ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3008/2013

Asupra recursului penal de față, Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 894/P/2011 din 26 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea au fost trimiși în judecată: - inculpatul D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și a infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.; - inculpatul S.A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. și a infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a reținut, în fapt, următoarele: În dimineața de 14 octombrie 2010, partea vătămată G.G., însoțit de frații N.N.

și N.M., toți din comuna M., județul Vrancea, s-a deplasat cu autoutilitara proprietatea lui, marca D., la o proprietate agricolă, aparținând numitului G.C., situată în zona fermei „P.” din comuna G., județul Vrancea. Ajungând la destinație, partea vătămată G.G. a constatat că pe terenurile agricole proprietatea fratelui său, G.C., se află la păscut o turmă de oi, aparținând numitului T.V. din comuna V., care era păzită de doi ciobani, respectiv de inculpatul S.A. și martorul C.E. Cu această ocazie, partea vătămată G.G. le-a cerut celor doi ciobani să scoată oile din acel teren, solicitând sprijin în acest sens și organelor de poliție. Mai târziu, în jurul prânzului, după ce au încărcat autoutilitara cu porumb, G.G., N.N.

și N.M. au revenit în zonă, constatând că turma de oi păștea din nou pe terenurile aparținând lui G.C., astfel că între aceștia și ciobanii numitului T.V. s-a iscat un conflict verbal. Inculpatul S.A. i-a telefonat inculpatului D.M. și i-a adus la cunoștință că are un conflict verbal cu mai multe persoane, care îi interzic să pască turma de oi în zona fermei „P.”. În aceste condiții, inculpatul D.M., împreună cu martorul E.S. s-au deplasat cu o căruță la locul unde se desfășura conflictul, având asupra lor o furcă. În timp ce partea vătămată G.G. oprise autoturismul pe un drum de acces la terenurile agricole din zonă și a coborât împreună cu N.N. și N.M. pentru a-i determina pe ciobani să-și scoată oile dina cel loc, D.M.

și E.S. au ajuns în apropiere. Inculpatul D.M. a oprit căruța pe același drum, la o distanță de aproximativ 20 de metri de autoturismul părții vătămate, a coborât, s-a înarmat cu furca pe care o luase de la stână și a fugit spre G.G. și celelalte persoane care-l însoțeau, fiind urmat imediat de inculpatul S.A., care avea asupra sa un băț. Pentru a evita o altercație, partea vătămată G.G. și martorii N.N. și N.M. s-au refugiat în autoturismul D., cu intenția de a părăsi locul, însă au fost prinși din urmă de cei doi inculpați. În această împrejurare, inculpatul D.M. a mers pe partea conducătorului auto, unde a lovit cu furca în oglinda retrovizoare stânga a autoturismului, pe care a spart-o , după care urmărind să-l lovească pe G.G., a băgat furca prin geamul portierei, lovind (înțepând) partea vătămată cu partea metalică în zona toracică stângă, cauzându-i mai multe plăgi.

Cu toate acestea, partea vătămată G.G. a reușit să demareze, îndreptându-se cu autoturismul în direcția DN2 (E85), fiind urmăriți pe o anumită distanță de inculpații D.M. și S.A., care intenționau să continue agresiunea. Ajungând la intersecția cu DN2 (E85), partea vătămată G.G. a oprit autoturismul și a sesizat telefonic organele de poliție despre incidentul petrecut. La scurt timp, la fața locului au venit organele de poliție, dar și o ambulanță, care a transportat-o pe partea vătămată la Spitalul Județean de Urgență „S.P.” Focșani, unde i s-au acordat îngrijiri medicale. Potrivit raportului de constatare din 15 octombrie 2010, partea vătămată G.G. a prezentat leziuni traumatice (plăgi superficiale hemitorace stâng) leziuni ce au putut fi produse prin lovire activă cu corp dur și pot data din 14 octombrie 2010 și au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, fără a-i fi pusă în primejdie viața.

La rândul său, partea vătămată N.N. a fost examinată de aceeași specialiști care, prin certificatul medico-legal 15 octombrie 2010, au conchis că aceasta prezintă acuze subiective dureroase, fără semne vizibile de violență care să ateste realitatea traumatismului și nu necesită zile de îngrijiri medicale. Cauza a fost înaintată spre competentă soluționare Tribunalului Vrancea la data de 26 octombrie 2011 și a format obiectul Dosarului nr. 5446/91/2011. Reținând practic aceiași situație de fapt, prin sentința penală nr. 215 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și, în această încadrare juridică, a fost condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsă de 8 luni închisoare. Același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 8 luni închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare. Prin aceeași sentință penală, inculpatul S.A. a fost condamnat la: - o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.; - o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșire infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 5 luni închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul S.A. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare. Potrivit art. 81 alin. (1) și (2) și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și accesorii aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. Au fost obligați inculpații la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare. Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., prima instanță a reținut că, la stabilirea încadrării juridice, trebuie să aibă în vedere toate împrejurările în care fapta a fost săvârșită, respectiv: obiectul vulnerabil folosit, intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizată, modul și condițiile în care s-a săvârșit fapta și nu în ultimul rând atitudinea făptuitorului. S-a reținut că din situația de fapt reținută pe baza materialului probator administrat în cauză rezultă dubii cu privire la scopul pe care l-a urmărit inculpatul D.M., respectiv dacă a acționat sau nu cu intenția de a ucide, acțiune rămasă la stadiul de tentativă. S-a avut în vedere că acțiunea inculpatului D.M.

a fost spontană, de furie, de a alunga cele trei persoane care au coborât din autovehicul și care se îndreptau către celălalt cioban, respectiv inculpatul S.A., care la acel moment era singur, lipsit de apărare, într-o eventuală acțiune agresivă a lui G.G., însoțit de frații N. Ori, prezența celor trei persoane care se îndreptau spre celălalt cioban în împrejurările reținute i-a creat acestuia o stare de spaimă, de furie, determinându-l să acționeze ca o corecție, situație ce nu poate îmbrăca forma tentativei la omor calificat. De asemenea, s-a avut în vedere faptul că nu a lovit direct partea vătămată, lovitura a fost îndreptată către autovehicul, fapt ce a dus la spargerea oglinzii retrovizoare, de unde a ricoșat în zona toracică a părții vătămate, fără să-i producă leziuni grave, care să-i pună în pericol viața.

S-a reținut că, în procesul-verbal de constatare la fața locului încheiat de organul de poliție, nici nu se constată existența unor urme de sânge, iar faptul că G.G. a condus autoutilitara pe o distanță medie, fără a acuza dureri, duce la concluzia că lovitura a fost de mică intensitate, practic a ricoșat. Declarațiile martorilor cu privire la starea normală din punct de vedere a sănătății părții civile sunt confirmate de concluziile certificatului medico-legal, unde se menționează că nu există date medicale care să ateste punerea în primejdie a vieții victimei. S-a concluzionat că inculpatul D.M., în raport de împrejurările în care a acționat, dar și de rezultatul produs, nu a avut intenția directă sau indirectă de a ucide, și-n consecință nu i se poate reține încadrarea dată prin rechizitoriu de tentativă la omor calificat.

Împotriva sentinței penale nr. 215 din 01 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Ca motiv de nelegalitate s-a invocat că, în mod greșit, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-art. 174 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. S-a invocat că inculpatul D.M. a mers în urmărirea părții vătămate și a altor două persoane, înarmat cu o furcă și înjurând. Pentru a evita o altercație, partea vătămată G.G.

și martorii N.N. și N.M. s-au refugiat în autoturismul D., cu intenția de a părăsi locul, însă au fost prinși din urmă de cei doi inculpați. Inculpatul D.M. a lovit întâi autoturismul, spărgând oglinda retrovizoare și dând-o pe spate, după care a introdus furca, cu coarnele pe geamul deschis al mașinii, înțepând-o pe partea vătămată în zona pectorală stângă, în zona coastelor. De altfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, aflat la dosarul de urmărire penală, rezultă că la locul unde s-a săvârșit infracțiunea erau bucăți de oglindă spartă de la oglinda retrovizoare și, de asemenea, pete de sânge care se mai găseau și pe sol, la locul producerii incidentului.

Organele de poliție au găsit și furca ce avea dimensiuni impresionante, respectiv o lungime totală de 1,90 m, din care coada măsura 1,55 m. Nici declarațiile martorilor audiați la fața locului și nici măcar declarația inculpatului nu susțin motivarea instanței de fond care precizează că inculpatul a dorit să lovească doar mașina și că ar fi dat o singură lovitură în oglinda retrovizoare și că furca a ricoșat, lovind partea vătămată. Or, era imposibil ca furca să ricoșeze pe geam și să lovească partea vătămată chiar în zona coastelor. Probabil că l-ar fi lovit la față, la umăr și ar fi fost urme de zgâriere și nu urme de înțepare, așa cum rezultă din certificatul medical existent în cauză. Este adevărat că în declarațiile pe care le-a dat, inculpatul a precizat că de fapt acesta a vizat mașina părții vătămate și nu partea vătămată, vrând să lovească și a doua oară tot mașina, însă nici el nu declară că furca ar fi ricoșat, așa cum motivează instanța.

A fost invocată declarația martorului N.N. care a arătat că au avut noroc că mașina lui G.G. avea motorul pornit, au apucat să urce, dar nu au apucat să plece pentru că D.M. i-a ajuns, a lovit cu o furcă în mașină și apoi, a doua oară, prin geamul deschis al mașinii, l-a lovit pe șofer în zona coastelor. La fel, martorul N.M. a declarat că a țipat la G.G. să vină repede întrucât cei doi veneau în fugă spre ei, unul din ei cu furca și s-a temut că o să-i omoare. Era motorul pornit, G.G. s-a urcat la volan, însă, se referă la inculpat, cel cu părul blond roșcat a lovit cu furca în partea stângă a mașinii, apoi pe geamul auto care era deschis a băgat furca prin acel loc, înțepând partea vătămată în zona toracică.

Arată martorul că a fost foarte speriat. Martorul E.S. a susținut în mod constant că a fost foarte aproape, a văzut tot ce s-a întâmplat și a precizat că cele trei persoane au urcat repede în mașină, dar nu au avut timp să plece pentru că inculpații i-au ajuns din urmă, iar D.M. a lovit oglinda retrovizoare din partea șoferului, după care a băgat furca prin geamul de la portieră, lovindu-l pe acesta. S-a invocat că, potrivit declarațiilor părții vătămate lovitura a vizat zona capului, însă partea vătămată cu o mână a reușit să conducă mașina, să o pornească, iar cu cealaltă mână s-a ferit, ridicând-o, motiv pentru care a fost lovită în zona coastelor. Având în vedere obiectul vulnerant folosit, zona în care a fost aplicată lovitura și intensitatea loviturii s-a susținut că, chiar dacă inculpatul nu a urmărit, a acceptat suprimarea vieții părții vătămate.

S-a invocat că singura șansă a părții vătămate a fost că nu s-a pierdut cu firea, a reușit să demareze și să plece de la locul faptei, mașina fiind urmărită de către inculpat care avea furca în mână și era foarte nervos. Ca motive de netemeinicie s-a susținut că pedepsele aplicate inculpatului D.M. sunt prea mici. S-a evidențiat că apelul este fondat. Analizând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat de către instanța de apel că, față de probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că, la data de 14 octombrie 2010, inculpatul D.M.

a înțepat-o cu o furcă pe partea vătămată în zona toracică stângă, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 6-7 zile de îngrijiri medicale. În mod greșit prima instanță a reținut că fapta astfel săvârșită de inculpatul D.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. În mod greșit s-a reținut că acțiunea inculpatului D.M. a fost spontană, de furie și cu scopul de a o alunga pe partea vătămată și pe cei doi martori care se îndreptau spre S.A., care era singur, cu scopul de a-l agresa. Contrar celor reținute de instanța de fond, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul D.M. a venit la locul respectiv fiind chemat de către inculpatul S.A.

care i-a adus la cunoștință că are un conflict verbal cu mai multe persoane care îi interzic să mai pască turma de oi în zona fermei „P.”. Din probele administrate în cauză rezultă că, știind că este vorba de un conflict, inculpatul s-a înarmat cu o furcă și în momentul în care a ajuns la locul respectiv, fără să aibă vreo discuție cu partea vătămată și cu martorii, împreună cu S.A. a început să fugă după partea vătămată și martorii N., cu intenția vădită de a-i lovi cu furca. În mod greșit s-a reținut că a fost vorba de o singură lovitură aplicată în oglinda retrovizoare, că furca ar fi ricoșat și în aceste condiții partea vătămată ar fi fost lovită în partea toracică stângă. Din declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor N.M., N.N., E.S.

