ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3008/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3008/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

penal de față,

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 894/P/2011 din 26

octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea au fost trimiși în

judecată:

- inculpatul D.M. pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de 20 C. pen. raportat

la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și a infracțiunii de distrugere

prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul S.A. pentru

săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin.

(1) C. pen. și a infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C.

pen.

Pentru a dispune astfel,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a reținut, în fapt, următoarele:

În dimineața de 14

octombrie 2010, partea vătămată G.G., însoțit de frații N.N. și N.M., toți din comuna

M., județul Vrancea, s-a deplasat cu autoutilitara proprietatea lui, marca D., la

o proprietate agricolă, aparținând numitului G.C., situată în zona fermei „P.” din

comuna G., județul Vrancea.

Ajungând la destinație,

partea vătămată G.G. a constatat că pe terenurile agricole proprietatea fratelui

său, G.C., se află la păscut o turmă de oi, aparținând numitului T.V. din comuna

V., care era păzită de doi ciobani, respectiv de inculpatul S.A. și martorul C.E.

Cu această ocazie, partea

vătămată G.G. le-a cerut celor doi ciobani să scoată oile din acel teren, solicitând

sprijin în acest sens și organelor de poliție.

Mai târziu, în jurul prânzului,

după ce au încărcat autoutilitara cu porumb, G.G., N.N. și N.M. au revenit în zonă,

constatând că turma de oi păștea din nou pe terenurile aparținând lui G.C., astfel

că între aceștia și ciobanii numitului T.V. s-a iscat un conflict verbal.

Inculpatul S.A. i-a telefonat

inculpatului D.M. și i-a adus la cunoștință că are un conflict verbal cu mai multe

persoane, care îi interzic să pască turma de oi în zona fermei „P.”. În aceste condiții,

inculpatul D.M., împreună cu martorul E.S. s-au deplasat cu o căruță la locul unde

se desfășura conflictul, având asupra lor o furcă.

În timp ce partea vătămată

G.G. oprise autoturismul pe un drum de acces la terenurile agricole din zonă și

a coborât împreună cu N.N. și N.M. pentru a-i determina pe ciobani să-și scoată

oile dina cel loc, D.M. și E.S. au ajuns în apropiere.

Inculpatul D.M. a oprit

căruța pe același drum, la o distanță de aproximativ 20 de metri de autoturismul

părții vătămate, a coborât, s-a înarmat cu furca pe care o luase de la stână și

a fugit spre G.G. și celelalte persoane care-l însoțeau, fiind urmat imediat de

inculpatul S.A., care avea asupra sa un băț.

Pentru a evita o altercație,

partea vătămată G.G. și martorii N.N. și N.M. s-au refugiat în autoturismul D.,

cu intenția de a părăsi locul, însă au fost prinși din urmă de cei doi inculpați.

În această împrejurare,

inculpatul D.M. a mers pe partea conducătorului auto, unde a lovit cu furca în oglinda

retrovizoare stânga a autoturismului, pe care a spart-o , după care urmărind să-l

lovească pe G.G., a băgat furca prin geamul portierei, lovind (înțepând) partea

vătămată cu partea metalică în zona toracică stângă, cauzându-i mai multe plăgi.

Cu toate acestea, partea

vătămată G.G. a reușit să demareze, îndreptându-se cu autoturismul în direcția DN2

(E85), fiind urmăriți pe o anumită distanță de inculpații D.M. și S.A., care intenționau

să continue agresiunea.

Ajungând la intersecția

cu DN2 (E85), partea vătămată G.G. a oprit autoturismul și a sesizat telefonic organele

de poliție despre incidentul petrecut.

La scurt timp, la fața

locului au venit organele de poliție, dar și o ambulanță, care a transportat-o pe

partea vătămată la Spitalul Județean de Urgență „S.P.” Focșani, unde i s-au acordat

îngrijiri medicale.

