ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3855/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 166/PI din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Timiș, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpaților A.V. și T.M., din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor - prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174- art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă - prev. și ped. de art. 182 alin. (2) C. pen. În baza art. 182 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.V., pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă la 2 (doi) A. închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului A.V. și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11 noiembrie 2012 și până lăzi. În baza art. 182 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.M., pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, la 2 (doi) A. închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului T.M.și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11 noiembrie 2012 și până la zi.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpații A.V. și T.M. un cuțit tip briceag și două bâte din lemn, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalul Timiș, conform procesului verbal din 11 decembrie 2012. S-a respins cererea formulată de reprezentanta parchetului de prelevarea de probe biologice de la inculpați în temeiul art. 3, 7 din Legea nr. 76/2008. În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. și urmat., au fost obligați inculpații A.V. și T.M. în solidar față de partea civilă A.I. la plata sumei de 25.000 lei despăgubiri civile cu titlu de daune morale. S-au respins celelalte pretenții civile ale părții civile A.I. privind suma de 15.000 lei daune materiale și diferența de 10.000 lei daune morale.

Au fost obligați inculpații la 1.533,27 lei cheltuieli spitalizare față de S.C.J.U. Timișoara, sumă ce va fi actualizată la data executării. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 2.000 lei fiecare cheltuieli judiciare față de stat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele: În data de 11 noiembrie 2012, inculpații A.V. și T.M., aflându-se la stâna de ori la care erau ciobA., stână situată pe raza localității Peciu Nou, locul numit „B." inculpatul A.V. a observat că pe pășunea din apropierea stânei se afla cu oile la pășunat un alt cioban de la o altă stână aparținând familiei A.; deoarece ciobanul respectiv ajunse-se cu oile până în apropierea vagonului în care cei doi inculpați locuiau, inculpatul A.V.

l-a bătut pe ciob an (numitul S.M.) - aplicându-i două lovituri cu palma și cu bâta peste picioare și mâna stângă și l-a alungat pe respectivul cioban de pe pășune întrucât a considerat că acea pășune aparține de stâna unde erau ciobA. cei doi inculpați. După acest incident numitul S.M. s-a dus de îndată la stâna familiei A. unde a relatat cele întâmplate numiților A.O., A.M. și fiului acestora A.I., după care numitul A.O. a sunat la poliție anunțând cele întâmplate, urmând să se prezinte împreună cu ciobanul S.M. la postul de poliție la orele 14.00. Apoi partea vătămată A.I. împreună cu părinții săi și numitul S.M. s-au urcat în autoturism și au plecat până în zona în care se afla stâna la care erau inculpații, oprind autoturismul pe un drum în apropriere de stână după care inculpatul A.V.

a fost strigat (de către numitul A.O.) să iasă la poartă, astfel că cei doi inculpați au coborât la poartă(stâna fiind împrejmuită, există gard la poartă), ajungând la locul unde se afla partea vătămată și ceilalți cu autoturismul, partea vătămată i-a spus inculpatului A.V. „să se bată în bâte, să vadă care este mai tare". Inculpatul A.V. avea în mână o bâtă ciobănească cu o porțiune de metal la una din capete, iar partea vătămată avea și el o bâtă pe care a luat-o din portbagajul mașinii, în momentul în care a coborât din mașină. Cei doi - inculpatul A.V. și partea vătămată, s-au lovit „bâtă în bâtă" fără a se lovi vreunul pe celălalt însă în aceste momente cei doi fiind în cădere, partea vătămată lovindu-l pe inculpat cu bâta peste picior în zona genunchiului drept, inculpatul A.V., a scos un cuțit (pe care fiind cioban îl purta de regulă asupra sa) și a aplicat o lovitură cu cuțitul în spate părții vătămate A.I.

în timpul desfășurării acestui incident tatăl părții vătămate numitul A.O. a luat bâta ciobănească de la inculpatul A.V. iar apoi bâta a fost luată de la acesta de către inculpatul T.M. care i-a aplicat părții vătămate (în timp ce aceasta era aplecată ca urmarea loviturii de cuțit) o lovitură cu bâta în partea stângă superioară a corpului, la nivelul capului și în zona omoplaților. De îndată, partea vătămată a fost luat de către părinții săi urcat în autoturism pentru a fi transportat la spital iar pe drum victima a fost preluată de un echipaj S.M.U.R.D. și dusă șa Spitalul de urgență Timișoara. În urma acestor lovituri părții vătămate i-au fost cauzate leziuni care i-au pus în pericol viața, conform raportului de constatare medico-legală din 11 noiembrie 2012 efectuat de I.M.L.

