ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2819/2011

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 181 din 2 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 3093/2/2011, s-a dispus, în baza art. 455 C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 345 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008 (nr. 1213/2008), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4036 din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008, formulată de petenta-condamnată J.R.

S-a dispus întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată petentei-condamnate prin Sentința penală nr. 345 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 3269/2/2008 (nr. 1213/2008), până la încetarea stării de graviditate. În temeiul art. 453 1 alin. (1) C. proc. pen., pe durata întreruperii executării pedepsei închisorii, petenta-condamnată va respecta următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a municipiului București; b) să se prezinte la organul de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de acesta și atunci când este chemată; c) să nu-și schimbe locuința, fără încuviințarea Curții de Apel București; d) să nu dețină, folosească sau poarte vreo categorie de arme.

În temeiul art. 453 1 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., pe durata întreruperii executării pedepsei închisorii, petenta-condamnată are obligația de a nu exercita profesia de avocat. S-a atras atenția petentei-condamnate asupra dispozițiilor art. 454 alin. (1 2 ) C. proc. pen. S-a dispus punerea, de îndată, în libertate a petentei-condamnate J.R. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 15 noiembrie 2010, emis de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008 (nr. 1213/2008), dacă nu este arestată în altă cauză. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Condamnata J.R.

se află în executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 345 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, din Dosarul nr. 3269/2/2008 (nr. 1213/2008), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4036 din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Potrivit înscrisurilor depuse de condamnată, aceasta avea la data de 8 aprilie 2011 o sarcină de 22 - 23 săptămâni, în evoluție. Potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazul în care condamnata este gravidă sau are un minor mai mic de 1 an, fără condiționarea de anumite criterii, precum pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea acesteia în libertate.

Din actele de natură medicală, precum și din fișa medicală a deținutei, întocmită de D.G.P.M.B. - S.I.C. - Compartimentul Urmăriri, rezultă, cu certitudine, sarcina în evoluție a petentei-condamnate. De aceea, Curtea a apreciat că nu este utilă constatarea medico-legală a sarcinii în evoluție, după cum a solicitat Ministerul Public, atâta timp cât toate înscrisurile de natură medicală, inclusiv de la locul de detenție, dovedesc, în mod indubitabil, starea de graviditate actuală a petentei-condamnate. Legiuitorul a prevăzut ca, pe durata întreruperii executării pedepsei închisorii, condamnatul să respecte anumite obligații, tocmai pentru a fi controlată libertatea sa de deplasare și pentru a nu transforma beneficiul întreruperii executării pedepsei închisorii în sustragere de la executare.

Evident, după încetarea stării de graviditate, petenta-condamnată este obligată să se prezinte la locul de detenție, pentru a-și executa, în continuare, pedeapsa închisorii care i-a fost aplicată. Împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea acestuia și, în rejudecare, respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei. În motivele scrise de recurs, procurorul arată că în cauză se impune efectuarea unei expertize care să confirme starea de graviditate a condamnatei, actele medicale depuse de aceasta în susținerea cererii nefiind suficiente. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Condamnata J.R. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 345 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală - definitivă prin Decizia penală nr. 4036 din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 433 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., condamnata susținând că este însărcinată. Din actele medicale depuse la dosarul cauzei, inclusiv din fișa medicală a deținutei, întocmită de D.G.P.M.B. - S.I.C. - Compartimentul Urmăriri, rezultă că petenta condamnată are o sarcină în evoluție.

Față de actele medicale depuse, care se prezumă - până la proba contrarie - că reflectă realitatea, instanța de fond, în mod corect a apreciat, pe de o parte, că nu se impune efectuarea unei expertize medico-legale - dispozițiile art. 26 din Ordinul comun al Ministerului justiției și Ministerului Sănătății nefiind imperative sub acest aspect - și că, pe de altă parte, cererea de întrerupere a executării pedepsei este pe deplin justificată. De altfel, până la judecarea cauzei în recurs, condamnata a dat naștere unui copil, ceea ce confirmă veridicitatea înscrisurilor prezentate instanței - fiindu-i permis de lege să formuleze o nouă cerere de amânare a executării pedepsei, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc.

pen. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București Sentinței penale nr. 181 din 2 mai 2011 a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. împotriva Sentinței penale nr. 181 din 2 mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe petiționara condamnată J.R. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2011.