ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 304/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 304/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

361 din 29 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Galați au fost condamnați

inculpații:

P.Ș. la:

- o pedeapsă

principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 6 (șase) ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor, prev.

de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C.

proc. pen., din infracțiunea de favorizarea infractorului, prev. de art. 264

alin (1) C. pen.;

- o pedeapsă de 8

(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte

violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai

sus și s-a dispus ca inculpatul P.Ș. să execute pedeapsa principală cea mai

grea, respectiv pedeapsa de 9 ani închisoare, sporită la 9 ani și 4 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani, după

executarea pedepsei principale;

C.P., la o pedeapsă

principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 6 (șase) ani pentru săvârșirea infracțiunii omor, prev. de art. 174 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.;

Ț.N., la o pedeapsă

principală de 9 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 6 (șase) ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev.

de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin 7 C. proc. pen.

În temeiul art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive

după cum urmează:

- pentru inculpatul P.Ș.

de la 05 octombrie 2010 la zi;

- pentru inculpații C.P.

și Ț.N. de la 03 octombrie 2010 la zi.

S-a constatat că

partea vătămată B.G. nu s-a constituit parte civilă.

A fost respinsă ca

tardiv formulată acțiunea civilă promovată de părțile civile O.V. și O.V.C.

Conform art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la

inculpați în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de

Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J).

În baza art. 5 alin.

(5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștință inculpaților că probele

biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în

S.N.D.G.J a profilului genetic.

În temeiul art. 191 alin.

(1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 785/P/2010

din 17 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați au fost

trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:

infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.;

săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. (1)

C. pen.

În sarcina

inculpaților C.P. și Ț.N. s-a reținut că, în luna septembrie 2010, în jurul

datei de 22 sau 23, la o stână de pe raza Poligonului Mălina, concomitent, au

aplicat lovituri repetate victimei O.I. (C.) cu corpuri/ mijloace contondente

peste tot corpul, inclusiv în zone vitale, cauzându-i leziuni ce au produs

moartea acesteia.

În sarcina

inculpatului P.Ș. s-a reținut că la sfârșitul lunii septembrie 2010, fără o

înțelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracțiunii de omor de

către inculpații C.P. și Ț.N. (victimă fiind O.I. din comuna Voinești, jud.

Vaslui, fost cioban la stâna sa), i-a ajutat pe aceștia pentru a îngreuna și

zădărnici urmărirea penală în ceea ce privește prezentarea la organele de urmărire

penală, declarațiile pe care le-ar putea da la poliție, transportarea victimei

din zona comiterii faptei și lăsarea acesteia în stare gravă pe un drum din

mun. Bârlad.

Prin același

rechizitoriu, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a inculpatului P.Ș. și pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau

alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la

data de 30 decembrie 2007, a aplicat lovituri cu pumnul și a asmuțit câinii pe

partea vătămată B.G., cauzându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au

fost necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și la judecarea cauzei în fond, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

I. Inculpatul P.Ș.

este crescător de animale și de o lungă perioadă de timp, avea o stână pe raza

Poligonului Mălina. De-a lungul timpului, la această stână au fost angajate mai

multe persoane ca și ciobani care, din cauza tratamentului aplicat și

condițiilor inumane de lucru, au fugit și au abandonat stâna. Singurii care

lucrau de cel mai mult timp la stâna inculpatului (aproximativ 8 ani) erau

inculpatul C.P. și concubina acestuia - martora O.G. Pentru că cei doi nu aveau

o locuință a lor și au devenit dependenți de inculpatul P.Ș., inculpatul C.P. devenise

omul de încredere și „bun la toate” al patronului stânei.

Pentru a le crea

dependența de el, inculpatul P.Ș. nu le plătea salariile inculpatului C.P. și

martorei O.G., făcându-i să creadă că, după ce va desființa stâna, le va

cumpăra o casă cu banii reprezentând contravaloarea muncii lor.

Întrucât condițiile

de muncă la stână nu erau tocmai umane, inculpatul P.Ș. a început să caute

forță de muncă pe raza altor județe, inclusiv în județul Vaslui. Aici, prin intermediul

martorului M.M., inculpatul P.Ș. a identificat în cursul lunii august 2010, cel

mai probabil în jurul datei de 23 august 2010, persoane care să fie dispuse să

muncească la stână.

Astfel, în jurul

datei de 23 august 2010, inculpatul P.Ș. împreună cu fiul său, P.C., și cu

martorul I.Ș., s-au deplasat pe raza comunei Voinești, jud. Vaslui unde, cu

ajutorul martorului M.M. au găsit pe victima O.I. (în vârstă de 67 ani) și pe

martorii C.C. și J.D.

Cele trei persoane

aveau la momentul respectiv datorii la diverse magazine de pe raza comunei.

După ce inculpatul le-a achitat datoriile, având promisiunea din partea

victimei și a martorilor că vor munci în schimbul banilor, cei trei (victima și

martorii) au fost duși la stâna de pe raza Poligonului Mălina. Dintre aceștia,

doar martorul J.D. își luase bagaj - haine și încălțăminte - și niciunul dintre

ei nu cunoștea exact locația stânei.

La stână au ajuns în

cursul nopții și încă din acel moment, victima și martorii au fost trimiși cu

oile, la schimb sau împreună cu martorul B.I. și cu inculpații C.P. și Ț.N. De

regulă, turmele de oi și cârlani se pășteau și noaptea astfel că, ciobanii care

înnoptau pe câmp, aveau asupra lor și câte o pătură.

Victima O.I. era o

persoană în vârstă, neșcolarizată și cu probleme de sănătate, împrejurări care

determinau încetineala în muncă, pierderea și rătăcirea animalelor. Situațiile

de acest gen erau de natură să-l enerveze atât pe patron, inculpatul P.Ș., cât

și pe inculpatul C.P., direct răspunzător de ceilalți ciobani.

Victima și-a

manifestat față de ceilalți ciobani dorința de a pleca de la stână, de a merge

acasă, însă aceasta nu știa nici măcar unde se află și pe unde ar trebui să

meargă pentru a ajunge la gară. Solicitarea sa de a merge acasă nu avea cum să

fie luată în seamă de către inculpați pentru că, în accepțiunea lor, victima ar

fi trebuit să muncească cel puțin o lună pentru suma de 450 lei pe care i-ar fi

dat-o inculpatul P. la momentul plecării din localitatea sa de domiciliu.