Timișoara în care s-au precizat constatările medicale la examenul obiectiv medico-legal efectuat în data de 11 noiembrie 2012 ora 17.00, la S.C.U.J. Timișoara, Clinica Neurochirurgie: Pacient conștient, cooperant, somnolent, orientat T.S. și la propria persoană. Afirmativ fără pierdere de conștientă post-traumatic, cu vărsături în serviciu U.P.U. Semne de violență: urme de sânge închegat și sânge lichid la nivelul conductului auricular stg.; sânge închegat la nivelul pavilionului urechii stângi, pansament; temporo-parietal stg., la nivelul pielii păroase a capului, excoriație de cea. 2/0,7 cm, acoperită de fină crustă hematică, situată pe fond tumefiat și dureros la palpare; scapular dr., în cadranul supero-extern, plagă verticală de cea.

4 cm., suturată chirurgical cu 3 fire, prelungită superior cu o excoriație liniară de cea. 5 cm., oblic ascendență medio-lateral; pansament. Constatări din actele medicale - Din fișa U.P.U. S.C.J.U.T. din 11 noiembrie 2012 reiese că pacientul, adus de S.M.U.R.D., a fost prezentat în serviciu U.P.U. la orele 13.06. Motivele prezentării: traumatism prin heteroagresiune. T.C.C. Otoragie stg. Plagă înțepată hemitorace dr. Exam obiectiv:G.C.S. 15, T.A. 110/80 mmHg, Sat 02 96, puls 100; marca traumatică la nivelul capului, otoragie; plagă înțepată hemitorace dr., posterior; Echo fast negativ. Anamnestic: acuză cefalle, grețuri, dureri hemitorace dr. Din buletinul de interpretare al computer-tomografie din 11 noiembrie 2012 rezultă: CT coloană vertebrală nativ: fără modificări de tip traumatic.

C.T. creier nativ: fractură cu înfundare occipitală stg. Minimă pneumocefalie temporo-occipital stg. asociată cu contuzie hemoragică cortico-subcorticulară. Ventricul la linia mediană, cu talie normală. C.T. torace nativ: transparență pulmonară normală. Fără acumulări fluide pleurale. Plagă prin înțepare ce interesează musculatura paravertebrală dr. la nivel toracal cu prezență de ser la nivelul musculaturii paravertebrale. Din F.O. din 11 noiembrie 2012 reiese că pacientul a fost internat pe secția Neurochirurgie cu dr.: fractură cu minimă înfundare occipital stg. Pneumoencefal. Plagă înțepată (cuțit) hemitorace dr. posterior. În concluziile acestui raport se reține că: leziunile traumatice ale numitului A.I.

pot avea vechimea din data de 11 noiembrie 2012; leziunile descrise la pct. 1 și 2 pot fi rezultatul lovirii directe cu un corp dur, iar leziunea descrisă la pct. 3 poate fi rezultatul lovirii directe cu un corp tăietor-înțepător, în condiții ce vor fi stabilite de organele de anchetă; necesită 45 de zile de îngrijiri medicale, socotite de la data producerii, în absența complicațiilor; leziunile de violență au pus în pericol viața victimei; leziunile de violență nu au produs sluțirea victimei. Concludente în sensul celor reținute în fapt de instanță sunt declarațiile inculpaților coroborate cu declarațiile martorilor C.I., J.M., Z.F., B.H. și înscrisurile aflate la dosar și coroborate parțial cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor A.O., A.M., S.M.

Astfel inculpatul A.V., în declarațiile date la urmărirea penală și în fața instanței, recunoaște că la alungat de pe terenul de pășunat situat în apropierea stânei (la care erau inculpații) pe ciobanul S.M., însă nu recunoaște că l-a agrest fizic deși la dosar sunt probe în acest sens. De asemenea, inculpatul recunoaște că după oprirea autoturismului familiei A. în apropierea stânei, fiind strigat de către numitul A.O. a coborât atât el cât și celălalt inculpat la poarta stânei, apoi ajungând la locul unde era partea vătămată A.I. la solicitarea acestuia, „s-a bătut cu acesta în bâte" și în timpul acestei altercații fiind lovit de partea vătămată în zona genunchiului stâng, inculpatul a scos un cuțit (tip briceag) pe care-l avea asupra sa și la împuns cu cuțitul în spate pe partea vătămată.

