ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 595/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 595/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 79 din 5 februarie

2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul

nr. 7038/2/2013 privind pe condamnatul T.S. s-au dispus următoarele:

În baza art. 592 C.

proc. pen. cu referire la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., admite

cererea de prelungire a întreruperii executării pedepsei închisorii formulată

de condamnatul T.S.

Dispune prelungirea

întreruperii executării pedepsei închisorii de 10 ani aplicată prin Sentința

penală nr. 49 din 14 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală,

definitivă prin Decizia penală nr. 4403/2003 a Curții Supreme de Justiție, pe o

durată de 1 an cu începere de la data de 9 februarie 2014.

În baza art. 590

alin. (1) C. proc. pen., dispune, ca pe durata întreruperii executării

pedepsei, condamnatul să respecte următoarele obligații:

- să nu depășească

teritoriul României;

- să ia legătura cu

organul de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază în trei zile de la

rămânerea definitivă a prezentei pentru a fi luat în evidență și a stabili

mijlocul de comunicare permanentă, precum și să se prezinte la instanța de

executare ori de câte ori este chemat;

- să nu-și schimbe

locuința fără încuviințarea instanței - Curtea de Apel București, secția a II-a

penală;

- să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să se prezinte de

îndată la unitatea sanitară la care urmează să facă tratamentul.

Atrage atenția

condamnatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite

se va dispune revocarea întreruperii executării pedepsei.

Hotărârea se comunică

organelor de stat prevăzute la art. 591 alin. (3) C. proc. pen."

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 25

octombrie 2013, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a

II-a penală, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, formulată

de condamnatul T.S., cerere ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 455

raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen.

În motivarea cererii,

condamnatul, în vârstă de 75 ani, a solicitat întreruperea executării pedepsei

pe motive medicale, arătând că suferă de multiple afecțiuni și care necesită un

tratament continuu și internări repetate în instituții medicale de

specialitate.

Curtea, analizând

actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 49/F din 14 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4404 din 10 octombrie 2003 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul S.T. a fost condamnat la

pedeapsa de 10 ani închisoare, fiind emis M.E.P.I. din 13 octombrie 2003.

Prin Sentința penală

nr. 143 din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

s-a dispus întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 6 luni,

întreruperea pedepsei fiind ulterior acordată succesiv condamnatului, ultima

cerere de întrerupere fiind admisă prin Sentința penală nr. 109 din 13 martie

2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin

nerecurare la 29 martie 2013, prin care s-a dispus întreruperea executării

pedepsei închisorii pe o perioadă de 10 luni, începând cu data de 9 aprilie

2013.

Analizând actele

dosarului, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele legale prev.

de art. 592 rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care

cererea formulată de condamnatul T.S. este întemeiată.

Astfel, din

interpretarea dispozițiilor menționate, în vigoare la data soluționării

prezentei cauze, rezultă că întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă

dacă cel condamnat suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua

sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă

executarea pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu

asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății,

împrejurări ce se stabilesc pe baza concluziilor în acest sens a unei expertize

medico-legale și împrejurarea că lăsarea în libertate a condamnatului nu

prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce urmează a fi

apreciat de către instanța de judecată.

Din concluziile

raportului de nouă expertiză medico-legală din data de 16 decembrie 2013

rezultă că numitul T.S. prezintă diagnosticul:

psihoorganic mixt, afectiv și deteriorativ (model demențial) fond de disfuncție

cerebrală lezională, confirmată clinic și imagistic (vascular și atrofie

cerebrală și cerebeloasă); dependență socială, risc suicidar.

cardiacă (ventriculară stângă), clasa II-III NYHA prin:

2.1. boală cardiacă

ischemică cronică cu:

- infarct miocardic

în antecedente (2001);

- angor pectoris

agravat-stabilizat;

2.2 patologie

valvulară degenerativă:

- insuficiență

mitrală prin calcificări de inel mitral posterior;

- boală aortică

(stenoză largă, insuficiență grad II);

2.3 hipertensiune

arterială esențială stadiu III;

2.4 bradicardie

sinusală (boala nodului sinusal);

2.5 bloc major de ram

drept;

2.6 aritmie

extrasistolică ventriculară izolată;

2.7 anevrism de

ventricul stâng (vârf.)

cu determinări predominant aortice, coronariene, carotidine bilaterale și a

vaselor cerebrale.

accidente vasculare cerebrale cu infarcte lacunare.

bilaterală (presbiacuzie).

mâna stângă.

parapielic.

tranzițional) de vezică urinară (Pt1g2) și uretră prostatică (pTaG2):

- operat (endoscopic)

- 3 august 2004;

- chimiotratat (9

serii);

- reoperat martie

2005;

- trombocitopenie

secundară.

cu sângerări în antecedente;

hepatic.

Totodată, s-a mai

arătat că patologia pe care o prezintă sus-numitul este gravă, cu evoluție

imprevizibilă, în special cea din sfera cardio-vasculară, fiind susceptibilă

oricând de un deznodământ infaust, ce poate surveni mai ales dacă nu sunt

respectate recomandările medicale, atât cele medicamentos-terapeutice, cât și

cele vizând regimul socio-igieno-dietetic, cu atât mai mult cu cât bolile de

care suferă se augmentează morbid la un organism vârstnic.

