ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2487/2014

Asupra contestației

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 528/A din 24 aprilie

2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 598 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la

executare formulată de contestatorul condamnat G.A.N. împotriva Deciziei penale

nr. 234/A din 5 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală în Dosarul nr. 14371/94/2013.

În temeiul art. 275

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat la plata sumei

de 100 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a reținut că, prin

cererea înregistrată pe rolul său la data de 9 aprilie 2014, sub nr.

2422/2/2014 (1221/2014), contestatorul condamnat G.A.N. a formulat contestație

la executare cu privire la Decizia penală nr. 234/A din 5 martie 2014

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr.

14371/94/2013 (281/2014).

În motivarea în fapt

a cererii, contestatorul a precizat că circumstanțele sale personale de natură

medicală, care au fost avute în vedere la pronunțarea soluției în primă

instanță, constituie motive care conduc la imposibilitatea executării pedepsei

în regim de detenție, întrucât nicio substructură a locurilor de detenție, fie

penitenciarul propriu-zis, fie spitalul-penitenciar, nu poate asigura atât

condițiile medicale specifice afecțiunilor de care suferă acesta, cât și

condițiile generale de detenție care să prevină un tratament degradant, inuman

ori chiar tortura. Astfel, condamnatul a menționat că suferă de tulburări mixte

de personalitate, sindromul Aserger, alte simptome și semne referitoare la

funcțiile cognitive și conștientă, intelect liminar, tulburări de adormire și

menținere a somnului, diagnostic stabilit de Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr.

Alexandru Obregia", iar starea sa medicală a condus la încadrarea acestuia

în grad de handicap mediu, cu drepturile și accesibilitățile stabilite prin

Legea nr. 448/2006, așa cum reiese din certificatul de încadrare în grad de handicap

emis de către Comisia de evaluare a persoanelor cu grad de handicap pentru

adulți din cadrul Consiliului Județean Ilfov. Astfel, în raport de afecțiunile

medicale de care suferă, condamnatul a apreciat că instanța de judecată trebuia

să aibă în vedere starea sa de vulnerabilitate în regim de detenție. A mai

precizat că, din punct de vedere psiho-intelectual, este o persoană cu vârsta

intelectuală între 10 și 13 ani.

În consecință,

contestatorul a solicitat anularea Deciziei nr. 234/A din 5 martie 2014 și, pe

fondul cererii, menținerea hotărârii primei instanțe privind modalitatea de

executare - suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv

dispunerea unei noi puneri în executare a hotărârii de condamnare,

corespunzătoare condițiilor de formă și de fond referitoare la suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

În drept, cererea a

fost motivată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc.

pen. - împiedicarea la executare, fiind invocate, totodată, Recomandarea nr.

R(98)7 privind aspectele etice și organizaționale ale îngrijirii medicale în

închisoare adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei în data de

8 aprilie 1998, Carta Drepturilor Persoanelor cu Autism adoptată de Parlamentul

Europei la data de 9 mai 1996, dispozițiile Legii nr. 448/2006, precum și

hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze precum

Huylu vs. Turcia din 16 noiembrie 2006, Nicolae Țicu vs. România din 01

octombrie 2013.

În susținerea

cererii, s-a depus un set de înscrisuri constând în acte medicale.

La dosar a fost

atașată, din dispoziția instanței, Decizia penală nr. 234/A din 5 martie 2014 a

aceleiași instanțe.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma cererii formulate de apelantul contestator,

curtea de apel a reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 696 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Buftea în Dosarul nr.

14371/94/2013, s-a dispus condamnarea contestatorului la pedeapsa de 1 an și 6

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă,

prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea, art. 41

alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit.

c) din același cod și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior. în

baza art. 81 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Prin Decizia penală

nr. 234/A din 5 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală în Dosarul nr. 14371/94/2013 (281/2014), în baza art. 421 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial

București împotriva Sentinței penale nr. 696 din 17 decembrie 2013, s-a

desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecându-se cauza în fond,

s-a dispus condamnarea contestatorului la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni

în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă

prin sisteme informatice în formă continuată. S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost avut în vedere

că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., „contestația

contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în

executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea

este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de

condamnare;

c) când se ivește

vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la

executare;

d) când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză, de stingere ori de

micșorare a pedepsei."

