ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea inițial înregistrată la Tribunalul Bihor, reclamanta SC C.M.L.V. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor și Agenția Domeniilor Statului București, suspendarea executării Deciziei nr. 238 din 15 octombrie 2009 privind încetarea contractului de concesionare nr. 1262 din 01 septembrie 1999 aferent CSVA Sârbi. Prin sentința nr. 128/CA din 11 februarie 2010, Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii precizate, formulate de reclamanta SC C.M.L.V.

SRL , în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor și Agenția Domeniilor Statului, în favoarea Curții de Apel Oradea. 2. Hotărârea Curții de apel Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. l42/CA din 7 aprilie 2010, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC C.M.L.V. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor și Agenția Domeniilor Statului București și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 238 din 15 octombrie 2009 emisa de pârâtul A.N.S.V.

prin Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.S.V.S.A, aceasta este neîntemeiată, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării unui act administrativ emis de către o autoritate publică locală, D.S.V. Bihor, în reprezentarea autorității publice centrale, respectiv A.N.S.V.S.A. Referitor la cererea de suspendare formulată de reclamanta SC C.M.L.V. SRL, instanța de fond a constatat că este întemeiată, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Instanța având în vedere faptul că, aparent, actul administrativ atacat nu este motivat, a apreciat îndeplinită condiția cazului bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, prima instanță a constatat că, prin punerea în executare a actului administrativ în litigiu, i s-a creat un prejudiciu irecuperabil reprezentantului legal al reclamantei, acesta având un credit ipotecar contractat de la BRD pentru achiziționarea locuinței, situație în care, în caz de neachitare a ratelor scadente, banca urmează să recurgă la măsura executării silite. De asemenea, referitor la condiția privind paguba iminentă, instanța de fond a avut în vedere și faptul că din luna octombrie 2009 doctorul B.G.

- reprezentantul legal al reclamantei , nu a mai realizat nici un venit ca urmare a emiterii actului administrativ în litigiu. 3. Recursurile declarate de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Împotriva sentinței Curții de apel au declarat recurs pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, formulând critici pe care le-au încadrat în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurentele au susținut că prima instanță a analizat superficial apărările lor, omițând a observa că actul administrativ atacat este motivat prin Referatul nr. 8159 din 6 iulie 2009, la care face trimitere în cuprinsul său, înscris aflat la dosarul cauzei.

Aparența de nelegalitate reținută nu subzistă, consideră recurentele, în raport cu nenumăratele deficiențe constatate în activitatea medicului veterinar B.G., pentru care a mai fost sancționat dar nu a înțeles să remedieze situația. Nici în privința modului în care s-a analizat îndeplinirea condiției „pagubei iminente”, recurentele nu sunt de acord cu prima instanță, arătând că existența unui contract de împrumut în valoare de 55.000 Euro pe numele persoanei fizice B.G. nu are nicio legătură cu derularea contractului de concesionare încheiat cu S.C. C.M.L.V. S.R.L.

Un motiv distinct în recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor vizează modul de soluționare a excepției lipsei calității sale procesual pasive, recurenta insistând asupra faptului că emitenta actului administrativ vizat de cererea de suspendare este cealaltă recurentă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor, care, potrivit art. 5 lit. c) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității veterinare, cu modificările și completările ulterioare, are personalitate juridică. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma celor două recursuri, precum și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune modificarea soluției pronunțate de către prima instanță pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă S.C. C.M.L.V. S.R.L., prin administratorul său B.G., a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 238 din 15 octombrie 2009 emisă de recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor prin care s-a dispus, începând cu data de 16 octombrie 2009, încetarea contractului de concesionare nr. 1262 din 1 septembrie 1999, aferent CSVA Sârbi, prin reziliere, în temeiul art. 9 lit. c) din contract, din cauza nerespectării obligațiilor contractuale.

Cererea a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care dispune că: „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond ”. Analizând cele două condiții impuse cumulativ de textul normativ: „cazul bine justificat” și „paguba iminentă” prima instanță a ajuns la concluzia că, în speță, ele sunt îndeplinite, argumentele fiind prezentate la pct. I.2 din decizie.

Instanța de recurs, verificând ea însăși probele invocate de părți în susținerea, respectiv combaterea îndeplinirii cerințelor legale pentru acordarea suspendării, a ajuns la concluzia că, cel puțin în privința celei dintâi, nu s-a demonstrat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, existența unor împrejurări „ legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”. Astfel, considerentul Curții de apel referitor la nemotivarea actului administrativ vizat de cererea de suspendare, este lipsit de suport. În partea expozitivă a Deciziei nr. 238 15 octombrie 2009 emisă de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor s-a justificat soluția administrativă făcându-se trimitere („având în vedere”) la „Referatul nr. 8159 din 6 iulie 2009 întocmit de către d-nul dr.

I.A. – Șef Serviciu Sănătate Animală – în care se arată necesitatea rezilierii Contractului de Concesionare nr. 1262 din 1 septembrie 1999 aferent CSVA Sârbi”. Acest document, care s-a depus la dosarul Curții de apel (filele 11-12 dosar) face corp comun cu actul administrativ individual vizat de cererea de suspendare. În cuprinsul său sunt detaliate neregulile identificate în activitatea intimatei-reclamante în perioada anilor 2006-2009 și sancțiunile aplicate, concluzionându-se în sensul că se impune rezilierea contractului de concesionare. În acest context, nu se poate susține că autoritatea emitentă nu și-a respectat obligația legală de a motiva actul administrativ ori că acesta ar fi arbitrar iar persoanei vizate i s-ar încălca dreptul constituțional la o informare corectă.

Faptul că aspectele reținute sunt contestate de destinatarul actului administrativ reprezintă o chestiune ce excede cadrului procesual de față, ele putând fi clarificate numai în procesul pe fondul cauzei, având ca obiect anularea deciziei administrative. Ca urmare, nefiind îndeplinită condiția cazului bine justificat, Înalta Curte consideră că nu mai este utilă examinarea împrejurărilor invocate în susținerea pagubei iminente, cele două condiții fiind cerute de lege cumulativ.

În fine, recurenta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor are calitate procesuală pasivă în litigiul de față, întrucât, deși nu este emitenta actului administrativ a fost implicată în procedura administrativă, potrivit art. 2 din Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nr. 101 din 12 octombrie 2005 prin care se aprobă regulile procedurale referitoare la încetarea contractelor de concesionare, exprimându-și acordul în vederea rezilierii contractului prin adresa nr. 8416 din 25 august 2009, indicată, de asemenea, în partea expozitivă a Deciziei nr. 238 din 15 octombrie 2009. De altfel, tocmai în virtutea acestei calități, recurenta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a solicitat declinarea soluționării cauzei de la Tribunalul Bihor la Curtea de Apel Oradea.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) –(3) C. proc. civ. se vor admite recursurile și se va modifica sentința atacată, în sensul că se va respinge cererea de suspendare formulată de reclamata S.C. C.M.L.V. S.R.L., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor și de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței nr. 142/CA din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamata S.C. C.M.L.V. S.R.L., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2011.