Potrivit raportului de

constatare din 15 octombrie 2010, partea vătămată G.G. a prezentat leziuni traumatice

(plăgi superficiale hemitorace stâng) leziuni ce au putut fi produse prin lovire

activă cu corp dur și pot data din 14 octombrie 2010 și au necesitat pentru vindecare

6-7 zile de îngrijiri medicale, fără a-i fi pusă în primejdie viața.

La rândul său, partea

vătămată N.N. a fost examinată de aceeași specialiști care, prin certificatul medico-legal

15 octombrie 2010, au conchis că aceasta prezintă acuze subiective dureroase, fără

semne vizibile de violență care să ateste realitatea traumatismului și nu necesită

zile de îngrijiri medicale.

Cauza a fost înaintată

spre competentă soluționare Tribunalului Vrancea la data de 26 octombrie 2011 și

a format obiectul Dosarului nr. 5446/91/2011.

Reținând practic aceiași

situație de fapt, prin sentința penală nr. 215 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului

Vrancea, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea

de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și, în această

încadrare juridică, a fost condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

Același inculpat a fost

condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere

prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 8 luni închisoare cu pedeapsa

de 6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa cea mai

grea, respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare.

Prin aceeași sentință

penală, inculpatul S.A. a fost condamnat la:

- o pedeapsă de 5 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută

de art. 180 alin. (1) C. pen.;

- o pedeapsă de 6 luni

închisoare pentru săvârșire infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217

alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 5 luni închisoare cu pedeapsa

de 6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul S.A. să execute pedeapsa cea mai

grea, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare.

Potrivit art. 81

alin. (1) și (2) și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepselor principale și accesorii aplicate inculpaților pe durata

termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

Au fost obligați inculpații

la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.

Pentru a dispune schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea

de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., prima instanță

a reținut că, la stabilirea încadrării juridice, trebuie să aibă în vedere toate

împrejurările în care fapta a fost săvârșită, respectiv: obiectul vulnerabil folosit,

intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizată, modul și condițiile

în care s-a săvârșit fapta și nu în ultimul rând atitudinea făptuitorului.

S-a reținut că din situația

de fapt reținută pe baza materialului probator administrat în cauză rezultă dubii

cu privire la scopul pe care l-a urmărit inculpatul D.M., respectiv dacă a acționat

sau nu cu intenția de a ucide, acțiune rămasă la stadiul de tentativă.

S-a avut în vedere că

acțiunea inculpatului D.M. a fost spontană, de furie, de a alunga cele trei persoane

care au coborât din autovehicul și care se îndreptau către celălalt cioban, respectiv

inculpatul S.A., care la acel moment era singur, lipsit de apărare, într-o eventuală

acțiune agresivă a lui G.G., însoțit de frații N.

Ori, prezența celor trei

persoane care se îndreptau spre celălalt cioban în împrejurările reținute i-a creat

acestuia o stare de spaimă, de furie, determinându-l să acționeze ca o corecție,

situație ce nu poate îmbrăca forma tentativei la omor calificat.

De asemenea, s-a avut

în vedere faptul că nu a lovit direct partea vătămată, lovitura a fost îndreptată

către autovehicul, fapt ce a dus la spargerea oglinzii retrovizoare, de unde a ricoșat

în zona toracică a părții vătămate, fără să-i producă leziuni grave, care să-i pună

în pericol viața.

S-a reținut că, în procesul-verbal

de constatare la fața locului încheiat de organul de poliție, nici nu se constată

existența unor urme de sânge, iar faptul că G.G. a condus autoutilitara pe o distanță

medie, fără a acuza dureri, duce la concluzia că lovitura a fost de mică intensitate,

practic a ricoșat.

Declarațiile martorilor

cu privire la starea normală din punct de vedere a sănătății părții civile sunt

confirmate de concluziile certificatului medico-legal, unde se menționează că nu

există date medicale care să ateste punerea în primejdie a vieții victimei.

S-a concluzionat că inculpatul

D.M., în raport de împrejurările în care a acționat, dar și de rezultatul produs,

nu a avut intenția directă sau indirectă de a ucide, și-n consecință nu i se poate

reține încadrarea dată prin rechizitoriu de tentativă la omor calificat.

Împotriva sentinței penale

nr. 215 din 01 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea a declarat apel, în termen

legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând-o pe motive de nelegalitate

și netemeinicie.

Ca motiv de nelegalitate

s-a invocat că, în mod greșit, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174-art. 174 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a invocat că inculpatul

D.M. a mers în urmărirea părții vătămate și a altor două persoane, înarmat cu o

furcă și înjurând. Pentru a evita o altercație, partea vătămată G.G. și martorii

N.N. și N.M. s-au refugiat în autoturismul D., cu intenția de a părăsi locul, însă

au fost prinși din urmă de cei doi inculpați.

Inculpatul D.M. a lovit

întâi autoturismul, spărgând oglinda retrovizoare și dând-o pe spate, după care

a introdus furca, cu coarnele pe geamul deschis al mașinii, înțepând-o pe partea

vătămată în zona pectorală stângă, în zona coastelor.

De altfel, din procesul-verbal

de cercetare la fața locului, aflat la dosarul de urmărire penală, rezultă că la

locul unde s-a săvârșit infracțiunea erau bucăți de oglindă spartă de la oglinda

retrovizoare și, de asemenea, pete de sânge care se mai găseau și pe sol, la locul

producerii incidentului.

Organele de poliție au

găsit și furca ce avea dimensiuni impresionante, respectiv o lungime totală de 1,90

m, din care coada măsura 1,55 m. Nici declarațiile martorilor audiați la fața locului

și nici măcar declarația inculpatului nu susțin motivarea instanței de fond care

precizează că inculpatul a dorit să lovească doar mașina și că ar fi dat o singură

lovitură în oglinda retrovizoare și că furca a ricoșat, lovind partea vătămată.

Or, era imposibil ca furca să ricoșeze pe geam și să lovească partea vătămată chiar

în zona coastelor. Probabil că l-ar fi lovit la față, la umăr și ar fi fost urme

de zgâriere și nu urme de înțepare, așa cum rezultă din certificatul medical existent

în cauză.

Este adevărat că în declarațiile

pe care le-a dat, inculpatul a precizat că de fapt acesta a vizat mașina părții

vătămate și nu partea vătămată, vrând să lovească și a doua oară tot mașina, însă

nici el nu declară că furca ar fi ricoșat, așa cum motivează instanța.

A fost invocată declarația

martorului N.N. care a arătat că au avut noroc că mașina lui G.G. avea motorul pornit,

au apucat să urce, dar nu au apucat să plece pentru că D.M. i-a ajuns, a lovit cu

o furcă în mașină și apoi, a doua oară, prin geamul deschis al mașinii, l-a lovit

pe șofer în zona coastelor.

La fel, martorul N.M.

a declarat că a țipat la G.G. să vină repede întrucât cei doi veneau în fugă spre

ei, unul din ei cu furca și s-a temut că o să-i omoare. Era motorul pornit, G.G.

s-a urcat la volan, însă, se referă la inculpat, cel cu părul blond roșcat a lovit

cu furca în partea stângă a mașinii, apoi pe geamul auto care era deschis a băgat

furca prin acel loc, înțepând partea vătămată în zona toracică. Arată martorul că

a fost foarte speriat.

Martorul E.S. a susținut

în mod constant că a fost foarte aproape, a văzut tot ce s-a întâmplat și a precizat

că cele trei persoane au urcat repede în mașină, dar nu au avut timp să plece pentru

că inculpații i-au ajuns din urmă, iar D.M. a lovit oglinda retrovizoare din partea

șoferului, după care a băgat furca prin geamul de la portieră, lovindu-l pe acesta.

S-a invocat că, potrivit

declarațiilor părții vătămate lovitura a vizat zona capului, însă partea vătămată

cu o mână a reușit să conducă mașina, să o pornească, iar cu cealaltă mână s-a ferit,

ridicând-o, motiv pentru care a fost lovită în zona coastelor.

Având în vedere obiectul

vulnerant folosit, zona în care a fost aplicată lovitura și intensitatea loviturii

s-a susținut că, chiar dacă inculpatul nu a urmărit, a acceptat suprimarea vieții

părții vătămate.

S-a invocat că singura

șansă a părții vătămate a fost că nu s-a pierdut cu firea, a reușit să demareze

și să plece de la locul faptei, mașina fiind urmărită de către inculpat care avea

furca în mână și era foarte nervos.

Ca motive de netemeinicie

s-a susținut că pedepsele aplicate inculpatului D.M. sunt prea mici.

S-a evidențiat că apelul

este fondat.

Analizând sentința penală

apelată prin prisma criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea,

dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat de către instanța de apel că, față

de probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că, la data de 14

octombrie 2010, inculpatul D.M. a înțepat-o cu o furcă pe partea vătămată în zona

toracică stângă, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 6-7

zile de îngrijiri medicale.

În mod greșit prima instanță

a reținut că fapta astfel săvârșită de inculpatul D.M. întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen.

În mod greșit s-a reținut

că acțiunea inculpatului D.M. a fost spontană, de furie și cu scopul de a o alunga

pe partea vătămată și pe cei doi martori care se îndreptau spre S.A., care era singur,

cu scopul de a-l agresa.

Contrar celor reținute

de instanța de fond, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul D.M.

a venit la locul respectiv fiind chemat de către inculpatul S.A. care i-a adus la

cunoștință că are un conflict verbal cu mai multe persoane care îi interzic să mai

pască turma de oi în zona fermei „P.”.

Din probele administrate

în cauză rezultă că, știind că este vorba de un conflict, inculpatul s-a înarmat

cu o furcă și în momentul în care a ajuns la locul respectiv, fără să aibă vreo

discuție cu partea vătămată și cu martorii, împreună cu S.A. a început să fugă după

partea vătămată și martorii N., cu intenția vădită de a-i lovi cu furca.

În mod greșit s-a reținut

că a fost vorba de o singură lovitură aplicată în oglinda retrovizoare, că furca

ar fi ricoșat și în aceste condiții partea vătămată ar fi fost lovită în partea

toracică stângă.

Din declarațiile părții

vătămate coroborate cu declarațiile martorilor N.M., N.N., E.S. și C.E. rezultă

că inculpatul D.M. a aplicat o primă lovitură cu furca în oglinda retrovizoare stânga

a autoturismului, pe care a spart-o, după care a băgat furca prin geamul portierei

și a lovit-o pe partea vătămată în zona toracică stângă.

Din procesul-verbal de

cercetare la fața locului rezultă că oglinda de la ușa șoferului a fost găsită deplasată

de la locul ei, dată peste cap spre capota mașinii, situație în care dacă furca

ar fi ricoșat, aceasta ar fi avut loc spre capota autoturismului și nu spre interiorul

acestuia.

Dacă partea vătămată ar

fi fost lovită ca urmare a faptului că furca a ricoșat, aceasta ar fi trebuit să

prezinte urme de zgâriere, ori din certificatul medico-legal rezultă că plăgile

au fost produse prin înțepare.

Faptul că inculpatul D.M.

a băgat furca prin geamul portierei și a lovit-o pe partea vătămată G.G. cu partea

metalică în zona toracică stângă rezultă cu certitudine din declarațiile constante

ale martorilor E.S., N.N., N.M. și P.I.

