ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1828/2014

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului București la 1 iulie 2011,

reclamantul M.L. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și

Penitenciarul G., obligarea acestora la plata despăgubirilor în cuantum de 5.000

RON, reprezentând daune morale, izvorâte din maniera în care i-a fost aplicat

regimul de detenție.

Acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pe art. 998 și urm. C.

civ.

Prin sentința nr. 2132 din 28 noiembrie

2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a lll-a civilă,

a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea

formulata de reclamantul M.L.

Prin decizia nr. 228 A din 9 octombrie

2013 a Curții de Apel București, secția a lll-a civilă,

s-a respins, ca nefondat, apelul formulat

de reclamantul M.L. împotriva hotărârii mai sus menționate.

În

motivare, s-a arătat că reclamantul nu a formulat critici

în apel prin care să combată aspectul reținut de instanța de fond, constând în neîncadrarea

faptelor deduse judecății în dispozițiile art. 998-art. 999 C. civ.

Curtea a apreciat că, în considerentele

expuse de pârâtă în cadrul întâmpinării formulate în cauză, incinta camerei de izolare

severă este identică cu cea a camerei de detenție obișnuită și că reclamantului,

cazat într-o astfel de încăpere, nu i s-a aplicat regimul administrat unui condamnat

sancționat disciplinar.

Instanța de apel a avut în vedere și faptul

că reclamantul nu a arătat în ce constă pretinsul prejudiciu, menționat în acțiunea

supusă analizei.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs

reclamantul, neîntemeiat în drept.

În

motivarea căii de atac exercitate, a arătat că, fiind cazat

într-o cameră de izolare din cadrul penitenciarului, i-a fost restrânsă libertatea

de mișcare, întrucât atât fereastra încăperii, cât și ușa erau prevăzute cu grilaj

închis, montate cu scopul de a interzice accesul deținutului la acestea.

Reclamantul a mai afirmat că, în perioada

în care a locuit în această cameră, pârâții nu i-au asigurat dreptul la informațiile

de

interes public, furnizate prin presă, radio

sau televiziune. De asemenea, a menționat că a fost izolat de restul deținuților,

interzicându-i-se și participarea la activitățile de reeducare organizate în cadrul

penitenciarului,

Analizând recursul sub aspect formal, din

perspectiva excepției de nulitate invocate de intimatele-pârâte

prin întâmpinare, a cărei analiză este

prioritară, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte urmează să o admită, pentru argumentele următoare;

Conform prevederilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac și dezvoltarea acestora.

În

cauză, recursul formulat de reclamant nu se circumscrie acestor

dispoziții legale, întrucât, din conținutul memoriului căii de atac exercitate,

nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentată,

nefiind indicat niciunul dintre cazurile de nelegalitate reglementate de art. 304

C. proc. civ.

Modalitatea în care reclamantul a înțeles

să motiveze cererea de recurs, care conține numai aspecte de ordin factual referitoare

la condițiile de detenție care i-au fost aplicate în penitenciar, nu se subsumează

nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unui din cazurile de

casare sau de modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., așa după

cum permit prevederile art. 306 alin. (2) din același act normativ.

Față de aceste considerente și având fn

vedere ca în cererea de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise ale deciziei

instanței de apel, care face obiectul controlului de legalitate în cauză, în temeiul

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu art. 303

alin. (1) din același act normativ, în lipsa motivării recursului, Înalta Curte

urmează să constate nulitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul

M.L. împotriva deciziei nr. 228 A din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

11 iunie 2014.