ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2819/2011

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 181 din 2 mai 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr.

3093/2/2011, s-a dispus, în baza art. 455 C. proc. pen. raportat la art. 453

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., admiterea cererii de întrerupere a executării

pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 345 din 24

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr.

3269/2/2008 (nr. 1213/2008), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4036 din

12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în

Dosarul nr. 3269/2/2008, formulată de petenta-condamnată J.R.

S-a dispus

întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată

petentei-condamnate prin Sentința penală nr. 345 din 24 noiembrie 2009 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 3269/2/2008 (nr.

1213/2008), până la încetarea stării de graviditate.

În temeiul art. 453

1

alin. (1) C. proc. pen., pe durata întreruperii executării pedepsei închisorii,

petenta-condamnată va respecta următoarele obligații:

a) să nu depășească

limita teritorială a municipiului București;

b) să se prezinte la

organul de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, conform programului

de supraveghere întocmit de acesta și atunci când este chemată;

c) să nu-și schimbe

locuința, fără încuviințarea Curții de Apel București;

d) să nu dețină,

folosească sau poarte vreo categorie de arme.

În temeiul art. 453

1

alin. (2) lit. f) C. proc. pen., pe durata întreruperii executării pedepsei

închisorii, petenta-condamnată are obligația de a nu exercita profesia de

avocat.

S-a atras atenția

petentei-condamnate asupra dispozițiilor art. 454 alin. (1

2

) C.

proc. pen.

S-a dispus punerea, de îndată, în libertate a

petentei-condamnate J.R. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei

închisorii din 15 noiembrie 2010, emis de Curtea de Apel București, secția I

penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008 (nr. 1213/2008), dacă nu este arestată în

altă cauză.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Condamnata J.R. se

află în executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală

nr. 345 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, din

Dosarul nr. 3269/2/2008 (nr. 1213/2008), rămasă definitivă prin Decizia penală

nr. 4036 din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Potrivit

înscrisurilor depuse de condamnată, aceasta avea la data de 8 aprilie 2011 o

sarcină de 22 - 23 săptămâni, în evoluție.

Potrivit art. 455 C.

proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., executarea

pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazul în care condamnata este gravidă

sau are un minor mai mic de 1 an, fără condiționarea de anumite criterii,

precum pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea acesteia în

libertate. Din actele de natură medicală, precum și din fișa medicală a

deținutei, întocmită de D.G.P.M.B. - S.I.C. - Compartimentul Urmăriri, rezultă,

cu certitudine, sarcina în evoluție a petentei-condamnate. De aceea, Curtea a

apreciat că nu este utilă constatarea medico-legală a sarcinii în evoluție,

după cum a solicitat Ministerul Public, atâta timp cât toate înscrisurile de

natură medicală, inclusiv de la locul de detenție, dovedesc, în mod

indubitabil, starea de graviditate actuală a petentei-condamnate.

Legiuitorul a

prevăzut ca, pe durata întreruperii executării pedepsei închisorii, condamnatul

să respecte anumite obligații, tocmai pentru a fi controlată libertatea sa de

deplasare și pentru a nu transforma beneficiul întreruperii executării pedepsei

închisorii în sustragere de la executare. Evident, după încetarea stării de

graviditate, petenta-condamnată este obligată să se prezinte la locul de

detenție, pentru a-și executa, în continuare, pedeapsa închisorii care i-a fost

aplicată.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând

admiterea acestuia și, în rejudecare, respingerea cererii de întrerupere a

executării pedepsei.

În motivele scrise de

recurs, procurorul arată că în cauză se impune efectuarea unei expertize care

să confirme starea de graviditate a condamnatei, actele medicale depuse de

aceasta în susținerea cererii nefiind suficiente.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât

și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Condamnata J.R. a solicitat întreruperea executării

pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 345 din 24

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală - definitivă prin

Decizia penală nr. 4036 din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 433 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., condamnata

susținând că este însărcinată.

Din actele medicale

depuse la dosarul cauzei, inclusiv din fișa medicală a deținutei, întocmită de

D.G.P.M.B. - S.I.C. - Compartimentul Urmăriri, rezultă că petenta condamnată

are o sarcină în evoluție.

Față de actele

medicale depuse, care se prezumă - până la proba contrarie - că reflectă

realitatea, instanța de fond, în mod corect a apreciat, pe de o parte, că nu se

impune efectuarea unei expertize medico-legale - dispozițiile art. 26 din

Ordinul comun al Ministerului justiției și Ministerului Sănătății nefiind

imperative sub acest aspect - și că, pe de altă parte, cererea de întrerupere a

executării pedepsei este pe deplin justificată.

De altfel, până la

judecarea cauzei în recurs, condamnata a dat naștere unui copil, ceea ce

confirmă veridicitatea înscrisurilor prezentate instanței - fiindu-i permis de

lege să formuleze o nouă cerere de amânare a executării pedepsei, întemeiată pe

dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București Sentinței penale nr. 181 din 2

mai 2011 a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.N.A. împotriva Sentinței penale nr. 181 din 2 mai 2011 a Curții de

Apel București, secția I penală, privind pe petiționara condamnată J.R.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 august 2011.