În ceea ce privește intensitatea

loviturilor, trebuie avute în vedere declarațiile părții vătămate N.N. care a arătat

că au avut noroc că mașina avea motorul pornit, declarațiile martorului N.M. care

a arătat că s-a temut că îi omoară și declarațiile martorului E.S. care a declarat

că el s-a speriat foarte tare, crezând că l-a omorât.

Inculpatul D.M. nu a avut

de ce să fie furios și nervos, atâta timp cât nu a participat la discuțiile pe care

partea vătămată și martorii N.N. și N.M. le-au avut cu cei doi ciobani, respectiv

S.A. și C.E. și asupra acestora din urmă nu au fost exercitate acte de violență

fizică.

Oricum, starea conflictuală

din ziua respectivă a fost generată de inculpatul S.A. și martorul C.E. care au

introdus în mod repetat turma de oi pe terenurile agricole aparținând numitului

G.C., deși partea vătămată le-a cerut să scoată oile din acel teren, solicitând

sprijin în acest sens și organelor de poliție.

În mod greșit s-a reținut

că inculpatul S.A. era singur și fără apărare, deoarece acesta era însoțit de martorul

C.E. Partea vătămată doar i-a rugat pe cei doi ciobani să își ia oile de pe terenul

fratelui său, acolo nu s-a întâmplat nimic grav și ca atare inculpatul nu a avut

niciun motiv de a se enerva și de a reacționa într-o asemenea manieră.

În condițiile în care

lovitura a fost aplicată cu partea metalică a unei furci, cu o lungime totală de

1,90 metri, din care coada are o lungime de 1,55 metri, obiect vulnerant apt să

cauzeze moartea, lovitura a fost aplicată cu intensitate și a vizat zona toracică

stângă, zonă vitală a corpului, inculpatul, chiar dacă nu a dorit, a acceptat suprimarea

vieții victimei, iar fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Având în vedere că inculpatul

este tânăr, este căsătorit, nu are antecedente penale, s-a constatat că în favoarea

acestuia poate fi reținută circumstanța atenuată prevăzută de art. 74 lit. a)

C. pen. Față de elementele de individualizare de mai sus, de modul și împrejurările

concrete în care faptele au fost săvârșite, de urmările produse și cuantumul pedepsei

rezultante stabilit, s-a constatat că scopul procesului penal și reeducarea inculpatului

D.M. pot fi realizate și fără executarea efectivă a pedepsei, în cauză fiind aplicabile

dispozițiile art. 86

1

C. pen.

Față de considerentele

de mai sus, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) și art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., pe calea deciziei penale nr. 65/A din 21 februarie 2013 a Curții

de Apel Galați s-a dispus:

S-a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 215 din

1 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea, privind pe inculpatul D.M.

S-a desființat în parte

sentința penală nr. 215 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea

ce privește pe inculpatul D.M. și în rejudecare:

A fost condamnat inculpatul

D.M. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare pentru comiterea unei tentative

la infracțiunea de „omor calificat” prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la

art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și

art. 76 lit. b) C. pen.

A fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 300 RON amendă penală pentru comiterea infracțiunii de

„distrugere” prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen. s-a aplicat inculpatului D.M. pedeapsa rezultantă

de 3 ani închisoare.

Conform art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare

pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Conform art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor

măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la data

fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

b) va anunța, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și justifica

schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art. 359 C. proc.

pen. s-a atras atenția inculpatului D.M. asupra prevederilor art. 86

4

C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata termenului de încercare mai sus stabilit se va suspenda și

executarea pedepsei accesorii.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei în

termen legal s-a exercitat recurs de către inculpatul D.M.

S-a apreciat decizia ca

fiind nelegală sub aspectul încadrării faptei de violență săvârșită de inculpat.

Nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, nici sub aspectul laturii obiective

și nici al celei subiective.

În mod just Tribunalul

Vrancea a procedat la schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tentativă

de omor calificat în cea de loviri sau alte violențe, întrucât din materialitatea

faptelor și împrejurările concrete în care s-a comis fapta, rezultatul produs este

de mică importanță în ce privește lezarea anatomică a victimei, respectiv niște

excoriații.

În ce privește latura

subiectivă, poziția subiectivă a autorului, aceasta nu poate fi dedusă decât din

materialitatea faptelor, în contextul în care s-a produs această acțiune.

Solicită a se observa

că în timp ce victima se afla în mașină cu alte persoane, văzând că doi ciobani

se îndreaptă către ei, unul cu furcă-respectiv D.M. și celălalt cu o bâtă ciobănească,

au pornit mașina. Cei doi agresori, respectiv inculpatul și celălalt, unul pe o

parte și unul pe cealaltă, au aplicat o singură lovitură în portierele autoturismului.

Acest lucru rezultă din declarațiile martorilor și din situația de fapt pentru că

autoturismul era în mișcare și nici nu se putea repeta a doua lovitură. Aceste lovituri

simultane din partea dreaptă și din partea stângă cu obiecte contondente, respectiv

bâtă și furcă s-au dat la întâmplare, deoarece și în partea dreaptă și în partea

stângă oglinzile retrovizoare sunt ambele deteriorate, printr-o singură lovitură

a celor doi agresori.

În aceste condiții, raționamentul

logic conduce la ideea că lovitura a fost aplicată în portiere, de unde putea eventual

ricoșa în corpul victimei, cauzând acele leziuni extrem de superficiale și nicidecum

invers, adică vizând corpul victimei.

Lovitura nu se putea repeta

și nici nu aveau cum, pentru că cei doi au plecat și crede că o asemenea lovitură

întâmplătoare dată într-o mașină de unde a ricoșat obiectul cu care s-a aplicat

lovitura nu poate constitui infracțiunea de tentativă de omor.

În aceste condiții, dacă

intenția nu este dovedită, inculpatul urmează să răspundă pentru rezultatul produs,

respectiv pentru loviri sau alte violențe.

Trebuie observat că a

fost vorba despre un conflict spontan. În cazul de față, având în vedere leziunile

extrem de superficiale, modalitatea comiterii, prin ricoșeu, conform argumentelor

științifice de raționament în ce privește acest lucru, pentru că printr-o singură

lovitură, acea modalitate a introducerii furcii pe geamul autoturismului nu se putea

comite spargerea, deteriorarea oglinzii, decât prin modalitatea arătată și pe care

inculpatul a relatat-o și a recunoscut-o, sigur că în aceste condiții în mod just

și temeinic Tribunalul Vrancea a schimbat calificarea infracțiunii în loviri și

alte violențe.

Dincolo de contextul procesual

al invocării în scris de către recurent a cazului de casare de la pct. 17 al

art. 385

9

C. proc. pen., abrogat însă prin Legea nr. 2/2013 ce a transformat

recursul într-o cale de atac în cadrul căreia pot fi supuse discuției doar aspecte

de drept specifice cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că problematica

încadrării juridice corecte dată faptelor comise este o chestiune ce comportă analiză.

Astfel, reținând practic

aceiași situație de fapt ca cea prezentată în rechizitoriu, prin sentința penală

nr. 215 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea, în conformitate cu dispozițiile

art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și, în această încadrare juridică, a fost

condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În cadrul apelului s-a

revenit la încadrarea juridică propusă în actul de sesizare pentru ca în recurs,

inculpatul să nu conteste în substanță, în mod covârșitor starea de fapt, dar să

insiste în incidența instituției de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea

de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În acest context, raportat

la consemnarea faptei în materialitatea sa, altfel aspect ce nici nu poate fi contestat

în recurs, față de probele administrate în cauză, instanțele au reținut temeinic

că, la data de 14 octombrie 2010, inculpatul D.M. a înțepat-o cu o furcă pe partea

vătămată în zona toracică stângă, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au

fost necesare 6-7 zile de îngrijiri medicale.

