ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 595/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 595/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra
cauzei, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 79 din 5 februarie
2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul
nr. 7038/2/2013 privind pe condamnatul T.S. s-au dispus următoarele:
În baza art. 592 C.
proc. pen. cu referire la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., admite
cererea de prelungire a întreruperii executării pedepsei închisorii formulată
de condamnatul T.S.
Dispune prelungirea
întreruperii executării pedepsei închisorii de 10 ani aplicată prin Sentința
penală nr. 49 din 14 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală,
definitivă prin Decizia penală nr. 4403/2003 a Curții Supreme de Justiție, pe o
durată de 1 an cu începere de la data de 9 februarie 2014.
În baza art. 590
alin. (1) C. proc. pen., dispune, ca pe durata întreruperii executării
pedepsei, condamnatul să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească
teritoriul României;
- să ia legătura cu
organul de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază în trei zile de la
rămânerea definitivă a prezentei pentru a fi luat în evidență și a stabili
mijlocul de comunicare permanentă, precum și să se prezinte la instanța de
executare ori de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe
locuința fără încuviințarea instanței - Curtea de Apel București, secția a II-a
penală;
- să nu dețină, să nu
folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să se prezinte de
îndată la unitatea sanitară la care urmează să facă tratamentul.
Atrage atenția
condamnatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite
se va dispune revocarea întreruperii executării pedepsei.
Hotărârea se comunică
organelor de stat prevăzute la art. 591 alin. (3) C. proc. pen."
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 25
octombrie 2013, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a
II-a penală, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, formulată
de condamnatul T.S., cerere ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 455
raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen.
În motivarea cererii,
condamnatul, în vârstă de 75 ani, a solicitat întreruperea executării pedepsei
pe motive medicale, arătând că suferă de multiple afecțiuni și care necesită un
tratament continuu și internări repetate în instituții medicale de
specialitate.
Curtea, analizând
actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Sentința penală
nr. 49/F din 14 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4404 din 10 octombrie 2003 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul S.T. a fost condamnat la
pedeapsa de 10 ani închisoare, fiind emis M.E.P.I. din 13 octombrie 2003.
Prin Sentința penală
nr. 143 din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,
s-a dispus întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 6 luni,
întreruperea pedepsei fiind ulterior acordată succesiv condamnatului, ultima
cerere de întrerupere fiind admisă prin Sentința penală nr. 109 din 13 martie
2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin
nerecurare la 29 martie 2013, prin care s-a dispus întreruperea executării
pedepsei închisorii pe o perioadă de 10 luni, începând cu data de 9 aprilie
2013.
Analizând actele
dosarului, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele legale prev.
de art. 592 rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care
cererea formulată de condamnatul T.S. este întemeiată.
Astfel, din
interpretarea dispozițiilor menționate, în vigoare la data soluționării
prezentei cauze, rezultă că întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă
dacă cel condamnat suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua
sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă
executarea pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu
asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății,
împrejurări ce se stabilesc pe baza concluziilor în acest sens a unei expertize
medico-legale și împrejurarea că lăsarea în libertate a condamnatului nu
prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce urmează a fi
apreciat de către instanța de judecată.
Din concluziile
raportului de nouă expertiză medico-legală din data de 16 decembrie 2013
rezultă că numitul T.S. prezintă diagnosticul:
Sindrom
psihoorganic mixt, afectiv și deteriorativ (model demențial) fond de disfuncție
cerebrală lezională, confirmată clinic și imagistic (vascular și atrofie
cerebrală și cerebeloasă); dependență socială, risc suicidar.
insuficiență
cardiacă (ventriculară stângă), clasa II-III NYHA prin:
2.1. boală cardiacă
ischemică cronică cu:
- infarct miocardic
în antecedente (2001);
- angor pectoris
agravat-stabilizat;
2.2 patologie
valvulară degenerativă:
- insuficiență
mitrală prin calcificări de inel mitral posterior;
- boală aortică
(stenoză largă, insuficiență grad II);
2.3 hipertensiune
arterială esențială stadiu III;
2.4 bradicardie
sinusală (boala nodului sinusal);
2.5 bloc major de ram
drept;
2.6 aritmie
extrasistolică ventriculară izolată;
2.7 anevrism de
ventricul stâng (vârf.)
Ateroscleroză sistemică
cu determinări predominant aortice, coronariene, carotidine bilaterale și a
vaselor cerebrale.
Sechele post
accidente vasculare cerebrale cu infarcte lacunare.
Hipoacuzie
bilaterală (presbiacuzie).
Boală Dupuytren
mâna stângă.
Chist renal stâng,
parapielic.
Neoplasm (carcinom
tranzițional) de vezică urinară (Pt1g2) și uretră prostatică (pTaG2):
- operat (endoscopic)
- 3 august 2004;
- chimiotratat (9
serii);
- reoperat martie
2005;
- trombocitopenie
secundară.
Adenom de prostată
cu sângerări în antecedente;
Posibil hemangiom
hepatic.
Dislipidemie;
Pansinuzită.
Totodată, s-a mai
arătat că patologia pe care o prezintă sus-numitul este gravă, cu evoluție
imprevizibilă, în special cea din sfera cardio-vasculară, fiind susceptibilă
oricând de un deznodământ infaust, ce poate surveni mai ales dacă nu sunt
respectate recomandările medicale, atât cele medicamentos-terapeutice, cât și
cele vizând regimul socio-igieno-dietetic, cu atât mai mult cu cât bolile de
care suferă se augmentează morbid la un organism vârstnic.
