ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 920/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 9362/99/2008 reclamanta

SC C. SA, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași,

solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de

212.204,65 lei, reprezentând 160.019,10 lei debit și 46.929,55 lei dobânda

legală, calculată conform O.G. nr. 9/2003 până la data de 9 septembrie 2008.

Prin sentința comercială nr. 983 din 7

aprilie 2009 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC C. SA pentru

lipsa procedurii concilierii directe și a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a Primăriei Municipiului Iași.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut că în cauză nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe, în

condițiile în care concilierea a fost făcută față de Primăria Iași nu față de

Consiliul Local al Municipiului Iași, iar Primăria Iași nu este parte în

contract și ca urmare nu are calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței menționate, a

declarat apel reclamanta SC C. SA iar prin decizia comercială din 5 septembrie

2009 a Curții de Apel Iași a fost respins ca nefondat apelul formulat.

În motivarea deciziei a fost reținută

lipsa concilierii directe în condițiile în care contractul de prestări servicii

în executarea căruia reclamanta susține că a realizat lucrări - este încheiat

între Consiliul Local Iași al Municipiului Iași ca beneficiar și SC C. SA ca

prestator, Primăria Municipiului Iași fiind terț față de convenție situație în

care nu are calitate procesuală pasivă.

Reclamanta SC C. SA a formulat recurs împotriva

Deciziei civile nr. 75/2009 a Curții de Apel Iași, iar în dezvoltarea motivelor

de recurs arată că ambele instanțe au interpretat greșit dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. întrucât procedura concilierii directe a fost realizată așa cum

rezultă din actele de la dosar fila 28.

Consiliul Local este autoritate

deliberativă și în această calitate, a încheiat contractul de prestări

servicii, iar primarul și implicit Primăria au autoritate executivă potrivit art.

61 și 77 din Legea nr. 215/2001, acesta având calitate procesuală pasivă.

Consiliul Local nu dispune de o

structură funcțională de specialitate tehnico economică care să aibă ca

activitate verificare, acceptare lucrări, decontare lucrări executat.

Prin cererea de chemare în judecată au

avut calitatea de pârâți atât Consiliul Local cât și Primăria Municipiului Iași

iar aceleași pretenții au mai format obiectul unei somații de plată. Rațiunea

concilierii directe prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ. este de a

simplifica și degreva judecățile având ca obiect pretenții de natură bănească

și nu de a tergiversa soluționarea cauzei.

Consiliul Local Iași și Primăria

Municipiului Iași au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esență,

respingerea recursului ca nefondat întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura

prealabilă față de partea contractantă iar Primăria Municipiului Iași nu are calitate

procesuală, nefiind parte în contract.

Examinând decizia recurată în raport

de criticile formulate care deși nu au fost încadrate în drept de recurentă ele

se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. având în vedere

dispozițiile art. 306 (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

fondat.

Prin prevederile art. 720

1

C. proc. civ., s-a reglementat efectuarea unei proceduri prealabile, în scopul

de a se încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă

parte.

Rațiunea reglementării menționate a

rezultat, din necesitatea de a se degreva rolul instanțelor și de a simplifica procedura

soluționării cauzelor având ca obiect pretenții de natură bănească, cauze care

pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen rezonabil, astfel încât

să se dea prioritate voinței părților în ceea ce privește soluționarea

litigiilor pe cale judecătorească.

Înalta Curte constată că pârâții se

prevalează de neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ., fără a dovedi o vătămare și fără a-și manifesta voința de a

rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât să paralizeze demersul în

justiție al recurentei reclamante.

Reclamanta SC C. SA a chemat în

judecată atât Consiliul Local Iași cât și Primăria Municipiului Iași.

La data de 8 mai 2007, prin adresa

Primăriei Municipiului Iași - Direcția tehnică a fost notificată și invitată la

conciliere conform art. 720

1

C. proc. civ., fapt ce rezultă din

actele depuse la dosarul de fond fila 28-29.

Este adevărat că reclamanta a încheiat

contractul de prestări servicii din 18 februarie 2004 cu Consiliul Local al

Municipiului Iași reprezentat de Primar și directorul executiv care au și

semnat contractul dar Consiliul Local conform art. 1 alin. (1) lit. d) și art. 23

alin. (1) din Legea nr. 215/2001 este autoritate deliberativă, iar Primăria

este o autoritate executivă care pune în aplicare și duce la îndeplinire

hotărârile și dispozițiile Consiliului Local conform art. 61 și 77 din Legea nr.