Inculpatul mai arată că bâta pe care o avea el în mână i-a fost luată de numitul A.O. și în momentul în care acesta (A.O.) a intenționat să-l lovească pe inculpat cu bâta, celălalt inculpat T.M. a sărit și a luat bâta lovindu-l apoi pe partea vătămată. Inculpatul T.M. a recunoscut comiterea faptei în sensul că l-a lovit pe partea vătămată cu bâta ciobănească, însă a susținut în apărare că i-a aplicat o singură lovitură în zona spatelui, dar probele dosarului confirmă că la lovit în partea superioară stângă, lovitura fiind atât la nivelul capului cât și în zona omoplaților. Aceste declarații ale inculpaților se coroborează cu declarațiile martorilor C.I., J.M., persoane care au fost prezente la momentul declanșării incidentului, din declarațiile acestora rezultând că într-adevăr inculpatul A.V.

a fost strigat de către numitul A.O., iar martora C.I. confirmă că partea vătămată i-a cerut inculpatului A.V. să se bată în bețe, să vadă care este mai tare, apoi martora le-a spus părinților părții vătămate să plece cu mașina însă tatăl victimei a afirmat că nu se întâmplă nimic. Martora confirmă și celelalte aspecte în sensul că T.M. a luat bâta de la A.O., apoi martora arată că după ce s-au bătut atât inculpatul A.V. cât și victima erau pe jos, ea fiind cea care l-a luat pe inculpat din acel loc și sesizând că era lovit la cap, observând o umflătură în zona frunții și că îi curgea sânge din gură. în același loc părinții lui A.I. l-au luat pe fiul lor și l-au urcat în mașină. Martora confirmă și că a sesizat momentul când T.M.

l-a lovit pe partea vătămată cu bâta pe care a luat-o de la tatăl lui A.I., însă nu poate preciza locul în care inculpatul T.M. l-a lovit pe victimă, însă ea a văzut că atunci când T.M. a luat bâta aceasta era ruptă, fiind numai jumătate, întrucât s-a rupt anterior atunci când inculpatul A.V. și partea vătămată s-au lovit „ în bâte". De asemenea, martora J.M. confirmă că era la stână împreună cu copii atunci când a văzut mașina care a venit și a auzit când au strigat la V. „ hai să ne batem". Martora arată că mașina a rămas lângă gard după care martora a plecat împreună cu copii din acel loc. Instanța nu a putut reține susținerea părții vătămate și declarațiile martorilor A.O. și A.M. în sensul că inculpații i-ar fi așteptat la locul incidentului și în momentul în care victima a coborât din mașină a fost lovit de inculpați cu cuțitul și bâta ciobănească.

Această împrejurare este contrară ansamblului probelor administrate în dosar, probe care sunt de natură a dovedi starea de fapt mai sus reținută de instanță. Instanța a apreciat că fapta mai sus descrisă săvârșită de inculpații A.V. și T.M. constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. (2) C. pen., fiind întrunite elementele constitutive ale aceste infracțiuni, sub aspectul laturii obiective, elementul material fiind realizat prin acțiunea inculpaților de lovire a părții vătămate cu consecința producerii rezultatului, constând în punerea în primejdie a vieții victimei (conform constatărilor medico-legale), creându-se așadar prin acțiunea inculpaților posibilitatea reală și concretă ca victima să înceteze din viață.

Sub aspectul laturii subiective inculpații au acționat cu intenție indirectă în vederea vătămării corporale a victimei dar în condiții succeptibile de a-i produce moartea fără însă a fi urmărit ori acceptat un asemenea rezultat. Așadar, probele dosarului pe baza cărora au fost stabilite starea de fapt reținută de instanță nu sunt de natură a dovedi că cei doi inculpați ar fi urmărit moartea victimei ori ar fi acceptat un asemenea rezultat. în raport de împrejurările concrete în care cei doi inculpați au lovit victima - inculpatul A.V. cu cuțitul în timpul altercației cu victima „ dea se bate bâte în bâte", iar inculpatul T.M.

luând bâta de la tatăl victimei a lovit victima în zona omoplatului și a capului, instanța reține că inculpații au acționat numai în vederea vătămării corporale a victimei însă în condițiile arătate care ar fi putut să-i producă moartea victimei pentru că leziunile suferite de partea vătămată ca urmarea acțiunii inculpaților, au pus în primejdie viața victimei. Întrucât la delimitarea infracțiunii de tentativă de omor de cea de vătămare corporală gravă trebuie să se țină seama de latura subiectivă care este singurul criterii de delimitare, instanța, în raport cu situația de fapt relevată de probele administrate în cauza, a apreciat că încadrarea juridică a faptei din rechizitoriu este greșită deoarece, în cazul tentativei la infracțiunea de omor, inculpatul acționează numai cu intenția de a ucide iar în cazul infracțiunii prevăzute în art. 182 alin. (2) teza ultima C. pen.

inculpatul acționează cu praeterintenție - în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă, și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția inculpatului și în raport cu care el se află în culpă. Așadar ceea ce deosebește în speță infracțiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieții persoanei de tentativa la infracțiunea de omor este poziția subiectivă a inculpaților față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii, din împrejurările comiterii faptei săvârșite de inculpații A.V.

și T.M., nerezultând elemente care să probeze intenția acestora de a ucide pe partea vătămată A.I., in cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpați, in speță împrejurările în care a fost săvârșită fapta, împrejurări mai sus descrise și în raport de care se concretizează faptul că intenția inculpaților, a fost aceea de a pune în primejdie viața victimei și nu de a o ucide. Având în vedere aceste motive, tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpații A.V. și T.M. din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere atât gravitatea ridicată a faptei inculpaților - apreciată prin prisma efectelor produse, a intensității acțiunii inculpaților prin folosirea unui cuțit de către inculpatul A.V. și lovirea victimei cu bâta ciobănească de către inculpatul T.M., precum și urmarea socialmente periculoasă(părții vătămate i-a fost pusă în pericol viața, salvarea sa datorându-se intervenției medicale). Tribunalul a mai reținut că partea vătămată A.I., s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei din care 15.000 lei daune materiale și 25.000 lei daune morale (conform încheierii de ședință din 08 februarie 2013), iar ulterior după citirea actului de sesizare și luarea de declarații inculpaților, partea civilă A.I.

prin apărător ales, a precizat acțiunea civilă în sensul modificării cuantumului daunelor morale de la suma de 25.000 lei la suma de 35.000 lei. Referitor la această modificare de acțiune, tribunalul a reținut că majorarea daunelor morale la suma de 35.000 lei este contrară dispozițiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora constituirea de parte civilă se poate face în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare astfel că, majorarea daunelor morale fiind făcută ulterior acestui moment și inculpații prin apărător ales opunându-se la această modificare a pretențiilor morale, instanța a reținut ca fiind tardivă cererea ulterioară. În ceea ce privește daunele materiale de 15.000 lei solicitate de partea civilă, instanța a reținut că probele dosarului nu relevă că prin fapta inculpaților s-a produs un prejudiciu material, astfel că această cerere privind despăgubirile materiale este nefondată.

Referitor la prejudiciul moral ca parte din prejudiciul total cauzat părții civile, s-a reținut că în consecința negativă și directă a unei fapte culpabile și care aduce atingere valorilor nepatrimoniale persoanei vătămate. În speță, existența acestuia este incontestabilă în condițiile în care suferințele fizice inerente perioadei de convalescență au fost dublate de suferințe psihice iar leziunile traumatice cauzate au afectat integritatea corporală a părți civile și au lipsit-o în mod evident de bucuriile firești ale unei vieți normale pe o perioadă determinată de timp. Astfel, instanța a reținut că prin fapta inculpaților de vătămare corporală gravă a integrității corporale a victimei, s-a cauzat părții vătămate A.I.

un prejudiciu moral, constând în suferințele și durerile cauzate de leziunile traumatice grave suferite, susținute de constatările cuprinse în raportul medico-legal și care au necesitat 45 de zile de îngrijiri medicale, cu consecința punerii în pericol a vieții victimei, astfel că față de aceste consecințe, de importanța și gravitatea acestora, de intensitatea durerilor fizice și psihice suferite de către partea vătămată, s-a apreciat că pentru repararea prejudiciului moral încercat de victimă, se justifică obligarea inculpaților în solidar la suma de 25.000 lei daune morale, sumă care reprezintă o compensare a suferințelor morale cauzate victimei, reprezentând o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul suferit.

La stabilirea daunelor morale, instanța a avut în vedere respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului întrucât asigurarea unei reparații juste și echitabile a acestuia reprezintă o garanție a imperativului respectării dreptului persoanei la judecată în mod echitabil a cauzei sale de către o instanță care să hotărască atât cu privire la temeinicia acuzației penale cât și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil. Împotriva sentinței Tribunalului Timiș au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații A.V. și T.M. Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a criticat sentința pentru nelegalitate, precizând că schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă este greșită, având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea și numărul loviturilor aplicate părții vătămate.