Cu excepția

inculpatului C.P., ceilalți ciobani au avut de-a lungul timpului de suportat

„corecțiile” pe care le aplica inculpatul P.Ș., în cazul în care aceștia nu-și

făceau treburile cum ar fi dorit inculpatul. Chiar și martora O.G. (concubina

inculpatului C.P.) a fugit cel puțin o dată de la stână, situație în care a

fost căutată de inculpatul P., găsită de inculpatul C.P. și adusă cu forța

înapoi. O situație similară este relevată de martorul Anghelescu Stoian care a

declarat că după ce a refuzat să mai muncească la stâna inculpatului P.Ș., deși

socotelile între cei doi erau încheiate, inculpatul P., însoțit de alți trei

bărbați, înarmați cu bâte, au venit la locuința sa, pe timp de noapte, au

încercat să-l determine să se întoarcă la stână, i-au lovit câinele iar la

plecare, inculpatul P. l-a asigurat că lucrurile n-or să rămână așa.

Victima O.I. a lucrat

o perioadă la cârd cu inculpatul C.P. care, pe motiv că se mișca prea încet, că

rupea cârdul și pierdea animale, îl lovea cu pumnii sau cu palmele ori cu

vergeaua în diferite zone ale corpului. Din această cauză, în condițiile în

care situația era cunoscută de toți cei de la stână, inclusiv de către

inculpatul P.Ș., victima a fost schimbată pe cârd cu inculpatul Ț.N., care și

el i-a aplicat lovituri cu varga peste corp.

În jurul datei de 19

sau 20 septembrie 2010, inculpatul Ț.N. a fost văzut când îi aplica victimei

lovituri cu ghioaga în zona capului de către inculpatul C.P. care a intervenit

pentru a opri agresiunea.

În aceste condiții,

în ultima perioadă de timp, victima a fost mutată din nou pe cârd cu inculpatul

C.P..

La data de 22 sau 23

septembrie 2010, inculpații C.P. și Ț.N. se aflau la stână împreună cu martorii

O.G., B.I., și C.C., zis „C.B.”. Din locul în care se afla, inculpatul C.P. a

observat că victima O.I. scăpase oile în cultura de varză a unui vecin cu care

inculpatul P.Ș. mai avusese conflicte.

În aceste

împrejurări, inculpatul C.P. a luat un bici și s-a îndreptat spre locul în care

se afla victima, fiind urmat de inculpatul Ț.N.

Ajunși lângă victimă,

ambii inculpați au început să o lovească peste corp, inclusiv în zona

toraco-abdominală, inculpatul C.P. cu palmele, pumnii și biciul, iar inculpatul

Ț.N. cu picioarele.

Urmare loviturilor

aplicate de inculpați, victima a căzut la pământ, fără a putea schița vreun

gest de apărare. Cei doi inculpați au lăsat-o pe victimă în locul în care

căzuse și au luat oile din cultura de varză. Apoi, cei doi inculpați s-au

întors la stână pentru a continua mulsul oilor, loc din care aveau vizibilitate

spre zona unde au lăsat victima.

După aproximativ o

oră, inculpatul C.P. a sesizat că victima a încercat să se ridice de la pământ,

reușind pentru scurt timp să facă acest lucru, după care a căzut din nou. După

un timp, văzând că victima nu s-a mai ridicat, inculpații C.P. și Ț.N. au mers

la aceasta, au ridicat-o din locul în care căzuse și, pentru că nu se putea

deplasa, inculpatul C. l-a trimis pe inculpatul Ț. să vină cu căruța de la

stână.

După ce a fost adusă

căruța în locul în care se afla victima, inculpații au schimbat-o pe victimă de

haine, apoi au așezat-o în coșul căruței. Este foarte posibil ca gâtul victimei

să fi fost comprimat, fie în momentul în care inculpații i-au schimbat hainele,

fie în momentul în care au ridicat-o și au urcat-o în căruță. Apoi inculpații au

dus victima într-una din covergi și au așezat-o pe pat.

În momentul în care

au revenit la stână cu victima, inculpatul C.P. le-a spus martorilor B.I., C.C.

și O.G. că au bătut-o.

În zilele următoare

starea victimei s-a agravat, aceasta nu s-a mai ridicat din pat, nu mai vorbea

și respira greu. În această situație, la data de 29 septembrie 2010, inculpatul

C.P. l-a sunat pe inculpatul P.Ș., i-a spus că victima este în stare gravă și

l-a chemat la stână să o ia pe aceasta și să o ducă acasă că „altfel moare”.

În seara aceleiași

zile, inculpatul P.Ș. s-a deplasat la stână împreună cu fiul său, P.C.

Inculpatul a observat starea gravă în care se afla victima și a aflat de la inculpatul

C.P. cum a ajuns victima în acea stare. Inculpatul P.Ș. era la curent atât cu

starea de neputință a victimei datorată vârstei, cât și cu agresiunile la care

aceasta era supusă de către inculpații C.P. și Ț.N.

Pentru ca victima să

nu fie găsită la stână - având în vedere că începând cu anul 2007, stâna la

care era patron inculpatul P.Ș. a făcut obiectul unor anchete care vizau

împrejurările și condițiile în care au decedat alți doi ciobani -, inculpatul P.Ș.

a hotărât să o transporte de acolo, deși cunoștea că starea gravă în care se

afla aceasta se datora agresiunilor exercitate asupra ei de către inculpații C.P.

și Ț.N.

Inculpatul C.P. și

concubina acestuia, martora O.G., au învelit victima cu o pătură, au dus-o la

mașina inculpatului P.Ș. și au așezat-o pe bancheta din spate. Apoi, inculpatul

P.Ș. s-a deplasat cu autoturismul în care se afla victima spre municipiul

Bârlad, unde a ajuns după lăsarea întunericului. Aici a abandonat victima pe

marginea drumului, undeva la intrarea în municipiu, lângă o cale ferată.

Victima a fost lăsată în acel loc fără acte de identitate, în hainele cu care

era îmbrăcată, având lângă ea pătura cu care fusese învelită în autoturism.

În dimineața zilei de

joi, 30 septembrie 2010, în jurul orei 06:30 - 06:50, în timp ce se deplasau pe

str. Trestiana din municipiul Bârlad cu mașina de serviciu, în direcția -

comuna Grivița, pe partea stângă a sensului de mers, martorii D.C. și L.C. au

observat-o pe victimă, întinsă la pământ.