și C.E. rezultă că inculpatul D.M. a aplicat o primă lovitură cu furca în oglinda retrovizoare stânga a autoturismului, pe care a spart-o, după care a băgat furca prin geamul portierei și a lovit-o pe partea vătămată în zona toracică stângă. Din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că oglinda de la ușa șoferului a fost găsită deplasată de la locul ei, dată peste cap spre capota mașinii, situație în care dacă furca ar fi ricoșat, aceasta ar fi avut loc spre capota autoturismului și nu spre interiorul acestuia. Dacă partea vătămată ar fi fost lovită ca urmare a faptului că furca a ricoșat, aceasta ar fi trebuit să prezinte urme de zgâriere, ori din certificatul medico-legal rezultă că plăgile au fost produse prin înțepare.

Faptul că inculpatul D.M. a băgat furca prin geamul portierei și a lovit-o pe partea vătămată G.G. cu partea metalică în zona toracică stângă rezultă cu certitudine din declarațiile constante ale martorilor E.S., N.N., N.M. și P.I. În ceea ce privește intensitatea loviturilor, trebuie avute în vedere declarațiile părții vătămate N.N. care a arătat că au avut noroc că mașina avea motorul pornit, declarațiile martorului N.M. care a arătat că s-a temut că îi omoară și declarațiile martorului E.S. care a declarat că el s-a speriat foarte tare, crezând că l-a omorât. Inculpatul D.M. nu a avut de ce să fie furios și nervos, atâta timp cât nu a participat la discuțiile pe care partea vătămată și martorii N.N.

și N.M. le-au avut cu cei doi ciobani, respectiv S.A. și C.E. și asupra acestora din urmă nu au fost exercitate acte de violență fizică. Oricum, starea conflictuală din ziua respectivă a fost generată de inculpatul S.A. și martorul C.E. care au introdus în mod repetat turma de oi pe terenurile agricole aparținând numitului G.C., deși partea vătămată le-a cerut să scoată oile din acel teren, solicitând sprijin în acest sens și organelor de poliție. În mod greșit s-a reținut că inculpatul S.A. era singur și fără apărare, deoarece acesta era însoțit de martorul C.E. Partea vătămată doar i-a rugat pe cei doi ciobani să își ia oile de pe terenul fratelui său, acolo nu s-a întâmplat nimic grav și ca atare inculpatul nu a avut niciun motiv de a se enerva și de a reacționa într-o asemenea manieră.

În condițiile în care lovitura a fost aplicată cu partea metalică a unei furci, cu o lungime totală de 1,90 metri, din care coada are o lungime de 1,55 metri, obiect vulnerant apt să cauzeze moartea, lovitura a fost aplicată cu intensitate și a vizat zona toracică stângă, zonă vitală a corpului, inculpatul, chiar dacă nu a dorit, a acceptat suprimarea vieții victimei, iar fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen. Având în vedere că inculpatul este tânăr, este căsătorit, nu are antecedente penale, s-a constatat că în favoarea acestuia poate fi reținută circumstanța atenuată prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Față de elementele de individualizare de mai sus, de modul și împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, de urmările produse și cuantumul pedepsei rezultante stabilit, s-a constatat că scopul procesului penal și reeducarea inculpatului D.M. pot fi realizate și fără executarea efectivă a pedepsei, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 86 1 C. pen. Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) și art. 192 alin. (3) C. proc. pen., pe calea deciziei penale nr. 65/A din 21 februarie 2013 a Curții de Apel Galați s-a dispus: S-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 215 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea, privind pe inculpatul D.M.

S-a desființat în parte sentința penală nr. 215 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce privește pe inculpatul D.M. și în rejudecare: A fost condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de „omor calificat” prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 300 RON amendă penală pentru comiterea infracțiunii de „distrugere” prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen.

s-a aplicat inculpatului D.M. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Conform art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) se va prezenta la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea; b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului D.M. asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare mai sus stabilit se va suspenda și executarea pedepsei accesorii. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva deciziei în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpatul D.M. S-a apreciat decizia ca fiind nelegală sub aspectul încadrării faptei de violență săvârșită de inculpat. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, nici sub aspectul laturii obiective și nici al celei subiective.

În mod just Tribunalul Vrancea a procedat la schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tentativă de omor calificat în cea de loviri sau alte violențe, întrucât din materialitatea faptelor și împrejurările concrete în care s-a comis fapta, rezultatul produs este de mică importanță în ce privește lezarea anatomică a victimei, respectiv niște excoriații. În ce privește latura subiectivă, poziția subiectivă a autorului, aceasta nu poate fi dedusă decât din materialitatea faptelor, în contextul în care s-a produs această acțiune. Solicită a se observa că în timp ce victima se afla în mașină cu alte persoane, văzând că doi ciobani se îndreaptă către ei, unul cu furcă-respectiv D.M. și celălalt cu o bâtă ciobănească, au pornit mașina.

Cei doi agresori, respectiv inculpatul și celălalt, unul pe o parte și unul pe cealaltă, au aplicat o singură lovitură în portierele autoturismului. Acest lucru rezultă din declarațiile martorilor și din situația de fapt pentru că autoturismul era în mișcare și nici nu se putea repeta a doua lovitură. Aceste lovituri simultane din partea dreaptă și din partea stângă cu obiecte contondente, respectiv bâtă și furcă s-au dat la întâmplare, deoarece și în partea dreaptă și în partea stângă oglinzile retrovizoare sunt ambele deteriorate, printr-o singură lovitură a celor doi agresori. În aceste condiții, raționamentul logic conduce la ideea că lovitura a fost aplicată în portiere, de unde putea eventual ricoșa în corpul victimei, cauzând acele leziuni extrem de superficiale și nicidecum invers, adică vizând corpul victimei.

Lovitura nu se putea repeta și nici nu aveau cum, pentru că cei doi au plecat și crede că o asemenea lovitură întâmplătoare dată într-o mașină de unde a ricoșat obiectul cu care s-a aplicat lovitura nu poate constitui infracțiunea de tentativă de omor. În aceste condiții, dacă intenția nu este dovedită, inculpatul urmează să răspundă pentru rezultatul produs, respectiv pentru loviri sau alte violențe. Trebuie observat că a fost vorba despre un conflict spontan.

În cazul de față, având în vedere leziunile extrem de superficiale, modalitatea comiterii, prin ricoșeu, conform argumentelor științifice de raționament în ce privește acest lucru, pentru că printr-o singură lovitură, acea modalitate a introducerii furcii pe geamul autoturismului nu se putea comite spargerea, deteriorarea oglinzii, decât prin modalitatea arătată și pe care inculpatul a relatat-o și a recunoscut-o, sigur că în aceste condiții în mod just și temeinic Tribunalul Vrancea a schimbat calificarea infracțiunii în loviri și alte violențe. Dincolo de contextul procesual al invocării în scris de către recurent a cazului de casare de la pct. 17 al art. 385 9 C. proc.

pen., abrogat însă prin Legea nr. 2/2013 ce a transformat recursul într-o cale de atac în cadrul căreia pot fi supuse discuției doar aspecte de drept specifice cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că problematica încadrării juridice corecte dată faptelor comise este o chestiune ce comportă analiză. Astfel, reținând practic aceiași situație de fapt ca cea prezentată în rechizitoriu, prin sentința penală nr. 215 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și, în această încadrare juridică, a fost condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsă de 8 luni închisoare. În cadrul apelului s-a revenit la încadrarea juridică propusă în actul de sesizare pentru ca în recurs, inculpatul să nu conteste în substanță, în mod covârșitor starea de fapt, dar să insiste în incidența instituției de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. În acest context, raportat la consemnarea faptei în materialitatea sa, altfel aspect ce nici nu poate fi contestat în recurs, față de probele administrate în cauză, instanțele au reținut temeinic că, la data de 14 octombrie 2010, inculpatul D.M.

