ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 954/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2552 din 22 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a anulat recursul pârâtei SC A.B. SA, ca insuficient timbrat. Înalta Curte a constatat că pentru termenul din 22 octombrie 2009 recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei. Recurenta a transmis prin fax, în xerocopie ordinul de plată prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, însă tară a face dovada depunerii timbrului judiciar. Ca atare, instanța de recurs a aplicat dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, anulând recursul pârâtei, ca insuficient timbrat. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea SC A.B. SA invocând dispozițiile art. 318 pct. 1 C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare se susține că temeiul invocat de către instanța de judecată și anume insuficiența timbrării, în justificarea anulării recursului formulat de SC A.B. SA este nelegal, întrucât se aduce atingere dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare consacrate de art. 6 din CEDO și art. 24 din Constituția României. Contestatoarea susține că la data de 21 octombrie 2009 a transmis prin fax 5 pagini constând în: 1) adresa nr. 1811 din 20 octombrie 2009 prin care s-a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, în temeiul art. 156 C. proc.

civ.; 2) împuternicire avocațială; 3) certificat medical; 4) copia dovezii achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19,5 lei; 5) copia dovezii depunerii timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei. Totodată, susține că înscrisurile au fost expediate în original instanței, însă din cauza unor neînțelegeri privind expedierea documentelor cu firma de curierat rapid, acestea au fost returnate societății contestatoare, la data de 23 octombrie 2009. Se mai susține că în mod nelegal instanța a anulat recursul, ca insuficient timbrat, fără a analiza cererea pentru lipsă de apărare, fiind astfel încălcat dreptul la apărare garantat de art. 24 alin. (1) și (2) din Constituția României și dreptul la un proces echitabil.

Contestatoarea consideră că în mod nejustificat instanța s-a pronunțat asupra anulării recursului, astfel că au fost nesocotite prevederile art. 129 pct. 5 C. proc. civ. In același context, arată că nu există prevederi legale care să sancționeze cu nulitatea cererii pentru nedepunerea timbrului judiciar la primul termen de judecată. Înalta Curte, examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele următoare: Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

„hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare". În speță, instanța constată că susținerile contestatoarei în raport de textul de lege enunțat sunt nefondate, întrucât eroarea materială înscrisă de legiuitor se referă la omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor dovezi existente în dosar. Or, în cauză contestatoarea nu a depus timbrul judiciar la data soluționării recursului, astfel că ipoteza invocată de către aceasta nu are relevanță în cauză fapt pentru care nu i se poate imputa instanței de recurs nedepunerea timbrului judiciar.

Pe de altă parte, faxul transmis de către contestatoare și de care se prevalează aceasta în susținerea contestației în anulare nu poate fi avut în vedere atâta timp cât la acest înscris nu era atașat timbrul judiciar. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte urmează să respingă prezenta contestație în anulare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.B. SA Cornuna Borcea împotriva Deciziei nr. 2552 din 22 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.