie 2010, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională Sanitar Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta

SC C.M.L.V. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitar

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Direcția Sanitară Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor Bihor și Agenția Domeniilor Statului București și

a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 238 din 15 octombrie 2009 emisa de

pârâtul A.N.S.V. prin Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor Bihor, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut, în esență, că în ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.N.S.V.S.A, aceasta este neîntemeiată, întrucât obiectul

cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării unui act

administrativ emis de către o autoritate publică locală, D.S.V. Bihor, în

reprezentarea autorității publice centrale, respectiv A.N.S.V.S.A.

Referitor la cererea de suspendare

formulată de reclamanta SC C.M.L.V. SRL, instanța de fond a constatat că este

întemeiată, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Instanța având în vedere faptul că,

aparent, actul administrativ atacat nu este motivat, a apreciat îndeplinită

condiția cazului bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1)

lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția pagubei

iminente, prima instanță a constatat că, prin punerea în executare a actului

administrativ în litigiu, i s-a creat un prejudiciu irecuperabil

reprezentantului legal al reclamantei, acesta având un credit ipotecar

contractat de la BRD pentru achiziționarea locuinței, situație în care, în caz

de neachitare a ratelor scadente, banca urmează să recurgă la măsura executării

silite.

De asemenea, referitor la condiția

privind paguba iminentă, instanța de fond a avut în vedere și faptul că din

luna octombrie 2009 doctorul B.G. - reprezentantul legal al reclamantei , nu a

mai realizat nici un venit ca urmare a emiterii actului administrativ în

litigiu.

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor și Autoritatea

Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Împotriva sentinței Curții de apel

au declarat recurs pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor Bihor și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor, formulând critici pe care le-au încadrat în motivele de modificare

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentele au susținut că prima

instanță a analizat superficial apărările lor, omițând a observa că actul administrativ

atacat este motivat prin Referatul nr. 8159 din 6 iulie 2009, la care face trimitere

în cuprinsul său, înscris aflat la dosarul cauzei. Aparența de nelegalitate reținută

nu subzistă, consideră recurentele, în raport cu nenumăratele deficiențe

constatate în activitatea medicului veterinar B.G., pentru care a mai fost sancționat

dar nu a înțeles să remedieze situația.

Nici în privința modului în care s-a

analizat îndeplinirea condiției „pagubei iminente”, recurentele nu sunt de

acord cu prima instanță, arătând că existența unui contract de împrumut în

valoare de 55.000 Euro pe numele persoanei fizice B.G. nu are nicio legătură cu

derularea contractului de concesionare încheiat cu S.C. C.M.L.V. S.R.L.

Un motiv distinct în recursul declarat

de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

vizează modul de soluționare a excepției lipsei calității sale procesual

pasive, recurenta insistând asupra faptului că emitenta actului administrativ

vizat de cererea de suspendare este cealaltă recurentă Direcția Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor, care, potrivit art. 5 lit. c)

din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității veterinare, cu

modificările și completările ulterioare, are personalitate juridică.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin

prisma celor două recursuri, precum și sub toate aspectele, Înalta Curte

constată că se impune modificarea soluției pronunțate de către prima instanță pentru

considerentele expuse în continuare.

relevante

Intimata-reclamantă S.C. C.M.L.V.

S.R.L., prin administratorul său B.G., a învestit instanța de contencios

administrativ cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 238 din 15

octombrie 2009 emisă de recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor Bihor prin care s-a dispus, începând cu data de 16

octombrie 2009, încetarea contractului de concesionare nr. 1262 din 1

septembrie 1999, aferent CSVA Sârbi, prin reziliere, în temeiul art. 9 lit. c)

din contract, din cauza nerespectării obligațiilor contractuale.

Cererea a fost fundamentată în drept

pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care dispune că:

„

În cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond

”.

Analizând cele două condiții impuse

cumulativ de textul normativ: „cazul bine justificat” și „paguba iminentă”

prima instanță a ajuns la concluzia că, în speță, ele sunt îndeplinite,

argumentele fiind prezentate la pct. I.2 din decizie.

Instanța de recurs, verificând ea

însăși probele invocate de părți în susținerea, respectiv combaterea

îndeplinirii cerințelor legale pentru acordarea suspendării, a ajuns la concluzia

că, cel puțin în privința celei dintâi, nu s-a demonstrat, conform art. 2 alin.

(1) lit. t) din lege, existența unor împrejurări „ legate de starea de fapt și

de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ”.

Astfel, considerentul Curții de apel

referitor la nemotivarea actului administrativ vizat de cererea de suspendare, este

lipsit de suport.

În partea expozitivă a Deciziei nr.

238 15 octombrie 2009 emisă de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor Bihor s-a justificat soluția administrativă făcându-se trimitere

(„având în vedere”) la „Referatul nr. 8159 din 6 iulie 2009 întocmit de către d-nul

dr. I.A. – Șef Serviciu Sănătate Animală – în care se arată necesitatea rezilierii

Contractului de Concesionare nr. 1262 din 1 septembrie 1999 aferent CSVA

Sârbi”.

Acest document, care s-a depus la

dosarul Curții de apel (filele 11-12 dosar) face corp comun cu actul

administrativ individual vizat de cererea de suspendare. În cuprinsul său sunt

detaliate neregulile identificate în activitatea intimatei-reclamante în

perioada anilor 2006-2009 și sancțiunile aplicate, concluzionându-se în sensul că

se impune rezilierea contractului de concesionare.

În acest context, nu se poate susține

că autoritatea emitentă nu și-a respectat obligația legală de a motiva actul

administrativ ori că acesta ar fi arbitrar iar persoanei vizate i s-ar încălca

dreptul constituțional la o informare corectă.

Faptul că aspectele reținute sunt contestate

de destinatarul actului administrativ reprezintă o chestiune ce excede cadrului

procesual de față, ele putând fi clarificate numai în procesul pe fondul

cauzei, având ca obiect anularea deciziei administrative.

Ca urmare, nefiind îndeplinită

condiția cazului bine justificat, Înalta Curte consideră că nu mai este utilă

examinarea împrejurărilor invocate în susținerea pagubei iminente, cele două condiții

fiind cerute de lege cumulativ.

În fine, recurenta Autoritatea

Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor are calitate

procesuală pasivă în litigiul de față, întrucât, deși nu este emitenta actului administrativ

a fost implicată în procedura administrativă, potrivit art. 2 din Ordinul președintelui

Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nr.

101 din 12 octombrie 2005 prin care se aprobă regulile procedurale referitoare

la încetarea contractelor de concesionare, exprimându-și acordul în vederea

rezilierii contractului prin adresa nr. 8416 din 25 august 2009, indicată, de

asemenea, în partea expozitivă a Deciziei nr. 238 din 15 octombrie 2009.

De altfel, tocmai în virtutea

acestei calități, recurenta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor a solicitat declinarea soluționării cauzei de la Tribunalul

Bihor la Curtea de Apel Oradea.

de recurs

Pentru considerentele expuse la pct.

II.1 din decizie în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și art.

312 alin. (1) –(3) C. proc. civ. se vor admite recursurile și se va modifica sentința

atacată, în sensul că se va respinge cererea de suspendare formulată de reclamata

S.C. C.M.L.V. S.R.L., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Direcția Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor și de Autoritatea Națională

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței nr.

142/CA din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge acțiunea formulată de reclamata S.C. C.M.L.V. S.R.L., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2011.