Inculpatul A.V. a criticat sentința pentru netemeinicie în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând să se rețină că fapta a fost comisă în stare de provocare din partea părții vătămate care s-a prezentat la locul său de muncă, însoțit de membrii familiei, înarmat cu bâtă cu scopul vădit de a-i aplica o corecție pentru neînțelegerile pe care le aveau referitoare la locul de pășunat al oilor. Totodată solicită să fie reținute și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și reducerea pedepsei menționând că are în întreținere 3 persoane din care doi copii minori. Inculpatul T.M. nu a motivat apelul în scris fiind susținut .oral de către apărătorul ales care, prin concluziile formulate, a solicitat reducerea pedepsei și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării.

Prin Decizia penală nr. 137/R din 03 iulie 2013 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 166/PI/2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 12225/30/2012, a desființat sentința apelată și, în rejudecare, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1)- art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. a condamnat inculpații A.V. și T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, la câte o pedeapsă de 7 A. și 6 luni închisoare fiecare. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate. În baza art. 381 C. proc. pen. a menținut starea de arest a celor doi inculpați și a dedus în continuare din pedeapsă durata arestării preventive din data de 30 aprilie 2013 la zi.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații A.V. și T.M. împotriva aceleiași sentinței, fiecare inculpat fiind obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că instanța de fond, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, a reținut o corectă stare de fapt. Astfel, pe baza declarațiilor inculpaților, ale părții vătămate și ale martorilor C.I., J.M., Z.F., B.H., A.A., A.M., S.M., s-a stabilit că în data de 11 noiembrie 2012, pe fondul unui incident anterior existent între inculpați și partea vătămată A.I., a avut loc un conflict spontan în urma căruia inculpatul A.V.

i-a aplicat părții vătămate o lovitură de cuțit în spate, iar inculpatul M.T. a lovit partea vătămată cu o bâtă în zona capului și, în urma acestor agresiuni, partea vătămată a suferit o fractură crA.ană cu înfundare occipital stânga, minimă pneumocefalie temporo-occipital stâng, asociată cu contuzie hemoragică cortico-subcroticală. Prezintă, de asemenea, o plagă înțepată hemitorace drept posterior, leziuni ce i-au pus viața în primejdie. Instanța de apel a reținut că acest conflict a fost determinat de inculpatul A.V. care, în cursul aceleiași zile, aflându-se împreună cu celălalt inculpat la stâna de oi la care erau ciobA., situată pe raza localității Peciu Nou, în locul numit "B." i-a aplicat două lovituri cu palma și cu bâta peste picioare și mâna stângă numitului S.M.

care, fiind ciobanul familiei părții vătămate, a ajuns cu oile, cu care se afla la pășunat, până în apropierea vagonului în care ce doi inculpați locuiau. În aceste circumstanțe partea vătămată, după ce a anunțat poliția despre acest incident, s-a deplasat împreună cu părinții săi și numitul S.M. la locul în care se aflau cei doi inculpați unde a cerut inculpatului A.V. „să se bată în bâte" să vadă care este mai tare. În cursul acestei altercații inculpatul a fost lovit de partea vătămată la un genunchi cu bâta după care a urmat înjunghierea părții vătămate de către inculpatul A.V. și lovirea acesteia cu o bâtă în cap de către inculpatul M.T.

Având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta raportat la intensitatea loviturilor aplicate cu un cuțit și o bâtă, obiecte apte de a produce leziuni grave, zonele vitale în care au fost aplicate aceste lovituri precum și urmările cauzate Curtea a apreciat că fapta inculpaților constituie infracțiunea de tentativă de omor calificat și nu vătămare corporală gravă cum greșit a apreciat instanța de fond, fapta a fost comisă cu intenție indirectă, inculpații având reprezentarea faptului că urmare a agresării părții vătămate ar putea interveni decesul acesteia și chiar dacă nu a dorit au acceptat acest rezultat. Totodată instanța de apel a apreciat că nu poate fi reținută stare de provocare din partea părții vătămate, ca circumstanță legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen., conflictul fiind generat de comportamentul anterior al inculpaților și în special al inculpatului A.V.