Martorul L.C. a

coborât din autoturism și s-a apropiat de victimă, moment în care aceasta a

mișcat piciorul stâng, care era desculț. Martorul a observat că victima era

încălțată cu cizme din cauciuc, dar cizma de la piciorul stâng era lângă ea,

era îmbrăcată cu pantalon de trening, avea capul descoperit, iar lângă victimă

se afla o pătură de culoare crem, strânsă, mototolită. Victima era poziționată

între carosabil și trotuar, pe spațiul verde din fața unei societăți comerciale.

Cei doi martori au sunat la 112, victima fiind transportată inițial, la Spitalul

din mun. Bârlad, apoi la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. N. Oblu” Iași

unde, la data de 01 octombrie 2010, ora 03:20 a decedat.

În data de 30

septembrie 2010, inculpatul P.Ș. s-a deplasat pe raza municipiului Iași, pentru

a-l vizita la spital pe prietenul său, martorul I.M., ocazie cu care, cel mai

probabil, s-a interesat și de starea victimei. Când a revenit la stână,

inculpatul P.Ș. le-a spus inculpaților Ț.N. și C.P. că este foarte posibil ca

victima să moară deoarece starea acesteia este gravă. Realizând că va fi

vizitat de organele de urmărire penală și că acestea vor demara o anchetă cu

privire la condițiile și împrejurările în care a murit victima, inculpatul P.Ș.

a început să „traseze sarcini” celor prezenți la stână. Astfel, a stabilit cu

inculpații C.P. și Ț.N. ca atunci când vor fi audiați, să susțină că victima a

căzut într-un șanț cu apă, fiind în stare avansată de ebrietate și că după ce

și-a revenit a plecat pur și simplu de la stână.

În prima declarație

olografă dată de inculpatul P.Ș. în ziua de 02 octombrie 2010, acesta a

precizat că victima O.I. a căzut într-un canal și a plecat de la stână, fără să

anunțe pe cineva, în jurul datei de 27 sau 28 septembrie 2010. Aceeași

variantă, a căderii victimei într-un canal cu apă și a plecării ei de la stână

fără să anunțe pe cineva - deși aceasta nu știa nici măcar cum să ajungă

într-un loc de unde să poată lua un mijloc de transport pentru a se deplasa

acasă - a fost susținută pentru scurt timp și de către celelalte persoane

prezente la stână.

În condițiile în

care, în perioada 01 - 03 octombrie 2010, activitățile de urmărire penală s-au

intensificat la locațiile aparținând inculpatului P.Ș., acesta a făcut tot ce

i-a stat în putință ca organele de urmărire penală să nu-i identifice și să

nu-i depisteze, în vederea audierii, pe martorii P.I., J.D. și C.C., consăteni

cu victima, persoane care ar fi putut să releve adevărul în condițiile în care

erau „legați” de victimă.

Din raportul de

constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei O.I. au

rezultat următoarele: moartea victimei a fost violentă; s-a datorat unui

politraumatism cu comă cerebrală consecutiv hemoragiei subarahnoidiană în

pânză, hematomului intracerebral cu zonă de contuzie perilezională, edem dur

cerebral cu angajare amigdaliană și insuficienței respiratorii consecutive

fracturilor costale multiple, pneumotoraxului drept și comprimării gâtului,

complicat în evoluție cu bronhopneumonie hipostatică; leziunile s-au putut

produce prin loviri repetate cu obiecte și corpuri contondente (pumn, picior,

par, scândură, etc.) și comprimarea gâtului cu obiect moale (fular, guler de

cămașă, etc.); pot data de circa 6-7 zile anterior decesului; între agresiune

și deces există legătură directă de cauzalitate; în momentul morții, sângele nu

conținea alcool; sângele victimei aparține grupei sanguine B III; moartea

datează din 01 octombrie 2010.

II. La începutul

lunii decembrie 2007, partea vătămată B.G., director la SC A. SRL, a fost anunțat în mai multe rânduri de diverse persoane că pe terenurile

societății cultivate cu orz, pasc oile ciobanii inculpatului P.Ș. Ca urmare a

acestor sesizări repetate, partea vătămată B.G. a dispus efectuarea unor

expertize tehnice agricole de către specialiști independenți.

După stabilirea

distrugerilor, partea vătămată B.G. a formulat plângere la Postul de Poliție

Tulucești pentru infracțiunea de distrugere, indicând ca și autori ai

distrugerilor culturilor de orz pe inculpatul P.Ș. și ciobanii acestuia.

Pentru că probarea

infracțiunii de distrugere era destul de dificilă și pentru a-i descuraja pe

ciobanii inculpatului P.Ș., în zilele următoare, partea vătămată își trimitea

periodic angajații să verifice culturile.

Astfel, la data de 30

decembrie 2007, în jurul orelor 12:00, partea vătămată B.G. l-a trimis pe

martorul H.C. cu tractorul, să verifice culturile din zona Poligonului Mălina.

În jurul orelor 13:00, martorul a sunat pe partea vătămată B.G. și i-a adus la

cunoștință faptul că, în culturile de rapiță situate în tarlaua 2 se găsește o

turmă de oi cu doi ciobani. Pentru a putea să-i prindă în flagrant, partea

vătămată i-a spus martorului să nu intervină și să o aștepte.

În timp ce se deplasa

spre poligon, partea vătămată s-a intersectat cu autoturismul condus de

inculpatul P.Ș. Ajuns în zona terenurilor cultivate cu rapiță, partea vătămată B.G.

s-a deplasat împreună cu martorul H.C. cât mai aproape de turma de oi, loc din

care partea vătămată a început să filmeze și să facă fotografii. În același

timp, partea vătămată a început să reproșeze ciobanilor, martorii C.P. și V.C.,

că pasc oile în culturile cu rapiță și că distrugerile vor fi suportate de patronul

lor.

În timpul acestor

discuții, inculpatul P.Ș. se afla la o distanță de aproximativ 50-100 metri de ciobani. Când a văzut că partea vătămată fotografiază ciobanii și turma de oi, inculpatul

s-a repezit la partea vătămată având o bâtă de baseball în mână, reproșându-i

martorului C.P. că stă degeaba și că nu asmute câinii pe aceasta.

În aceste condiții,

partea vătămată s-a întors înspre tractor pentru a evita o discuție contradictorie

cu inculpatul. Venind din spate, inculpatul s-a repezit în fugă la partea

vătămată, a ajuns-o din urmă și a lovit-o cu pumnul în zona feței, din lovitură

aceasta căzând la pământ.

În cădere fiind,

partea vătămată a mai fost lovită o dată de către inculpat, cu pumnul în zona

spatelui, după care inculpatul a asmuțit câinii pe ea. Partea vătămată a reușit

să fugă și, înainte de a se urca în tractor, l-a auzit pe inculpat amenințând

cu moartea.

După ce partea

vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului P.Ș. pentru

infracțiunea de lovire sau alte violențe, acesta din urmă i-a solicitat părții

vătămată să-și retragă plângerea.

Din certificatul

medico-legal întocmit cu ocazia examinării părții vătămate rezultă că aceasta a

prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp

dur cu suprafața neregulată și prin comprimare între arcadele dentare

(mușcătură de câine), leziunile pot data din 30 decembrie 2007 și necesită

11-12 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații (fila 38 vol. II).

Partea vătămată B.G.

a precizat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Audiați fiind, cu

respectarea garanțiilor procesuale, în cursul urmăririi penale inculpații au

avut atitudini procesuale diferite.

Astfel, inculpatul C.P.

a recunoscut comiterea infracțiunii și a relevat și contribuția inculpatului Ț.N.,

care nu a recunoscut că ar fi agresat-o în mod grav pe victimă. Inculpatul C.P.

a declarat că în jurul datei de 22 - 23 septembrie 2010, în timp ce se aflau la

stână, a observat că victima era cât pe ce să scape oile în cultura cu varză a

unui vecin; în aceste împrejurări, a luat biciul și s-a îndreptat către

victimă, urmat fiind de inculpatul Ț.N.; inculpatul C.P. a recunoscut că a

lovit-o pe victimă cu biciul peste picioare și cu palmele peste cap și că

aceasta a căzut la pământ; în aceleași împrejurări, inculpatul Ț. a lovit-o și

el pe victimă cu picioarele în zona coastelor, în partea din față a toracelui;

din cauza loviturilor primite, victima a rămas căzută la pământ; cei doi

inculpați au adunat și mânat oile, lăsând-o pe victimă la pământ; după

aproximativ o oră, victima s-ar fi ridicat, însă a căzut din nou la pământ; în

aceste condiții, inculpații au mers la ea și au încercat să o ridice, dar

pentru că bătrânul nu mai putea merge și era distanță mare până la stână,

inculpatul Ț. a mers la stână si a adus căruța. Inculpatul C.P. a mai precizat

că au schimbat-o de haine pe victimă, au așezat-o în coșul căruței și au dus-o

la stână; când au dat-o jos din căruță, au observat că victima sângera la nas;

înainte cu vreo 3-4 zile de această agresiune, inculpatul Ț.N. a lovit-o pe

victimă cu o ghioagă în zona capului și cu picioarele în stomac de mai multe

ori, bătrânul fiind căzut la pământ; atunci a strigat la inculpatul Ț.N. să nu

mai lovească și, tot atunci, ar fi observat că victima avea o rană în creștetul

capului și sângera.

Inculpatul Ț.N. a

declarat că la aproximativ patru zile după venirea la stână a victimei, pentru

că scăpase niște cârlani și se mișca mai greu, a lovit-o cu o nuia - vergea,

peste fund, nu în alte zone ale corpului. Inculpatul a susținut însă că, spre

deosebire de el, inculpatul C. a bătut-o în repetate rânduri pe victimă

deoarece munceau împreună pe cârd, iar „P.” nu era mulțumit de munca pe care o

făcea bătrânul. A mai arătat inculpatul Ț. că inculpatul C. o bătea în fiecare

zi pe victimă și că în jurul datei de 22 - 23 septembrie 2010, în timp ce

mulgeau oile la stână, pentru că aceasta era pe punctul de a scăpa oile într-o

cultură de varză, inculpatul C.P. a fugit spre locul în care se afla victima,

singur, și după aproximativ o jumătate de oră - o oră, a revenit spunând „l-am

lăsat jos pe moș, l-am umplut de sânge” și că nu se va lasă până nu-l omoară pe

bătrân în acea seară.

Inculpatul Ț.N. nu a

recunoscut că ar fi avut vreo contribuție la agresarea victimei, referindu-se

în declarațiile sale doar la acțiunea agresivă a inculpatului C.P.

Împrejurările și

condițiile în care ambii inculpați au agresat în mod grav pe victima O.I. sunt

relatate de către martorii B.I., O.G., C.C., J.D. și P.I.

Pe parcursul

urmăririi penale, inculpatul P.Ș. nu a recunoscut comiterea infracțiunii

reținute în sarcina sa.

Astfel, în prima

declarație olografă consemnată personal de inculpat la data de 02 octombrie 2010,

acesta a precizat că în luna august 2010, cu ajutorul unui bărbat din municipiul

Bârlad, a găsit trei persoane, printre care și pe victimă, care au acceptat să

meargă să muncească la stâna sa, ca și ciobani. Despre victima O.I., inculpatul

a precizat că i-ar fi plătit anticipat suma de 5 milioane lei și că în jurul

datei de 23 septembrie 2010 sau 24 septembrie 2010, victima a abandonat pur și

simplu cârdul de animale și stâna, fără să știe unde anume a plecat.

Realizând că data

indicată (23 sau 24 septembrie 2010) ar putea să creeze și mai mari suspiciuni,

inculpatul a revenit și a susținut că victima ar fi abandonat stâna în jurul

datei de 27 sau 28 septembrie 2010. Inculpatul a mai precizat că la data de 30

septembrie 2010, împreună cu rude ale sale a mers în municipiul Iași, la

spital, în vizită la un prieten - I.M. -, fără însă a se abate din drumul său

din municipiul Galați spre municipiul Iași și retur. A mai menționat inculpatul

că nu a lovit niciodată pe vreunul dintre angajații săi, sub nici un motiv și

nici nu i s-a plâns vreun angajat că a fost supus la agresiuni fizice de către

inculpatul C.P.

