ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 954/2010

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 2552 din 22 octombrie

2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a anulat recursul

pârâtei SC A.B. SA, ca insuficient timbrat.

Înalta Curte a constatat că pentru

termenul din 22 octombrie 2009 recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita

taxa judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei și timbrul judiciar în valoare de

0,15 lei. Recurenta a transmis prin fax, în xerocopie ordinul de plată prin

care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, însă tară a face

dovada depunerii timbrului judiciar.

Ca atare, instanța de recurs a aplicat

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2)

din O.G. nr. 32/1995, anulând recursul pârâtei, ca insuficient timbrat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație

în anulare contestatoarea SC A.B. SA invocând dispozițiile art. 318 pct. 1 C.

proc. civ.

În motivarea contestației în anulare

se susține că temeiul invocat de către instanța de judecată și anume

insuficiența timbrării, în justificarea anulării recursului formulat de SC A.B.

SA este nelegal, întrucât se aduce atingere dreptului la un proces echitabil și

dreptului la apărare consacrate de art. 6 din CEDO și art. 24 din Constituția

României.

Contestatoarea susține că la data de

21 octombrie 2009 a transmis prin fax 5 pagini constând în: 1) adresa nr. 1811

din 20 octombrie 2009 prin care s-a solicitat acordarea unui nou termen de

judecată, în temeiul art. 156 C. proc. civ.; 2) împuternicire avocațială; 3)

certificat medical; 4) copia dovezii achitării taxei judiciare de timbru în

sumă de 19,5 lei; 5) copia dovezii depunerii timbrului judiciar în valoare de

0,15 lei.

Totodată, susține că înscrisurile au

fost expediate în original instanței, însă din cauza unor neînțelegeri privind expedierea

documentelor cu firma de curierat rapid, acestea au fost returnate societății

contestatoare, la data de 23 octombrie 2009.

Se mai susține că în mod nelegal

instanța a anulat recursul, ca insuficient timbrat, fără a analiza cererea

pentru lipsă de apărare, fiind astfel încălcat dreptul la apărare garantat de art.

24 alin. (1) și (2) din Constituția României și dreptul la un proces echitabil.

Contestatoarea consideră că în mod

nejustificat instanța s-a pronunțat asupra anulării recursului, astfel că au

fost nesocotite prevederile art. 129 pct. 5 C. proc. civ. In același context,

arată că nu există prevederi legale care să sancționeze cu nulitatea cererii

pentru nedepunerea timbrului judiciar la primul termen de judecată.

Înalta Curte, examinând contestația în

anulare prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat,

constată că aceasta este nefondată pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".

În speță, instanța constată că

susținerile contestatoarei în raport de textul de lege enunțat sunt nefondate,

întrucât eroarea materială înscrisă de legiuitor se referă la omisiunea instanței

de a se pronunța asupra unor dovezi existente în dosar.

Or, în cauză contestatoarea nu a depus

timbrul judiciar la data soluționării recursului, astfel că ipoteza invocată de

către aceasta nu are relevanță în cauză fapt pentru care nu i se poate imputa instanței

de recurs nedepunerea timbrului judiciar.

Pe de altă parte, faxul transmis de

către contestatoare și de care se prevalează aceasta în susținerea contestației

în anulare nu poate fi avut în vedere atâta timp cât la acest înscris nu era

atașat timbrul judiciar.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta

Curte urmează să respingă prezenta contestație în anulare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC A.B. SA Cornuna Borcea împotriva Deciziei nr. 2552

din 22 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 martie 2010.