care l-a agresat pe ciobanul părții vătămate ce a făcut necesară deplasarea părții vătămate la stâna inculpaților pentru a le cere explicații. De asemenea, nu au putut fi reținute nici celelalte circumstanțe atenuante prev. de art. 74 C. pen., lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală a inculpaților, situația familială a acestora urmând a fi avute în vedere cu prilejul individualizării pedepselor. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații A.V. și T.M., criticând, în temeiul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 172 C. proc. pen., decizia instanței de apel sub aspectul greșitei aplicări a legii, solicitând menținerea hotărârii primei instanțe. Analizând hotărârea atacată, atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate de către inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, art. 385 5 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenții și instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc.

pen. În prezenta cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, la 03 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Verificând îndeplinirea cerințelor formale, prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că recurenții au motivat în termen recursurile declarate, motivele scrise de recurs fiind depuse la dosarul cauzei prin apărător desemnat din oficiu, la 19 august 2013, fiind completate la 29 octombrie 2013 și 3 decembrie 2013, în cazul inculpatului A.V.

La data de 8 noiembrie 2013 au fost depuse motive de recurs din partea recurentului inculpat T.M. Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., "hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii." Înalta Curte reține că, încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată. În prezenta cauză, nu este incidență niciuna dintre aceste situații. Invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc.

pen. apărătorul ales al recurenților inculpați a susținut că, în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților, din infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., astfel cum a fost stabilită de instanța de fond, în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., dar și că în mod greșit instanța nu a reținut că inculpații au fost provocați de partea vătămată să acționeze în acest fel. Instanța de recurs reține că infracțiunea de tentativă de omor este o infracțiune intenționată, faptul că rezoluția infracțională nu este dusă până la capăt datorându-se unor împrejurări independente de voința inculpatului.

Doctrina penală a stabilit că există tentativă de omor ori de câte ori infractorul acționează în așa fel încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale orgA.smului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Instanța de recurs apreciază că, față de modalitatea concretă în care s-a produs fapta, obiectele folosite, intensitatea loviturilor aplicate cu un cuțit și o bâtă, obiecte apte de a produce leziuni grave, zonele vitale în care au fost aplicate aceste lovituri, precum și urmările cauzate, în mod corect instanța de apel a apreciat că fapta inculpaților constituie infracțiunea de tentativă de omor calificat, fapta a fost comisă cu intenție indirectă, inculpații au avut reprezentarea faptului că, urmare a agresării părții vătămate ar putea interveni decesul acesteia și, chiar dacă nu au dorit au acceptat acest rezultat. Ca atare, în mod corect instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen.

în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. și condamnarea pentru această din urmă infracțiune. În ce privește reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. a) și b) C. pen. instanța de recurs constată că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de apel. Dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen. reglementează circumstanța atenuantă privind depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate. „Excesul de apărare" sau „excesul justificat", caz frecvent de depășire a limitelor legitimei apărări și asimilat cu legitima apărare, are ca principală caracteristică depășirea limitei unei apărări proporționale, pe fondul tulburării sau temerii de care a fost stăpânit cel care a săvârșit fapta pentru a înlătura atacul.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Cu alte cuvinte acțiunea victimei trebuie sa fie de o agresivitate deosebită, gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție încât să nu se abțină de la o ripostă prin săvârșirea infracțiunii. Din starea de fapt, reținută de instanța de fond și confirmată de instanța de apel, rezultă că inculpatul A.V. i-a aplicat părții vătămate o lovitură de cuțit în spate, iar inculpatul T.M.

a lovit partea vătămată cu o bâtă în zona capului și, în urma acestor agresiuni, partea vătămată a suferit o fractură crA.ană, precum și o plagă înțepată hemitorace, leziuni care au pus viața victimei în primejdie. Având în vedere aceste împrejurări, raportat la intensitatea loviturilor aplicate, cu obiecte apte de a produce leziuni grave și zonele vitale în care au fost aplicate aceste lovituri, se apreciază că, nu există elemente pentru reținerea vreunei circumstanțe atenuante legale, probele administrate în cauză neconfirmând faptul că inculpații ar fi acționat sub imperiul provocării sau prin depășirea limitelor unei apărări legitime. Înalta Curte își însușește toate argumentele expuse, în acest sens, în decizia ce face obiectul căii de atac și precizează că, în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc.

pen., instanța de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, întrucât o astfel de verificare nu mai este posibilă în calea de atac a recursului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.V. și T.M. împotriva Deciziei penale nr. 137/R din 03 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În temeiul art. 38517 alin. (4) rap.

la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 11 noiembrie 2012 la 05 decembrie 2013. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.V. și T.M. împotriva Deciziei penale nr. 137/R din 03 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 11 noiembrie 2012 la 05 decembrie 2013. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 05 decembrie 2013.