În aceeași declarație,

inculpatul a menționat că în urmă cu o săptămână și jumătate - două (deci pe

20-25 septembrie 2010), inculpatul C.P. i-ar fi povestit că victima O.I. ar fi

căzut într-un canal de irigații de unde chiar inculpatul C. l-ar fi scos, iar

la o zi sau două după această întâmplare, victima ar fi abandonat stâna.

În declarația dată în

ziua de 05 octombrie 2010 în calitate de învinuit, în prezența avocatului ales,

inculpatul a arătat că victima O.I. nu i s-a plâns niciodată că ar fi fost

bătută de ceilalți ciobani și nici nu a sesizat vreodată ca aceasta să prezinte

urme de lovituri, că niciodată victima nu i-a spus că ar vrea să plece acasă,

dar că îl tot întreba cât timp ar trebui să muncească pentru banii pe care i i-a

dat când a luat-o din comuna Voinești respectiv, pentru cei 450 lei. Cu privire

la această sumă de bani, martorul D.C. (persoană la care victima avea o datorie

de 250 lei) a declarat că, în ziua când a plecat din comuna Voinești, victima a

achitat datoria din pensie, ocazie cu care martorul i-a și restituit buletinul

de identitate.

A mai susținut

inculpatul P.Ș. că în săptămâna 20-27 septembrie 2010 a fost la stâna din baltă,

cam la două zile și că nu a sesizat să fie ceva în neregulă; în aceea săptămână

nu ar fi văzut-o deloc pe victimă și nici inculpatul C. nu i-ar fi povestit

nimic despre aceasta.

Inculpatul a declarat

că la data de 27 septembrie 2010 sau 29 septembrie 2010, a fost sunat de

inculpatul C.P. care i-a spus că moșului (victima O.I.) îi este rău, l-a întrebat

de ce îi este rău, iar inculpatul C. i-a zis că bătrânul ar fi căzut în canalul

cu apă, că ar avea hainele ude și că ar vrea să plece acasă.

Inculpatul P.Ș. a insistat

asupra faptului că inculpatul C. nu i-a spus că victima ar fi în stare gravă,

ci doar că îi este rău și că i-a cerut să vină la stână și să-o ducă acasă, la

dorința ei.

Instanța de fond a

reținut că susținerile inculpatului P.Ș. sunt contrazise de declarațiile

celorlalți inculpați și ale martorilor angajați la stâna sa și că ideea de a

susține că victima a căzut într-un canal cu apă și că era relativ în regulă a

aparținut exclusiv inculpatului P.Ș. care i-a determinat pe ceilalți inculpați

să declare acest lucru. Inculpatul a mai precizat că în momentul în care a

ajuns la stână a observat că victima era vânătă în zona ochiului drept, că

hainele cu care era îmbrăcată erau uscate, că nu a purtat alte discuții cu

bătrânul care s-a ridicat singur din pat, s-a încălțat cu niște cizme din

cauciuc și a mers, fără să fie ajutat, la mașină. Inculpatul a insistat în a

susține că victima era în regulă, nu se plângea de nimic și că la intrarea în

municipiul Bârlad, în apropierea fostului punct de control al poliției, lângă

linia de cale ferată, bătrânul a coborât singur din mașină, spunând că va lua o

ocazie spre comuna Voinești.

A mai susținut

inculpatul P. că a dat victimei suma de 200 lei, că a lăsat-o acolo pe

picioarele ei și că aceasta i-ar fi spus că dacă nu găsește o mașină de ocazie

va merge să doarmă la fiica sa în municipiul Bârlad.

S-a reținut că

afirmațiile inculpatului P.Ș. sunt contrazise de mijloacele de probă

administrate în cauză, din care rezultă că la data de 29 septembrie 2010,

victima O.I. se afla în stare comatoasă, nu mai comunica, nu se mai mișca,

toate manifestările sale fiind de natură să contureze starea gravă în care se

afla și că prezenta leziuni vizibile pe cap, corp și membre.

La data de 29

septembrie 2010, pentru a nu fi găsită la stână și pentru a îngreuna și

zădărnici urmărirea penală, inculpatul P.Ș. a hotărât, nu să ducă victima la

spital sau să anunțe salvarea, așa cum ar fi fost firesc și uman, ci să o

transporte undeva în apropierea mun. Bârlad și să o lase pe drum, în starea în

care se afla.

Asupra victimei O.I.

nu s-a găsit suma de 200 lei pe care inculpatul a pretins că i-a dat-o la

coborârea din autoturism, ci doar pătura de care victima se folosea când dormea

pe câmp și cu care aceasta a fost acoperită în mașină pe timpul transportului.

În perioada

următoare, inculpatul P. a făcut tot ce i-a stat în putință pentru împiedicarea

bunei desfășurări a anchetei. A înțeles să nu permită accesul organelor de

cercetare ale poliției judiciare la stână, sub pretextul că fiul său ar fi fost

jignit și amenințat de acestea. Pe parcursul cercetărilor desfășurate la fața

locului, după ce în prealabil le-a spus angajaților săi ce anume să declare,

și-a luat toate măsurile necesare pentru ca organele de urmărire penală să nu-i

găsească la stână pe ciobanii care erau consăteni cu victima, persoane care ar fi

putut să spună adevărul, date fiind relațiile apropiate dintre ei și victimă.

La una dintre

deplasările organelor de urmărire penală la stâna inculpatului, acesta a trasat

sarcină inculpatului C.P. să-l trimită pe martorul C.C. să se ascundă cât sunt

la stână mașinile poliției, lucru pe care martorul l-a și făcut. Profitând însă

de acest prilej, martorul a fugit de la stână și s-a deplasat spre domiciliul

său din comuna Voinești, jud. Vaslui, fiind identificat ulterior și audiat de

organul de urmărire penală.

Martorii J.D., C.C.

și P.I. au dat amănunte despre tratamentul pe care-l aplicau la stână

inculpatul P.Ș. și ciobanul său „de suflet”, inculpatul C.P., afirmațiile

acestora fiind confirmate și de rapoartele de constatare medico-legală

întocmite în cauză.

Prima instanță a

reținut că situația de fapt expusă mai sus și vinovăția celor trei inculpați au

fost dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal de

sesizare a infracțiunii; procesul-verbal de cercetare la fața locului; schița

locului faptei și planșele fotografice efectuate la cercetarea la fața locului;

raportul de constatare medico-legală, copia foii de observație a victimei O.I.;

raportul medico-legală de necropsie și planșa fotografică autopsie; declarația

părții vătămate O.V.C.; declarația părții vătămate B.G.; certificatul

medico-legal eliberat părții vătămate B.G.; declarațiile martorilor P.I., J.D.,

O.G., A.S., C.C., B.R., B.I., D.C., L.C., H.C., H.M., P.V., R.I.I. și I.Ș.;

declarațiile inculpaților.

În faza de cercetare

judecătorească, la termenul din 01 aprilie 2011, până la începerea cercetării

judecătorești, respectiv până la citirea rechizitoriului, toți cei trei

inculpați au arătat că recunosc săvârșirea infracțiunilor reținute în actul de

sesizare a instanței și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al

inculpaților C.P. și Ț.N. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei

din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, cerere

a fost respinsă de instanță cu motivarea că infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., se săvârșește cu

praeterintenție, caracterizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de

lovire și culpă în ceea ce privește rezultatul produs (moartea victimei), în

timp ce infracțiunea de omor se comite numai cu intenție directă sau indirectă.

La stabilirea

intenției ca formă de vinovăție cu care au acționat inculpații, s-au avut în

vedere, obiectul vulnerant folosit, zona corpului în care au fost îndreptate și

exercitate actele de violență, intensitatea acestora și gravitatea leziunilor

cauzate, faptul că victima era o persoană în vârstă (67 de ani), cu probleme de

sănătate (nu vedea bine și se mișca greu), în timp ce inculpații C.P. și Ț.N.,

persoane în putere, având vârsta de 41, respectiv 34 de ani au aplicat victimei

multiple lovituri, în diferite zone ale corpului, inclusiv în zona

toraco-abdominală, inculpatul C.P. cu palmele, pumnii și biciul, iar inculpatul

Ț.N. cu picioarele.

Urmare a loviturilor

primite victima a căzut la pământ, fără a putea schița vreun gest de apărare,

fiind lăsată în câmp, iar după aproximativ o oră, văzând că aceasta nu se mai

mișcă, inculpații au transportat-o cu căruța la stână, după ce au schimbat-o de

haine și au urcat-o în coșul căruței. Ulterior, starea acesteia s-a agravat, în

sensul că nu s-a mai ridicat din patul în care cei doi au așezat-o, nu mai

vorbea și respira greu.

Prima instanță a

reținut că intensitatea loviturilor a fost deosebită având în vedere că din

raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă

și s-a datorat unui politraumatism cu comă cerebrală consecutiv hemoragiei

subarahnoidiană în pânză, hematomului intracerebral cu zonă de contuzie

perilezională, edem dur cerebral cu angajare amigdaliană și insuficienței

respiratorii consecutive fracturilor costale multiple, pneumotoraxului drept și

comprimării gâtului, complicat în evoluție cu bronhopneumonie hipostatică.

Actul medico - legal întocmit în cauză a concluzionat că leziunile s-au putut

produce prin loviri repetate cu obiecte și corpuri contondente (pumn, picior,

par, scândură, etc.) și comprimare a gâtului cu obiect moale (fular, guler de

cămașă, etc.) și că între agresiune și deces există legătură directă de

cauzalitate.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpaților C.P. și Ț.N. care în luna septembrie 2010 (în jurul datei

de 22 sau 23), la o stână de pe raza poligonului Mălina, au aplicat concomitent

lovituri repetate victimei O.I. cu corpuri/mijloace contondente peste tot

corpul, inclusiv în zone vitale, cauzându-i leziuni ce au produs moartea,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin.

(1) C. pen. Modul în care inculpații au săvârșit fapta evidențiază intenția

indirectă de a ucide, specifică infracțiunii de omor și nu intenția depășită,

caracteristică infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.

În ce-l privește pe

inculpatul P.Ș., care a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de

favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., la termenul de

judecată din 01 aprilie 2011, tribunalul a făcut aplicarea art. 320

1

alin. (6) din Legea nr. 202/2010 și în baza art. 334 C. proc. pen., a pus în

discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina

acestui inculpat, din infracțiunea de favorizare a infractorului, prev. de art.

264 C. pen., în complicitate la infracțiunea de omor, prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., acordând un nou termen, la solicitarea

apărătorilor inculpatului, pentru pregătirea apărării.

Din coroborarea

probelor administrate în cursul urmăririi penale, în mod special din

declarațiile martorilor P.I., J.D., C.C. și O.G. s-a reținut că inculpatul P.Ș.

este o fire violentă și deseori îi lovea cu ghioaga pe ciobanii față de care

era nemulțumit de munca pe care o prestau.

Modul în care

inculpatul P.Ș. a acționat în data de 29 septembrie 2010, când a fost anunțat

de omul său de încredere, inculpatul C.P. să vină la stână pentru că victima O.I.

se află în stare gravă și să o ducă acasă pentru că „altfel moare” demonstrează

că fapta acestuia întrunește, în drept, elementele constitutive ale

complicității la infracțiunea de omor, nu pe cele ale infracțiunii de

favorizarea infractorului.

Astfel, probatoriul

administrat în cursul urmăririi penale și care a fost însușit în totalitate de

inculpat, confirmă faptul că în seara de 29 septembrie 2010, după ce a fost

anunțat de inculpatul C.P. despre starea gravă în care se afla victima, împreună

cu fiul său, P.C. s-a deplasat la stână. Leziunile vizibile pe care le prezenta

victima în mai multe zone ale corpului, inclusiv în zona capului, faptul că

aceasta era în stare de inconștiență, îi curgea sânge din nas și din gură, sunt

aspecte de natură a duce la concluzia că inculpatul și-a putut da seama de

starea gravă în care aceasta se afla, cu atât mai mult cu cât, inculpatul C.P.

i-a povestit cum a ajuns victima în acea stare.

S-a avut în vedere

faptul că inculpatul P.Ș. era la curent atât cu starea de neputință a victimei,

datorată vârstei acesteia și problemelor de sănătate pe care le avea, cât și cu

agresiunile la care aceasta era supusă de către inculpații C.P. și Ț.N.

În împrejurările

arătate, inculpatul P.Ș. a hotărât să o transporte pe victimă de la stână,

pentru ca aceasta să nu fie găsită în acest loc, deoarece începând cu anul

2007, stâna la care inculpatul era patron a făcut obiectul unor anchete care

vizau împrejurările și condițiile în care au decedat alți doi ciobani.