Expertiza arată că
patologia psihoorganică, nevindecabilă, cu pronostic rezervat datorită riscului
suicidar ce nu poate fi controlat terapeutic, în comorbiditate cu afecțiunile
somatice a determinat nu numai dependență socială, dar și necesitatea
administrării unui tratament de specialitate complex, permanent și modulat prin
multidispensarizare și internări periodice în unități medicale de profil ce
aparțin rețelei sanitare a Ministerului Sănătății, terapie dificil de realizat
în contextul deficitului psihic sever, având în vedere că mediul penitenciar
este detrimental, favorizând agravarea prognosticului și așa rezervat,
considerând că T.S. se află în imposibilitatea executării pedepsei în regim
privativ de libertate de o perioadă de cel puțin 1 an.
Se constată că
raportul de expertiză menționat a primit avizul Comisiei Superioare
medico-legale în ședința din 16 ianuarie 2014.
Având în vedere
actele medico-legale menționate mai sus, Curtea apreciază că este dovedit,
dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul este în imposibilitatea
executării pedepsei, imposibilitate constatată din punct de vedere
medico-legal, atât în considerarea faptului că bolile de care suferă nu pot fi
tratate în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cât
și în considerarea faptului că specificul bolilor nu permit tratarea acestora
cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății,
dat fiind că persoana condamnată necesită practic tratament permanent prin
internări periodice, bolile de care suferă fiind în agravare constantă.
Cu privire la acest
ultim aspect, Curtea constată că din confruntarea concluziilor expertizei
efectuate în cauză, cu cele ale expertizei medico-legale imediat anterioare reiese
că boala cardiacă a condamnatului s-a agravat, astfel încât, deși nu s-a
specificat expres în concluziile raportului de nouă expertiză, apare evident
că, dat fiind că în precedent s-a apreciat că persoana condamnată nu poate fi
tratată cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului
Sănătății, condiția este îndeplinită cu atât mai mult în prezent, în raport de
deteriorarea progresivă a stării de sănătate a acesteia.
Curtea constată că
petentului condamnat i s-au admis numeroase cereri de întrerupere a executării
pedepsei, din referatul întocmit de către Biroul Executări penale rezultând că
acesta se află în întreruperea executării pedepsei începând cu data de 28
decembrie 2004. Ori, având în vedere vârsta înaintată a acestuia, starea precară
de sănătate, cât și faptul că în perioada cât s-a aflat în stare de libertate
nu a reprezentat un pericol pentru ordinea publică, Curtea apreciază că nu
există niciun indiciu temeinic a unei situații contrare pe viitor. În
consecință, apreciază că lăsarea în libertate a condamnatului prin întreruperea
executării pedepsei nu constituie un pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește
perioada de prelungire a întreruperii executării pedepsei, Curtea are în vedere
concluziile expertizei medico-legale și ale avizului dat acesteia de către
I.M.L., sens în care va dispune întreruperea executării pedepsei pe o durată de
1 an cu începere de la data de 9 februarie 2014.
Împotriva acestei
sentințe a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
motivată în scris și susținută oral potrivit celor consemnate în partea
introductivă a deciziei de față.
Examinând cauza prin
prisma dispozițiilor legale aplicabile, respectiv art. 592 și urm. rap. la art.
425
1
C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca nefondată contestația
formulată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru cele ce succed.
Prima instanță a
evaluat în mod temeinic toate împrejurările specifice cauzei, din perspectiva
dispozițiilor legale incidente și a probelor administrate.
Pe baza materialului
probator, instanța a stabilit cu justețe că sunt îndeplinite condițiile legale
pentru prelungirea intemperii executării pedepsei închisorii aplicate
condamnatului T.S.
Concluziile
raportului de nouă expertiză, medico-legală din data de 16 decembrie 2013
avizate de Comisia Superioară Medico-Legală, infirmă susținerea parchetului în
sensul că primele trei din cele patru condiții legale, nu sunt îndeplinite.
Dimpotrivă,
concluziile medico-legale evidențiază existența a numeroase afecțiuni, a unei
patologii grave cu evoluție imprevizibilă, ce necesită administrarea permanentă
a unui tratament de specialitate complex, a cărei adaptare impune
multidispensarizare și internări periodice în unități medicale de profil ce
aparțin rețelei sanitare a Ministerului Sănătății.
De asemenea,
concluziile medico-legale sunt în sensul că terapia este dificil de realizat în
mediul penitenciar, menționându-se expres că T.S. se află în imposibilitatea
executării pedepsei în regim privativ de libertate pe o perioadă de cel puțin 1
an.
Concluziile mai sus
menționate, coroborate cu faptul agravării bolii cardiace, cu vârsta înaintată
a condamnatului, dar și cu starea precară a stării psihice a acestuia, conduc
la constatarea că cel condamnat suferă de mai multe boli care fac imposibilă
executarea pedepsei, că boala nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a
Administrației Naționale a Penitenciarelor și că specificul bolii nu permite
tratarea cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului
Sănătății.
Față de cele
reținute, apreciindu-se legală și temeinică sentința pronunțată de Curtea de
apel, urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel București.
Văzând și
dispozițiile art. 275 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București împotriva Sentinței penale nr. 79 din 5 februarie 2014 a Curții de
Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 7038/2/2013,
privind pe condamnatul T.S.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului
desemnat din oficiu pentru intimat, în sumă de 50 RON, se avansează din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS