ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1363/2016

Adenom pulmonar stâng invaziv, operat (ianuarie 2016), chimio și radiotratat. Semne clinice și paraclinice de continuare a evoluției locale - cu indicație de reluare a chimioterapiei.Tromboză pulmonară. Esofagită radică.

Gușă polinodulară.

Hipertensiune arterială stadiul II. Boală cardiacă ischemică. Scleroză aortică. Insuficiență aortică degenerativă ușoară. Dislipidemie.

Adenom de prostată.

Gorartroză stângă protezată. Totodată, s-a mai arătat că patologia gravă, neoplazică (de la pct. 1), pe care o prezintă sus-numitul, cu pronostic infaust previzibil, impune pentru supraviețuire un tratament complex, de strictă specialitate, oncologic, precum și supravegherea medicală permanentă, care nu se pot realiza în cadrul rețelei proprii sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, ci numai prin internare în clinici de profil, aparținând Ministerului Sănătății. S-a concluzionat că, deși orice tratament recomandat a fi efectuat în rețeaua Ministerului Sănătății se poate efectua și sub pază permanentă, având în vedere stadiul actual al afecțiunii oncologice, precum și comorbiditățile pe care le prezintă numitul A., care creează permanent premisele unor decompensări ale echilibrului biologic, tratabile numai în mediul spitalicesc, este mai oportună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de cel puțin 3 luni, timp în care se va afla în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical. Curtea a constatat că, deși comisia a apreciat că orice tratament recomandat a fi efectuat în rețeaua Ministerului Sănătății se poate efectua și sub pază permanentă, totuși recomandarea medicilor specialiști în vederea întreruperii executării pedepsei are în vedere în principal principiul umanității executării pedepselor, nesupunerea persoanelor privative de libertate la condiții de detenție care pot afecta starea lor de sănătate prin prisma bolilor grave de care aceștia suferă. În cauză, s-a observat că recomandarea medicilor specialiști este în sensul întreruperii executării pedepsei pe o durată de 3 luni deoarece stadiul actual al afecțiunii grave neoplazice pe care o prezintă A., precum și complicațiile acesteia, creează permanent premizele unor decompensări ale echilibrului biologic, tratabil numai în mediul spitalicesc. Cu alte cuvinte, în urma tratamentului aplicat, condamnatul ar suferi anumite afecțiuni, traduse prin decompensări ale echilibrului biologic care ar produce suferințe suplimentare dacă acesta ar fi tratat sub pază medicală, iar nu în stare de libertate. Or, această recomandare a medicilor specialiști a fost considerată de instanță suficientă pentru a aprecia că prima condiție reglementată de art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este îndeplinită petentul condamnat suferind de o boală gravă care nu permite tratarea cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, boală care face imposibilă executarea pedepsei. Cu privire la cea de-a doua condiție impusă de art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanța de fond a apreciat că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că numitul A. execută o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 152/F din data de 18 august 2016 a Curții de Apel București, definitivă prin necontestare la data de 30 august 2016, aplicată în urma contopirii pedepselor la care acesta a fost condamnat prin sentințele penale nr. 17 din 02 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 234 din 27 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și nr. 487 din 31 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 879/A din 10 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Curtea constată că ambele hotărâri de condamnare au avut la bază infracțiuni în legătură cu fapte de corupție. Față de vârsta înaintată a contestatorului, starea precară de sănătate, cât și faptul că a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni fără violență, Curtea a apreciat că lăsarea acestui în libertate, prin întreruperea executării pedepsei, nu poate prezenta un pericol pentru ordinea publică. În ceea ce privește perioada cu privire la care cererea urmează a fi admisă, Curtea a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală sub acest aspect, care au recomandat întreruperea executării pedepsei din motive medicale pe o durată de minim 3 luni. Împotriva sentinței penale nr. 184/F din 11 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen legal, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. Prin motivele de contestație formulate, s-a solicitat desființarea sentinței și pe fond respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A. , arătându-se, în esență, că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât s-a admis cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petent, deși din actul medico-legal depus la dosarul cauzei nu rezultă imposibilitatea de executare a pedepsei de către acesta. Examinând contestația, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. prevăd că întreruperea executării pedepsei, pe motive medicale, se poate dispune dacă, pe baza unei expertize medico-legale, se constată că petentul condamnat suferă de o boală gravă care nu permite tratarea cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, boală care face imposibilă executarea pedepsei și dacă instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei închisorii aplicată petentului condamnat A. Astfel, din concluziile raportului de expertiză medico-legală din 23 septembrie 2016 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” (file 123-124) rezultă în mod cert că petentul condamnat A. este în imposibilitatea executării pedepsei, imposibilitate constatată din punct de vedere medico-legal, atât în considerarea faptului că bolile de care suferă nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cât și în considerarea faptului că specificul bolilor nu permite tratarea acestora cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, dat fiind stadiul actual al afecțiunii oncologice, precum și comorbiditățile pe care le prezintă petentul, care creează permanent premisele unor decompensări ale echilibrului biologic, tratabile numai în mediul spitalicesc. De asemenea, lăsarea petentului condamnat A. în libertate, prin întreruperea executării pedepsei, nu poate prezenta un pericol pentru ordinea publică, în raport de vârsta înaintată a petentului, starea precară de sănătate, cât și de natura infracțiunilor pentru care acesta a fost condamnat. Pentru considerentele expuse, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.