ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2026/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză Prin Sentința civilă nr. 537 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar "Dr. G.G.N." în contradictoriu cu această pârâtă.

În consecință, Curtea a obligat pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să plătească reclamantului suma de 55.718,74 RON reprezentând plata (neachitată la data de 7 noiembrie 2011) acțiunii de identificare pentru perioada martie - decembrie 2008, precum și a sumei de 1.850 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale calculate de la momentul scadenței și până la stingerea efectivă a debitului. Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș, Agenția Domeniilor Statului și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și a respins acțiunea îndreptată împotriva acestor pârâți.

În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că la data de 1 septembrie 1999 s-a încheiat între fostul Minister al Agriculturii și Alimentației (în prezent Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale), în calitate de concedent și G.G.N., în calitate de concesionar, contractul de concesiune nr. 613 privind unele bunuri situate în localitatea Sînpetru Mare, jud. Timiș, destinate serviciilor sanitar-veterinare. În temeiul acestui contract, reclamantul a prestat, contra cost, diferite activități sanitar-veterinare de identificare și înregistrare animale (bovine, ovine, porcine, etc.). Curtea a mai constatat că, prin acte adiționale, calitatea de concedent în contract s-a transmis de la Minister la Agenția Domeniilor Statului (A.D.S.) și de la A.D.S.

la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, această din urmă autoritate publică acționând prin reprezentant Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș; calitatea de concesionar s-a transmis de la persoana fizică G.G.N. la Cabinetul medical - veterinar Dr. G.G.N., reclamant în prezenta cauză. Prima instanță a apreciat că, odată cu transmiterea calității de concedent de la fostul Minister al Agriculturii și Alimentației (M.A.A.) la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, s-a transmis și calitatea procesuală pasivă în orice litigiu rezultând din acel contract.

A arătat că, întrucât în perioada martie - decembrie 2008, când au fost prestate serviciile veterinare în discuție, concedent era Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, acest pârât va avea calitate procesuală pasivă chiar dacă actul adițional la contract și facturile au fost semnate prin reprezentantul local al autorității publice centrale, respectiv prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș. Curtea de Apel a apreciat că acest din urmă pârât nu a acționat în nume propriu și de aceea, la fel ca și în cazul M.A.A. (M.A.P.D.R.) și A.D.S., nu are calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a constatat că, din contravaloarea totală a serviciilor sanitar-veterinare susținute de către reclamant ca fiind de 59.837,82 RON, facturile fiind necontestate de emitentul Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș, o parte din contravaloarea serviciilor a fost deja achitată, la data de 7 noiembrie 2011 (data întocmirii fișei de cont) rămânând un rest de plată de 55.718,74 RON. 2. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 434 din 14 august 2012 a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând modificarea acesteia pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. S-a arătat că este greșită soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.S.V.S.A. deoarece din succesiunea actelor normative rezultă că sunt aplicabile dispozițiile art. II din Legea nr. 127/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 88/2004 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, conform cărora în contractele de concesiune deja încheiate la data intrării în vigoare a legii menționate, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin intermediul direcțiilor sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, se subrogă în drepturile și obligațiile Agenției Domeniilor Statului, în ceea ce privește activitățile sanitar-veterinare de interes național, prin încheierea de acte adiționale.

În speță, contractul de concesiune din 1 septembrie 1999 a fost modificat prin act adițional și în acest context concedent a devenit A.N.S.V.S.A. prin D.S.V.S.A. Timiș, actul adițional fiind semnat chiar de direcție și nu de organul ierarhic superior. Pentru a accentua că nu există identitate între persoana pârâtului (A.N.S.V.S.A.) și persoana despre care se afirmă că ar fi obligată în raportul juridic dedus judecății, recurenta a amintit dispozițiile art. 15(2) din O.G. nr. 42/2004 potrivit cărora contractele de servicii de identificare și înregistrare a animalelor și a mișcării acestora se încheie de către direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București.

Recurenta a mai arătat că facturile fiscale și deconturile justificative au fost încheiate, respectiv emise pentru Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș, invocând și dispozițiile H.G. nr. 1415/2009 și O.G. nr. 42/2004. A doua critică a recurentei a vizat fondul litigiului arătându-se că greșit s-a reținut că facturile au fost însușite de D.S.V.S.A. Timiș, întrucât primirea facturii de către pârât nu echivalează cu acceptarea plății. 3. Considerentele instanței de fond Examinând cauza prin prisma motivului de recurs indicat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Obiectul acțiunii în contencios administrativ formulată de Cabinet Medical Veterinar "Dr. G.G.N." a vizat obligarea în solidar a pârâților A.N.S.V.S.A., D.S.V.S.A. Timiș, A.D.S. și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor (M.A.A.P.) la plata contravalorii serviciilor prestate în baza raporturilor contractuale, în sumă de 59.837,82 RON, cu dobânzi legale începând cu data introducerii acțiunii și până la stingerea efectivă a obligațiilor. În temeiul art. 137 C. proc. civ., soluționând cu prioritate excepțiile procedurale invocate de pârâții M.A.A.P. și A.D.S., instanța a respins, motivat, acțiunea formulată în contradictoriu cu aceste autorități publice pârâte constatând că nu au calitate procesuală pasivă în cauză.

Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în fața instanței de fond și reluată prin cererea de recurs a primit o dezlegare corectă și legală, dându-se o justă interpretare dispozițiilor art. II din Legea nr. 127/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 88/2004 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 42/2004 (privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor) potrivit cărora: "A.N.S.V.S.A., prin direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, concesionează activitățile sanitar veterinare cuprinse în anexa 1 la H.G.

nr. 446/1999 privind aprobarea concesionării unor activități sanitar-veterinare publice de interes național și a unor bunuri proprietatea publică a statului, cu modificările ulterioare". Se observă că prin același text legal în alin. (3) se statuează: "În contractele de concesiune deja încheiate A.N.S.V.S.A. se subrogă în drepturile și obligațiile A.D.S. în ceea ce privește activitățile sanitar-veterinare de interes național, prin încheierea de acte adiționale [...]". În concret, contractul de concesiune din 1 septembrie 1999, care a avut ca obiect, între altele, activități sanitar-veterinare de interes public național din cadrul circumscripției sanitar-veterinare Sînpetru-Mare, județul Timiș prevăzute în programul acțiunilor strategice de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și protecția mediului, a fost încheiat între numitul G.G.N.

și Ministerul Agriculturii și Alimentației. Urmare Legii nr. 268/2001 calitatea de concedent a fost preluată de A.D.S. care s-a subrogat în drepturile și obligațiile M.A.A., prin încheierea de act adițional. Ulterior au intervenit modificările legislative citate mai înainte (art. II din Legea nr. 127/2005) și contractul de concesiune a fost modificat prin act adițional, calitatea de concedent fiind preluată de A.N.S.V.S.A., organ de specialitate al administrației publice centrale și unic concedent al activităților sanitar-veterinare de interes național prin Legea nr. 127/2005. Semnificația sintagmei "A.N.S.V.S.A. prin direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene […]" trebuie înțeleasă, așa cum bine reține instanța de fond, ca fiind aceea că are calitatea de concedent A.N.S.V.S.A., direcțiile județene având atribuită prin lege doar calitatea de mandatar pe seama autorității centrale.

Vizarea de către D.S.V.S.A. Timiș a documentelor justificative pentru efectuarea plății, precum și înregistrarea acestora sunt aspecte nerelevante în stabilirea calității procesuale a A.N.S.V.S.A., fiind evident că operațiunile arătate vizează executarea aceluiași contract de concesiune în discuție. Nerelevante, de asemenea sub aspectul primului motiv de recurs referitor la invocata lipsă a calității procesuale pasive a A.N.S.V.S.A., sunt și împrejurările că direcțiile județene au personalitate juridică (anexa 2 la H.G. nr. 130/2006 privind organizarea și funcționarea A.N.S.V.S.A.) și că plângerea administrativă prealabilă a fost îndeplinită față de D.S.V.S.A. Timiș, autoritatea contractantă fiind în mod evident A.N.S.V.S.A.

conform art. II din Legea nr. 127/2005. Criticile succinte pe fondul cauzei nu pot fi primite deoarece atitudinea procesuală a D.S.V.S.A. Timiș, care a recunoscut prezentarea și înregistrarea facturilor, a fost corect calificată drept o recunoaștere a pretențiilor societății reclamante, facturile fiind, de altfel, achitate parțial până la data pronunțării instanței de fond. Pentru acest motiv acțiunea a fost admisă în parte, recunoscându-se existența unei creanțe certe a Cabinetului Medical Veterinar "Dr. G.G.N." împotriva A.N.S.V.S.A. prin D.S.V.S.A. Timiș în sumă de 55.718,74 RON. În aceste condiții, constatându-se că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate, văzând și dispozițiile art. 312(1) C. proc.

civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul Autorității Naționale Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței civile nr. 537 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013. Procesat de GGC - CL