În raport de

dispozițiile legale sus-menționate, s-a constatat că împrejurarea constând în

aceea că petentul condamnat consideră că modalitatea de executare a pedepsei de

1 an și 6 luni închisoare, în regim de detenție, este de natură a-i afecta

foarte mult starea de sănătate, care, din cauza afecțiunilor medicale de care

suferă, se află într-o stare de vulnerabilitate - solicitând, așadar,

suspendarea condiționată a executării pedepsei, așa cum, de altfel, a dispus

prima instanță - nu poate constitui un motiv pentru exercitarea contestației la

executare împotriva hotărârii penale de condamnare, nefiind un motiv dintre

cele prevăzute expres și limitativ prin dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a)

- d) C. proc. pen., ci reprezintă o critică de fond - referitoare la

modificarea modalității de executare a pedepsei, din executarea acesteia în regim

de detenție, în suspendarea condiționată, pe durata unui termen de încercare -

adusă sentinței penale de condamnare rămase definitive.

În aceste condiții,

s-a constatat că, în situația în care, pe calea contestației la executare, ar

putea fi modificate pedepse aplicate în baza unor hotărâri judecătorești

definitive, prin schimbarea modalității de executare a pedepsei - Sentința

penală nr. 696 din 17 decembrie 2013 fiind definitivă, potrivit art. 551 pct. 4

C. proc. pen., la data pronunțării de către Curtea de Apel București, secția a

II-a penală a Deciziei penale nr. 234/A din 5 martie 2014 -, ar fi încălcat

chiar principiul autorității de lucru judecat aplicabil sentințelor penale

rămase definitive, nefiind admisibil ca, pe calea unei contestații la executare,

să fie schimbată, indiferent în ce modalitate sau din ce considerente de fapt,

o sentință penală rămasă definitivă.

În acest context, s-a

reținut că sănătatea precară a condamnatului, care îi creează acestuia o stare

de vulnerabilitate, nu poate constitui în niciun caz un motiv de natură a putea

conduce la schimbarea modalității de executare a pedepsei în regim de detenție,

deoarece aceste aspecte sunt, în mod cert, avute în vedere de către unitatea

penitenciară care are obligația de a-i asigura condamnatului exercitarea

dreptului la asistență socio-medicală adecvată diagnosticului său, potrivit

reglementărilor interne și internaționale aplicabile în astfel de situații.

Așadar, s-a reținut

că a accepta o soluție contrară decât cea enunțată anterior ar însemna, fără

îndoială, a fi încălcat principiul autorității de lucru judecat, ceea ce, pe de

o parte, nu poate fi admis într-o astfel de situație, iar pe de altă parte, nu

a fost nici în litera și nici în spiritul legii atunci când au fost edictate dispozițiile

prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Împotriva Deciziei

penale nr. 528/A din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală a formulat contestație inculpatul G.A.N., care a fost înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală la data de 6 aprilie

2014.

La termenul de

judecată din 8 septembrie 2014, reprezentantul Ministerului Public a invocat

excepția admisibilității contestației, susținând că doar hotărârile pronunțate

în primă instanță în materia executării pedepselor pot fi atacate cu

contestație la instanța superioară.

Concluziile formulate

de reprezentantul Ministerului Public, de apărătorul contestatorului inculpat

și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a

prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestație este

inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor

de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul

acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv

exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem

coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații

juridice identice.

Codul de procedură

penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile

de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și

motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speță, inculpatul

G.A.N. a formulat contestație împotriva Deciziei penale nr. 528/A din 24

aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală - prin care a

fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de acesta

împotriva Deciziei penale nr. 234/A din 5 martie 2014 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 14371/94/2013 - hotărâre

care, însă, este definitivă, în raport de dispozițiile art. 597 alin. (7) C.

proc. pen., în conformitate cu care doar hotărârile pronunțate în primă

instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic

superioară.

Astfel, dacă s-ar

recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de

lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac

consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza

finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația

formulată de inculpatul G.A.N.

În temeiul art. 275

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul G.A.N. împotriva Deciziei

penale nr. 528/A din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Obligă contestatorul

inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM