ÎCCJ, Decizia nr. 112/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: La data de 24 iunie 2014, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de A.A.Ș. împotriva Deciziei nr. 1323 din camera de consiliu de la data de 7 mai 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 5570/63/2013. Prin rezoluția din 2 iulie 2014, a fost dispusă întocmirea raportului asupra admisibilității căii de atac, în condițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. După întocmirea raportului, prin încheierea din ședința completului de filtru de la data de 7 iulie 2014, a fost depusă comunicarea acestuia părților, în vederea formulării punctelor de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Urmare comunicării raportului, în termenul prevăzut de art. 494 alin. (4) teza 1 din C. proc. civ., recurentul A.A.Ș. și intimata Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Dolj au depus la dosar puncte de vedere. Prin punctul de vedere formulat, intimata a invocat excepția inadmisibilității prezentului recurs, ce a fost declarat împotriva unei hotărâri definitive, pronunțate tot în recurs. În condițiile art. 493 alin. (5), cu referire la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., prioritar examinării admisibilității căii de atac, Înalta Curte va analiza recursul dedus judecății în cauză din perspectiva îndeplinirii condițiilor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității. Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (3) din C. proc.

civ. Astfel, aceasta nu a fost redactată de avocat, cu încălcarea dispozițiilor art. 83 alin. (3) din C. proc. civ. și nu este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) și ale art. 487 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., recurentul neindicând motivele de drept pe care își fundamentează cererea, ci doar aspecte de fond ce ar fi fost, în opinia sa, greșit soluționate de instanțe, aceste critici neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. În conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 83 alin. (3) din C. proc. civ.: „La redactarea cererii și a motivelor de recurs și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat (…)”.

Tot astfel, potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) din aceeași lege sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Având în vedere că, prin punctul de vedere la raport depus la dosar, recurentul a susținut că nu este în măsură să complinească lipsurile cererii sale de recurs, urmează a se da eficiență dispozițiilor legale sancționatorii anterior menționate. Prin urmare, ținând cont și de dispozițiile cu valoare de principiu ale art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte să constate nulitatea recursului dedus judecății în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Constată nulitatea recursului declarat de A.A.Ș. împotriva deciziei nr. 1323 din camera de consiliu de la 7 mai 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 5570/63/2013. Fără cale de atac. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2014.