a înțepat-o cu o furcă pe partea vătămată în zona toracică stângă, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 6-7 zile de îngrijiri medicale. În mod greșit însă prima instanță a reținut că fapta astfel săvârșită de inculpatul D.M. întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. În mod greșit s-a reținut că acțiunea inculpatului D.M. a fost spontană, de furie și cu scopul de a o alunga pe partea vătămată și pe cei doi martori care se îndreptau spre S.A., care era singur, cu scopul de a-l agresa. Din probele administrate în cauză rezultă că, știind că este vorba de un conflict, inculpatul s-a înarmat cu o furcă și în momentul în care a ajuns la locul respectiv, fără să aibă vreo discuție cu partea vătămată și cu martorii, împreună cu S.A.

a început să fugă după partea vătămată și martorii N., cu intenția vădită de a-i lovi cu furca. Din declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor N.M., N.N., E.S. și C.E. rezultă că inculpatul D.M. a aplicat o primă lovitură cu furca în oglinda retrovizoare stânga a autoturismului, pe care a spart-o, după care a băgat furca prin geamul portierei și a lovit-o pe partea vătămată în zona toracică stângă. În ceea ce privește intensitatea loviturilor, trebuie să avem în vedere declarațiile părții vătămate N.N. care a arătat că au avut noroc că mașina avea motorul pornit, declarațiile martorului N.M. care a arătat că s-a temut că îi omoară și declarațiile martorului E.S. care a declarat că el s-a speriat foarte tare, crezând că l-a omorât.

În condițiile în care lovitura a fost aplicată cu partea metalică a unei furci, cu o lungime totală de 1,90 metri, din care coada are o lungime de 1,55 metri, obiect vulnerant apt să cauzeze moartea, lovitura a fost aplicată cu intensitate și a vizat zona toracică stângă, zonă vitală a corpului, inculpatul, chiar dacă nu a dorit, a acceptat suprimarea vieții victimei, iar fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen. Rezultatul nu s-a produs nu datorită lipsei intenției inculpatului, ci pentru că partea vătămată s-a ferit, așa cum rezultă din declarația sa, respectiv că a plecat capul spre volan, a ridicat mâna stângă și mașina fiind pornită, a pornit foarte repede și astfel că inculpatul nu și-a mai putut duce la bun sfârșit acțiunea.

Or, la nivel de practică judiciară situația este cristalizată, spre exemplificare, prin decizia nr. 2740 din 20 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se arată că dacă rezultatul nu s-a produs din cauze independente de voința inculpatului, aceasta nu înseamnă că nu s-a comis infracțiunea de tentativă de omor. S-a susținut că numărul de zile de îngrijiri medicale era foarte mic, dar într-o altă decizie nr. 1227 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se precizează că nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional în cadrul infracțiunii de tentativă de omor.

Or, așa cum s-a explicat, în speță este vorba despre obiectul vulnerant folosit, o furcă cu dimensiuni foarte mari care a fost îndreptată nu cu coada, ci cu partea care înțeapă, prin geamul deschis al mașinii, situație în care se viza o zonă a capului, gâtului. Întrucât victima s-a apărat, lovitura a surprins zona pieptului de sub braț, intensitatea fiind destul de mare, după cum rezultă din stricăciunile mașinii pentru că partea vătămată a plecat foarte repede, motorul mașinii fiind pornit. Din probele administrate în cauză rezultă și că inculpatul a conștientizat gravitatea activității infracționale, dovadă că imediat după săvârșirea faptei a cerut ciobanilor S.A. și C.E. să ducă oile la stână și a plecat imediat de la locul faptei.

Așa fiind, prezentul recurs cu motivarea sa colaterală nu poate fi considerat ca fiind fondat, urmând a fi respins pe considerentul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 65/A din 21 februarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 octombrie 2013.