215/2001. Primăria este o instituție publică cu activitate permanentă care

aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local.

Raportându-ne strict la autonomia locală

și având în vedere dispozițiile art. 66 -69 din Legea nr. 215/2001, vom putea

spune că primarul are trei categorii de sarcini: de reprezentare; de execuție al

Consiliului Local și de șef al administrației locale și a aparatului.

Potrivit art. 67 din Legea nr. 215/2001,

primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice,

cu persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție.

Faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în justiție,

nu exclude dimpotrivă, presupune ca în justiție să figureze, în calitate de

pârât și Consiliul Local.

Astfel, contractul de prestări

servicii din 18 februarie 2004 a fost încheiat de Consiliul Local al

Municipiului Iași în urma Hotărârii din 28 aprilie 2004. O astfel de hotărâre a

Consiliului Local poate să aibă și semnificația exprimării acordului de voință

al persoanei juridice (unitatea administrativ teritorială) pentru încheierea unui

contract cu toate consecințele care decurg de aici.

Contractul în discuție a fost încheiat

de Consiliul Local al Municipiului Iași având la bază Hotărârea din 2004 și primarul

Municipiului Iași care reprezintă orașul conform art. 67 din Legea nr. 215/2001,

primarul exercitând și funcția de ordonator principal de credite potrivit art. 68

lit. f) din Legea nr. 215/2001.

Astfel, că de fiecare dată când acțiunea

în justiție vizează hotărâri ale Consiliului Local, existând și capete de cerere

de ordin patrimoniu, în litigiu alături de Consiliul Local trebuie să stea și

primarul având în vedere dispozițiile art. 67 și 68 lit. a) din Legea nr. 215/2001.

În consecință, față de dispozițiile

legale expuse ambele instanțe respectiv instanța de apel cât și instanța de

fond au apreciat greșit că primarul Municipiului Iași a semnat contractul de

prestări servicii nu în calitate de reprezentant al Primăriei Iași.

Instanțele de judecată aveau obligația

că în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 pct. 5 C. proc. civ. să stabilească

cadrul procesual ținând cont de raporturile juridice stabilite de părți prin

contractul de prestări servicii cât și de dispozițiile Legii nr. 215/2001 care

stabilește fără echivoc că Primarul și implicit Primăria este autoritate

executivă, iar Consiliul Local este autoritate deliberativă.

Prin urmare, nu se poate susține că

intimatele pârâte nu au avut cunoștință de valoarea și natura pretențiilor

solicitate de recurenta reclamantă cât timp, înainte de promovarea acțiunii

Primăria Municipiului Iași a fost notificată în condițiile art. 720

1

C. proc. civ.

În mod corect ar fi trebuit ca această

convenție de prestări servicii să fie încheiată între unitatea administrativ

teritorială reprezentată prin primar, care în acest mod ar fi adus la îndeplinire

hotărârea adoptată de organul deliberativ la 28 aprilie 2004 (fila 16 dosar

fond).

Dincolo de acest viciu de formă,

drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință iar intimatele pârâte

au exercitat cu rea credință aceste drepturi când au susținut excepția lipsei

calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Iași prin primar (ca organ

executiv) și lipsa concilierii directe. Prin urmare, în cauză prevederile art. 720

1

C. proc. civ. au fost îndeplinite (organul executiv fiind invitate la

conciliere ) iar voința părților este aceea de a se rezolva litigiul pe cale

judecătorească și nu pe cale amiabilă, instanțele de fond dând o interpretare

excesiv de rigidă acestor prevederi.

Având în vedere că litigiul a fost

soluționat pe excepții fără a intra în cercetarea fondului Înalta Curte în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a va admite recursul, casează hotărârile

pronunțate respectiv sentința comercială nr. 983 din 7 aprilie 2009 a

Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios administrativ, cauza urmând

a fi trimisă pentru rejudecare Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC C. SA Iași împotriva Deciziei nr. 75 din 7 septembrie 2009 a Curții de Apel

Iași, secția comercială, casează decizia recurată și sentința comercială nr. 983

din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios

administrativ, și trimite cauza Tribunalului Iași pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

martie 2010.