ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2026/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauză

Prin Sentința civilă nr. 537 din 22 noiembrie

2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal,

respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Autoritatea

Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar "Dr.

G.G.N." în contradictoriu cu această pârâtă.

În consecință, Curtea

a obligat pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor să plătească reclamantului suma de 55.718,74 RON reprezentând plata

(neachitată la data de 7 noiembrie 2011) acțiunii de identificare pentru

perioada martie - decembrie 2008, precum și a sumei de 1.850 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată, respingând cererea reclamantului de obligare a pârâtei

la plata dobânzilor legale calculate de la momentul scadenței și până la

stingerea efectivă a debitului.

Curtea a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Sanitar

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș, Agenția Domeniilor Statului

și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și a respins

acțiunea îndreptată împotriva acestor pârâți.

În motivarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut că la data de 1 septembrie 1999 s-a încheiat între

fostul Minister al Agriculturii și Alimentației (în prezent Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale), în calitate de concedent și

G.G.N., în calitate de concesionar, contractul de concesiune nr. 613 privind

unele bunuri situate în localitatea Sînpetru Mare, jud. Timiș, destinate

serviciilor sanitar-veterinare.

În temeiul acestui

contract, reclamantul a prestat, contra cost, diferite activități sanitar-veterinare

de identificare și înregistrare animale (bovine, ovine, porcine, etc.).

Curtea a mai

constatat că, prin acte adiționale, calitatea de concedent în contract s-a

transmis de la Minister la Agenția Domeniilor Statului (A.D.S.) și de la A.D.S.

la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor,

această din urmă autoritate publică acționând prin reprezentant Direcția

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș; calitatea de

concesionar s-a transmis de la persoana fizică G.G.N. la Cabinetul medical -

veterinar Dr. G.G.N., reclamant în prezenta cauză.

Prima instanță a

apreciat că, odată cu transmiterea calității de concedent de la fostul Minister

al Agriculturii și Alimentației (M.A.A.) la Autoritatea Națională Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, s-a transmis și calitatea

procesuală pasivă în orice litigiu rezultând din acel contract.

A arătat că, întrucât

în perioada martie - decembrie 2008, când au fost prestate serviciile

veterinare în discuție, concedent era Autoritatea Națională Sanitară Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor, acest pârât va avea calitate procesuală pasivă

chiar dacă actul adițional la contract și facturile au fost semnate prin

reprezentantul local al autorității publice centrale, respectiv prin Direcția

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș.

Curtea de Apel a

apreciat că acest din urmă pârât nu a acționat în nume propriu și de aceea, la

fel ca și în cazul M.A.A. (M.A.P.D.R.) și A.D.S., nu are calitate procesuală

pasivă.

În ceea ce privește

fondul cauzei, prima instanță a constatat că, din contravaloarea totală a

serviciilor sanitar-veterinare susținute de către reclamant ca fiind de

59.837,82 RON, facturile fiind necontestate de emitentul Direcția Sanitară Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor Timiș, o parte din contravaloarea serviciilor a

fost deja achitată, la data de 7 noiembrie 2011 (data întocmirii fișei de cont)

rămânând un rest de plată de 55.718,74 RON.

exercitată

Împotriva sentinței

nr. 434 din 14 august 2012 a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională

Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând modificarea

acesteia pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

S-a arătat că este greșită

soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a

A.N.S.V.S.A. deoarece din succesiunea actelor normative rezultă că sunt

aplicabile dispozițiile art. II din Legea nr. 127/2005 privind aprobarea O.U.G.

nr. 88/2004 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 42/2004 privind

organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor,

conform cărora în contractele de concesiune deja încheiate la data intrării în

vigoare a legii menționate, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor, prin intermediul direcțiilor sanitar veterinare și

pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, se

subrogă în drepturile și obligațiile Agenției Domeniilor Statului, în ceea ce privește

activitățile sanitar-veterinare de interes național, prin încheierea de acte

adiționale. În speță, contractul de concesiune din 1 septembrie 1999 a fost

modificat prin act adițional și în acest context concedent a devenit

A.N.S.V.S.A. prin D.S.V.S.A. Timiș, actul adițional fiind semnat chiar de

direcție și nu de organul ierarhic superior.

Pentru a accentua că

nu există identitate între persoana pârâtului (A.N.S.V.S.A.) și persoana despre

care se afirmă că ar fi obligată în raportul juridic dedus judecății, recurenta

a amintit dispozițiile art. 15(2) din O.G. nr. 42/2004 potrivit cărora

contractele de servicii de identificare și înregistrare a animalelor și a

mișcării acestora se încheie de către direcțiile sanitar-veterinare și pentru

siguranța alimentelor județene și a municipiului București.

Recurenta a mai

arătat că facturile fiscale și deconturile justificative au fost încheiate,

respectiv emise pentru Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor Timiș, invocând și dispozițiile H.G. nr. 1415/2009 și O.G. nr.

42/2004.

A doua critică a

recurentei a vizat fondul litigiului arătându-se că greșit s-a reținut că

facturile au fost însușite de D.S.V.S.A. Timiș, întrucât primirea facturii de

către pârât nu echivalează cu acceptarea plății.

instanței de fond

Examinând cauza prin

prisma motivului de recurs indicat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar

și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că

recursul este nefondat și îl va respinge ca atare pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare.