În mod greșit însă prima

instanță a reținut că fapta astfel săvârșită de inculpatul D.M. întrunește elemente

constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180

alin. (2) C. pen.

În mod greșit s-a reținut

că acțiunea inculpatului D.M. a fost spontană, de furie și cu scopul de a o alunga

pe partea vătămată și pe cei doi martori care se îndreptau spre S.A., care era singur,

cu scopul de a-l agresa.

Din probele administrate

în cauză rezultă că, știind că este vorba de un conflict, inculpatul s-a înarmat

cu o furcă și în momentul în care a ajuns la locul respectiv, fără să aibă vreo

discuție cu partea vătămată și cu martorii, împreună cu S.A. a început să fugă după

partea vătămată și martorii N., cu intenția vădită de a-i lovi cu furca.

Din declarațiile părții

vătămate coroborate cu declarațiile martorilor N.M., N.N., E.S. și C.E. rezultă

că inculpatul D.M. a aplicat o primă lovitură cu furca în oglinda retrovizoare stânga

a autoturismului, pe care a spart-o, după care a băgat furca prin geamul portierei

și a lovit-o pe partea vătămată în zona toracică stângă.

În ceea ce privește intensitatea

loviturilor, trebuie să avem în vedere declarațiile părții vătămate N.N. care a

arătat că au avut noroc că mașina avea motorul pornit, declarațiile martorului N.M.

care a arătat că s-a temut că îi omoară și declarațiile martorului E.S. care a declarat

că el s-a speriat foarte tare, crezând că l-a omorât.

În condițiile în care

lovitura a fost aplicată cu partea metalică a unei furci, cu o lungime totală de

1,90 metri, din care coada are o lungime de 1,55 metri, obiect vulnerant apt să

cauzeze moartea, lovitura a fost aplicată cu intensitate și a vizat zona toracică

stângă, zonă vitală a corpului, inculpatul, chiar dacă nu a dorit, a acceptat suprimarea

vieții victimei, iar fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Rezultatul nu s-a produs

nu datorită lipsei intenției inculpatului, ci pentru că partea vătămată s-a ferit,

așa cum rezultă din declarația sa, respectiv că a plecat capul spre volan, a ridicat

mâna stângă și mașina fiind pornită, a pornit foarte repede și astfel că inculpatul

nu și-a mai putut duce la bun sfârșit acțiunea. Or, la nivel de practică judiciară

situația este cristalizată, spre exemplificare, prin decizia nr. 2740 din 20

mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se arată că dacă rezultatul nu s-a

produs din cauze independente de voința inculpatului, aceasta nu înseamnă că nu

s-a comis infracțiunea de tentativă de omor.

S-a susținut că numărul

de zile de îngrijiri medicale era foarte mic, dar într-o altă decizie nr. 1227

din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se precizează că nu are

relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale deoarece acesta este caracteristic

infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului

infracțional în cadrul infracțiunii de tentativă de omor. Or, așa cum s-a explicat,

în speță este vorba despre obiectul vulnerant folosit, o furcă cu dimensiuni foarte

mari care a fost îndreptată nu cu coada, ci cu partea care înțeapă, prin geamul

deschis al mașinii, situație în care se viza o zonă a capului, gâtului. Întrucât

victima s-a apărat, lovitura a surprins zona pieptului de sub braț, intensitatea

fiind destul de mare, după cum rezultă din stricăciunile mașinii pentru că partea

vătămată a plecat foarte repede, motorul mașinii fiind pornit.

Din probele administrate

în cauză rezultă și că inculpatul a conștientizat gravitatea activității infracționale,

dovadă că imediat după săvârșirea faptei a cerut ciobanilor S.A. și C.E. să ducă

oile la stână și a plecat imediat de la locul faptei.

Așa fiind, prezentul recurs

cu motivarea sa colaterală nu poate fi considerat ca fiind fondat, urmând a fi respins

pe considerentul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 65/A din 21 februarie

2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 octombrie

2013.