ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1828/2014

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la 1 iulie 2011, reclamantul M.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul G., obligarea acestora la plata despăgubirilor în cuantum de 5.000 RON, reprezentând daune morale, izvorâte din maniera în care i-a fost aplicat regimul de detenție. Acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pe art. 998 și urm. C. civ. Prin sentința nr. 2132 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a lll-a civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulata de reclamantul M.L. Prin decizia nr. 228 A din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a lll-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul M.L.

împotriva hotărârii mai sus menționate. În motivare, s-a arătat că reclamantul nu a formulat critici în apel prin care să combată aspectul reținut de instanța de fond, constând în neîncadrarea faptelor deduse judecății în dispozițiile art. 998-art. 999 C. civ. Curtea a apreciat că, în considerentele expuse de pârâtă în cadrul întâmpinării formulate în cauză, incinta camerei de izolare severă este identică cu cea a camerei de detenție obișnuită și că reclamantului, cazat într-o astfel de încăpere, nu i s-a aplicat regimul administrat unui condamnat sancționat disciplinar. Instanța de apel a avut în vedere și faptul că reclamantul nu a arătat în ce constă pretinsul prejudiciu, menționat în acțiunea supusă analizei.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, neîntemeiat în drept. În motivarea căii de atac exercitate, a arătat că, fiind cazat într-o cameră de izolare din cadrul penitenciarului, i-a fost restrânsă libertatea de mișcare, întrucât atât fereastra încăperii, cât și ușa erau prevăzute cu grilaj închis, montate cu scopul de a interzice accesul deținutului la acestea. Reclamantul a mai afirmat că, în perioada în care a locuit în această cameră, pârâții nu i-au asigurat dreptul la informațiile de interes public, furnizate prin presă, radio sau televiziune. De asemenea, a menționat că a fost izolat de restul deținuților, interzicându-i-se și participarea la activitățile de reeducare organizate în cadrul penitenciarului, Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate invocate de intimatele-pârâte prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să o admită, pentru argumentele următoare; Conform prevederilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac și dezvoltarea acestora. În cauză, recursul formulat de reclamant nu se circumscrie acestor dispoziții legale, întrucât, din conținutul memoriului căii de atac exercitate, nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentată, nefiind indicat niciunul dintre cazurile de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ. Modalitatea în care reclamantul a înțeles să motiveze cererea de recurs, care conține numai aspecte de ordin factual referitoare la condițiile de detenție care i-au fost aplicate în penitenciar, nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unui din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., așa după cum permit prevederile art. 306 alin. (2) din același act normativ. Față de aceste considerente și având fn vedere ca în cererea de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise ale deciziei instanței de apel, care face obiectul controlului de legalitate în cauză, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu art. 303 alin. (1) din același act normativ, în lipsa motivării recursului, Înalta Curte urmează să constate nulitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul M.L. împotriva deciziei nr. 228 A din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2014.