Obiectul acțiunii în

contencios administrativ formulată de Cabinet Medical Veterinar "Dr.

G.G.N." a vizat obligarea în solidar a pârâților A.N.S.V.S.A., D.S.V.S.A.

Timiș, A.D.S. și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor (M.A.A.P.)

la plata contravalorii serviciilor prestate în baza raporturilor contractuale,

în sumă de 59.837,82 RON, cu dobânzi legale începând cu data introducerii

acțiunii și până la stingerea efectivă a obligațiilor.

În temeiul art. 137

C. proc. civ., soluționând cu prioritate excepțiile procedurale invocate de

pârâții M.A.A.P. și A.D.S., instanța a respins, motivat, acțiunea formulată în

contradictoriu cu aceste autorități publice pârâte constatând că nu au calitate

procesuală pasivă în cauză.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în fața instanței de fond și reluată

prin cererea de recurs a primit o dezlegare corectă și legală, dându-se o justă

interpretare dispozițiilor art. II din Legea nr. 127/2005 privind aprobarea

O.U.G. nr. 88/2004 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 42/2004 (privind

organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor)

potrivit cărora: "A.N.S.V.S.A., prin direcțiile sanitar-veterinare și

pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București,

concesionează activitățile sanitar veterinare cuprinse în anexa 1 la H.G. nr.

446/1999 privind aprobarea concesionării unor activități sanitar-veterinare

publice de interes național și a unor bunuri proprietatea publică a statului,

cu modificările ulterioare".

Se observă că prin

același text legal în alin. (3) se statuează:

"În contractele

de concesiune deja încheiate A.N.S.V.S.A. se subrogă în drepturile și

obligațiile A.D.S. în ceea ce privește activitățile sanitar-veterinare de

interes național, prin încheierea de acte adiționale [...]".

În concret,

contractul de concesiune din 1 septembrie 1999, care a avut ca obiect, între

altele, activități sanitar-veterinare de interes public național din cadrul

circumscripției sanitar-veterinare Sînpetru-Mare, județul Timiș prevăzute în

programul acțiunilor strategice de supraveghere, profilaxie și combatere a

bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și

protecția mediului, a fost încheiat între numitul G.G.N. și Ministerul

Agriculturii și Alimentației.

Urmare Legii nr.

268/2001 calitatea de concedent a fost preluată de A.D.S. care s-a subrogat în

drepturile și obligațiile M.A.A., prin încheierea de act adițional.

Ulterior au

intervenit modificările legislative citate mai înainte (art. II din Legea nr.

127/2005) și contractul de concesiune a fost modificat prin act adițional,

calitatea de concedent fiind preluată de A.N.S.V.S.A., organ de specialitate al

administrației publice centrale și unic concedent al activităților

sanitar-veterinare de interes național prin Legea nr. 127/2005.

Semnificația

sintagmei "A.N.S.V.S.A. prin direcțiile sanitar-veterinare și pentru

siguranța alimentelor județene […]" trebuie înțeleasă, așa cum bine reține

instanța de fond, ca fiind aceea că are calitatea de concedent A.N.S.V.S.A.,

direcțiile județene având atribuită prin lege doar calitatea de mandatar pe

seama autorității centrale.

Vizarea de către

D.S.V.S.A. Timiș a documentelor justificative pentru efectuarea plății, precum

și înregistrarea acestora sunt aspecte nerelevante în stabilirea calității

procesuale a A.N.S.V.S.A., fiind evident că operațiunile arătate vizează

executarea aceluiași contract de concesiune în discuție.

Nerelevante, de

asemenea sub aspectul primului motiv de recurs referitor la invocata lipsă a

calității procesuale pasive a A.N.S.V.S.A., sunt și împrejurările că direcțiile

județene au personalitate juridică (anexa 2 la H.G. nr. 130/2006 privind

organizarea și funcționarea A.N.S.V.S.A.) și că plângerea administrativă

prealabilă a fost îndeplinită față de D.S.V.S.A. Timiș, autoritatea contractantă

fiind în mod evident A.N.S.V.S.A. conform art. II din Legea nr. 127/2005.

Criticile succinte pe

fondul cauzei nu pot fi primite deoarece atitudinea procesuală a D.S.V.S.A.

Timiș, care a recunoscut prezentarea și înregistrarea facturilor, a fost corect

calificată drept o recunoaștere a pretențiilor societății reclamante, facturile

fiind, de altfel, achitate parțial până la data pronunțării instanței de fond.

Pentru acest motiv acțiunea a fost admisă în parte, recunoscându-se existența

unei creanțe certe a Cabinetului Medical Veterinar "Dr. G.G.N."

împotriva A.N.S.V.S.A. prin D.S.V.S.A. Timiș în sumă de 55.718,74 RON.

În aceste condiții,

constatându-se că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței

recurate, văzând și dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din

Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul Autorității Naționale

Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor împotriva Sentinței civile nr. 537 din 22 noiembrie 2011 a Curții

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

Procesat de GGC - CL