Inculpatul C.P. și

concubina acestuia, martora O.G., au învelit victima cu o pătură, au dus-o la

mașina inculpatului P.Ș. și au așezat-o pe bancheta din spate.

Apoi, inculpatul P.Ș.

s-a deplasat spre municipiul Bârlad, unde a ajuns după lăsarea întunericului și

a abandonat victima pe marginea drumului, undeva la intrarea în oraș, lângă o

cale ferată. Victima a fost lăsată în acel loc fără acte de identitate, cu

hainele în care era îmbrăcată, având lângă ea pătura cu care fusese învelită în

mașină, iar în dimineața zilei de 30 septembrie 2010, în jurul orei 06:30 -

06:50, a fost observată de martorii D.C. și L.C., care au anunțat Serviciul de Urgență

112.

În ce privește

elementul material al laturii obiective a infracțiunii de omor, respectiv a

complicității la omor, s-a reținut că acesta se poate realiza nu numai prin

acțiune, ci și prin inacțiune, atunci când autorul omite a îndeplini un act la

care era obligat.

În speță, deși

inculpatul a observat că victima se simte rău și se află în stare foarte gravă,

a transportat-o în altă localitate, a abandonat-o la marginea drumului și nu a

solicitat ajutor medical, acceptând prin inacțiunea sa moartea acesteia.

Fapta inculpatului P.Ș.

constând în aceea că la data de 30 decembrie 2007, a aplicat lovituri cu pumnul

și a asmuțit câinii pe partea vătămată B.G., cauzându-i leziuni traumatice

pentru a căror vindecare au fost necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale a

fost încadrată în drept în dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen. care

incriminează infracțiunea de lovire sau alte violențe.

La individualizarea

pedepselor (principală și complementară) aplicate inculpaților, prima instanță

a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, reduse cu o treime, conform alin. (7) al art. 320

1

C.

proc. pen., gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunilor,

apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite,

numărul infracțiunilor comise de fiecare inculpat, persoana și conduita

acestora pe parcursul întregului proces, existența ori inexistența

antecedentelor penale.

În ce-l privește pe

inculpatul Ț.N. s-a reținut că acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă

postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., față de pedeapsa de 10 ani

închisoare stabilită prin sentința penală nr. 295 din 09 septembrie 1999 a

Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1930 din 04 mai 2000 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza căreia a fost arestat la data de

24 decembrie 1998 și liberat condiționat la data de 23 august 2005, cu un rest

rămas neexecutat de 1218 zile.

Referitor la modalitatea

de executare a pedepselor stabilite s-a reținut, în raport de natura și

gravitatea deosebită a faptelor comise și de cuantumul pedepselor aplicate, că

pentru toți inculpații, scopul preventiv și educativ al sancțiunilor poate fi

atins numai prin executarea acestora în regim de detenție.

Sub aspectul laturii

civile, tribunalul a reținut că partea vătămată B.G., care a fost prezentă la

termenul de judecată din 04 martie 2011, nu s-a constituit parte civilă, iar

cererile de constituire de părți civile formulate de O.V. și O.V.C., fii

victimei, sunt tardive în raport de momentul la care au fost solicitate

despăgubirile civile, și anume, după citirea actului de sesizare a instanței.

Împotriva sentinței

au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații P.Ș.,

C.P. și Ț.N.

Parchetul a criticat

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ca motiv de

nelegalitate, s-a invocat faptul că prima instanță nu a reținut în sarcina

inculpaților circumstanța agravantă legală prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a)

C. pen. deși au comis infracțiunea împreună.

În ce privește

netemeinicia hotărârii instanței de fond, s-a susținut că pedepsele aplicate

celor trei inculpați sunt prea mici, raport la gravitatea faptelor, violențele

excesive exercitate asupra victimei - persoană în vârstă și cu o stare a

sănătății precare, lipsa de regret și de omenie de care au dat dovadă, modul în

care s-au comportat până când victima a decedat și rezultatul socialmente periculos

produs.

S-a invocat faptul că

inculpații aveau de obicei un comportament violent față de cei pe care îi

racolau și îi aduceau să muncească, mai mult cu forța sau profitând de situația

acestora de a nu-și putea plăti datoriile. Deși au precizat în declarații că nu

au urmărit uciderea victimei, numărul loviturilor, repetabilitatea acestora,

modalitatea în  care s-au comportat după ce victima a căzut la pământ,

demonstrează că au acționat cu intenția indirectă de a suprima viața acesteia.

Astfel, victima a

fost abandonată pe raza municipiului Bârlad, pe timp de noapte, deși se afla

într-o stare foarte gravă,nu putea vorbi și era confuză. Din procesul verbal de

cercetare la fața locului (filele 11 - 12 dosar de urmărire penală) rezultă că

victima a fost găsită în aceeași poziție în care fusese aruncată din mașină,

desculță la un picior, nefiind în stare să se miște. Potrivit concluziilor

raportului medico - legal de necropsie, victima avea foarte multe echimoze,

plăgi contuze, excoriații pe tot corpul, tumefacții, hemoragie, hematom,

contuzie cerebrală, fracturi costale multiple, fractura sternului, etc. fiind

într-o situație gravă. Ceea ce relevă actul medical, dar și declarațiile

martorilor, sunt violențele deosebite, duse la extrem, la care au recurs

inculpații față de o persoană în vârstă, care nu putea să mai alerge ca un

tânăr pentru a-și desfășura activitatea, lucru cunoscut de către inculpați.

Au fost invocate

declarațiile martorului P.I. care a precizat că și el, ca și alți mulți

martori, a fost racolat pentru a lucra la stâna inculpatului P., că a fost

lovit de acesta cu ghioaga peste tot corpul, chiar și în cap, pentru că era nemulțumit

de cum își făcea treaba sau pentru că refuza să se ducă la furat. A mai arătat

martorul că a fost bătut și de ceilalți inculpați, iar cu privire la victimă a

declarat că aceasta întreba mereu unde este gara și că i-a cerut inculpatului P.

bani pentru a pleca acasă, însă acesta l-a lovit cu ghioaga peste cap și spate.

A relatat martorul că toți inculpații au bătut victima până când aceasta a

căzut la pământ. În sensul celor de mai sus a fost invocată și declarația

martorului Jireghie Dumitru din care rezultă că acesta era trimis de către

inculpatul P.Ș. să fure de pe câmp, din culturile oamenilor, iar dacă refuza,

inculpatul îi cerea lui P. să îl bată.

De asemenea, au fost

invocate declarațiile martorei O.G., concubina unuia dintre inculpați, care a

arătat că și ea a fugit de la stână din cauza violențelor exercitate de

inculpatul P.Ș. și că ciobanii aduși la stână erau bătuți fără milă.

Parchetul a solicitat

să fie avute în vedere toate declarațiile date în cauză, care duc la concluzia

că inculpații au dat dovadă de o violență extremă, de lipsă de omenie față de

victimă, că toate loviturile pe care le aplicau inculpații C. și Ț. erau cu

acceptul inculpatului P.Ș., că au încercat să arunce vina unul pe altul și deși

victima se afla într-o stare extrem de gravă, inculpații nu au avut intenția de

a încerca o salvare în vreun fel a acesteia, în sensul de a chema salvarea

pentru a o duce la spital pentru a i se acorda îngrijiri medicale.

Inculpatul P.Ș. a

criticat hotărârea pentru  nelegalitate și netemeinicie.

A susținut că

potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și persoana

arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului

penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea.

Cum prin

rechizitoriul nr. 785/P/2010 din 17 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Galați a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. și procurorul nu

a cerut extinderea procesului penal pentru o altă faptă, nu putea fi condamnat

pentru infracțiunea de complicitate la omor, prevăzută de art. 26 raportat la art.

174 alin. 1 C. pen.

A mai susținut inculpatul

că nu poate fi reținută infracțiunea de complicitate pentru loviturile pe care

inculpații C.P. și Ț.N. le-au aplicat victimei cu 8 zile înainte de a surveni decesul

acesteia.

Sub acest aspect a arătat că el nu a lovit

victima și că în cazul unei eventuale pluralități de contribuții trebuie să se

reliefeze legătura dintre ele, lanțul lor neîntrerupt, sau eventuala

întrerupere prin intervenția unui nou lanț cauzal. A susținut că acțiunile sale

de a transporta victima și de a

o lăsa la

intrarea în municipiul Bârlad nu îmbracă forma unei contribuții înlesnitoare,

parte în

lanțul cauzal declanșat de acțiunile coinculpaților și cu atât

mai puțin, forma unei contribuții esențiale de natură să dea naștere unui nou

lanț cauzal ce-l întrerupe pe primul.

Mediul socio-profesional în care s-au derulat evenimentele este

circumscris unui orizont limitat, în care corecția/ impactul fizic este aproape

cotidian. Nu și tentația/intenția de a ucide, ca mijloc de soluționare a

diferendelor. In mod repetat, chiar dacă au recurs la brutalități, atât inculpatul

Ț.N. cât și inculpatul

C.P. au luat victima

alături de ei, împiedicând escaladarea violențelor.

Când au realizat că

victima nu revine la stână, s-au deplasat să o aducă cu căruța, sperând în

remedierea situației, nicidecum nu au urmărit suprimarea vieții acesteia. De

altfel, după corecțiile ce i-au fost aplicate concomitent de inculpații Ț. și C.,

victima a fost văzută mergând cu turma de oi la păscut. Din păcate, în zilele

următoare agresiunii, starea acesteia s-a agravat/complicat prin instalarea

bronhopneumoniei hipostatice.

A mai susținut inculpatul că nu a comis niciun

act material și nu a săvârșit nicio faptă cu

intenție, faptă prin care

să înlesnească în orice mod săvârșirea faptelor comise de cei doi coinculpați la

data de 22 sau 23 septembrie 2010. În condițiile în care actele medicale atestă

că decesul victimei O.I. s-a datorat exclusiv activităților materiale săvârșite

de inculpații C.P. și Ț.N. în zilele de 22 sau 23 septembrie 2010, el ar putea

fi învinuit cel mult, de săvârșirea infracțiunii de lăsarea victimei fără

ajutor, faptă prevăzută de art. 315 C. pen.

În condițiile în care s-ar pune problema existenței unei

complicități, aceasta ar putea fi cel mult o complicitate la infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 26 raportat la art.

183 C. pen.

Sub aspectul

laturii obiective, infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte se realizează prin acțiuni sau inacțiuni identice cu cele

prin care se realizează infracțiunile de loviri sau alte violențe, vătămare

corporală și vătămare corporală gravă, dar care, în cazul celei dintâi, au ca

urmare moartea victimei, fiind necesar ca între acestea și rezultatul produs să

existe o legătură de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintentionată. Lovirea

sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă

produsă - moartea victimei - i se atribuie făptuitorului pe baza culpei. Cu

alte cuvinte, făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i

producă o vătămare corporală, dar nu urmărește și nici nu acceptă posibilitatea

producerii morții acesteia. Dacă totuși rezultatul se produce, el nu va atrage

răspunderea penală a subiectului decât dacă acesta a avut, în raport cu

rezultatul mai grav, poziția subiectivă a culpei, fie în modalitatea ușurinței,

fie în modalitatea neglijentei.

Spre

deosebire de această categorie de infracțiuni, infracțiunea de omor nu poate fi

săvârșită decât cu intenție în una din cele două modalități la care se referă art.

19 alin. (2) pct. 2 lit. a) și b) C. pen. Or, tocmai intenția de a ucide, sub

forma intenției directe sau indirecte, dedusă dintr-un ansamblu de fapte, acte

materiale, acțiuni/inacțiuni, împrejurări, circumstanțe, este aceea care

deosebește infracțiunea de omor prevăzută de art. 174-176 C. pen. de

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte prevăzută de art. 183

C. pen.

Pentru a caracteriza elementul subiectiv al faptelor pe care

inculpații apelanți le-au realizat în mod concret, trebuie luate în considerare

toate particularitățile acțiunilor pe care aceștia le-au întreprins, precum și

situațiile și împrejurările

anterioare,

concomitente și chiar subsecvente comiterii lor. Posibilitatea făptuitorului

de

a prevedea urmarea faptei sale nu se apreciază în raport cu o unitate de măsură

abstractă, ci în raport de împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta.

Or, ansamblul împrejurărilor în care a avut loc agresiunea și rezultatul

acesteia in