Expertiza arată că

patologia psihoorganică, nevindecabilă, cu pronostic rezervat datorită riscului

suicidar ce nu poate fi controlat terapeutic, în comorbiditate cu afecțiunile

somatice a determinat nu numai dependență socială, dar și necesitatea

administrării unui tratament de specialitate complex, permanent și modulat prin

multidispensarizare și internări periodice în unități medicale de profil ce

aparțin rețelei sanitare a Ministerului Sănătății, terapie dificil de realizat

în contextul deficitului psihic sever, având în vedere că mediul penitenciar

este detrimental, favorizând agravarea prognosticului și așa rezervat,

considerând că T.S. se află în imposibilitatea executării pedepsei în regim

privativ de libertate de o perioadă de cel puțin 1 an.

Se constată că

raportul de expertiză menționat a primit avizul Comisiei Superioare

medico-legale în ședința din 16 ianuarie 2014.

Având în vedere

actele medico-legale menționate mai sus, Curtea apreciază că este dovedit,

dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul este în imposibilitatea

executării pedepsei, imposibilitate constatată din punct de vedere

medico-legal, atât în considerarea faptului că bolile de care suferă nu pot fi

tratate în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cât

și în considerarea faptului că specificul bolilor nu permit tratarea acestora

cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății,

dat fiind că persoana condamnată necesită practic tratament permanent prin

internări periodice, bolile de care suferă fiind în agravare constantă.

Cu privire la acest

ultim aspect, Curtea constată că din confruntarea concluziilor expertizei

efectuate în cauză, cu cele ale expertizei medico-legale imediat anterioare reiese

că boala cardiacă a condamnatului s-a agravat, astfel încât, deși nu s-a

specificat expres în concluziile raportului de nouă expertiză, apare evident

că, dat fiind că în precedent s-a apreciat că persoana condamnată nu poate fi

tratată cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului

Sănătății, condiția este îndeplinită cu atât mai mult în prezent, în raport de

deteriorarea progresivă a stării de sănătate a acesteia.

Curtea constată că

petentului condamnat i s-au admis numeroase cereri de întrerupere a executării

pedepsei, din referatul întocmit de către Biroul Executări penale rezultând că

acesta se află în întreruperea executării pedepsei începând cu data de 28

decembrie 2004. Ori, având în vedere vârsta înaintată a acestuia, starea precară

de sănătate, cât și faptul că în perioada cât s-a aflat în stare de libertate

nu a reprezentat un pericol pentru ordinea publică, Curtea apreciază că nu

există niciun indiciu temeinic a unei situații contrare pe viitor. În

consecință, apreciază că lăsarea în libertate a condamnatului prin întreruperea

executării pedepsei nu constituie un pericol pentru ordinea publică.

În ceea ce privește

perioada de prelungire a întreruperii executării pedepsei, Curtea are în vedere

concluziile expertizei medico-legale și ale avizului dat acesteia de către

I.M.L., sens în care va dispune întreruperea executării pedepsei pe o durată de

1 an cu începere de la data de 9 februarie 2014.

Împotriva acestei

sentințe a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

motivată în scris și susținută oral potrivit celor consemnate în partea

introductivă a deciziei de față.

Examinând cauza prin

prisma dispozițiilor legale aplicabile, respectiv art. 592 și urm. rap. la art.

425

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca nefondată contestația

formulată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru cele ce succed.

Prima instanță a

evaluat în mod temeinic toate împrejurările specifice cauzei, din perspectiva

dispozițiilor legale incidente și a probelor administrate.

Pe baza materialului

probator, instanța a stabilit cu justețe că sunt îndeplinite condițiile legale

pentru prelungirea intemperii executării pedepsei închisorii aplicate

condamnatului T.S.

Concluziile

raportului de nouă expertiză, medico-legală din data de 16 decembrie 2013

avizate de Comisia Superioară Medico-Legală, infirmă susținerea parchetului în

sensul că primele trei din cele patru condiții legale, nu sunt îndeplinite.

Dimpotrivă,

concluziile medico-legale evidențiază existența a numeroase afecțiuni, a unei

patologii grave cu evoluție imprevizibilă, ce necesită administrarea permanentă

a unui tratament de specialitate complex, a cărei adaptare impune

multidispensarizare și internări periodice în unități medicale de profil ce

aparțin rețelei sanitare a Ministerului Sănătății.

De asemenea,

concluziile medico-legale sunt în sensul că terapia este dificil de realizat în

mediul penitenciar, menționându-se expres că T.S. se află în imposibilitatea

executării pedepsei în regim privativ de libertate pe o perioadă de cel puțin 1

an.

Concluziile mai sus

menționate, coroborate cu faptul agravării bolii cardiace, cu vârsta înaintată

a condamnatului, dar și cu starea precară a stării psihice a acestuia, conduc

la constatarea că cel condamnat suferă de mai multe boli care fac imposibilă

executarea pedepsei, că boala nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a

Administrației Naționale a Penitenciarelor și că specificul bolii nu permite

tratarea cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului

Sănătății.

Față de cele

reținute, apreciindu-se legală și temeinică sentința pronunțată de Curtea de

apel, urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București.

Văzând și

dispozițiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București împotriva Sentinței penale nr. 79 din 5 februarie 2014 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 7038/2/2013,

privind pe condamnatul T.S.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimat, în sumă de 50 RON, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2014.

Procesat de GGC - AS