ÎCCJ, decizie (scj.ro #83079)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83079) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune în

pretenții. Contract de prestări servicii încheiat de Consiliul Local. Calitate

procesuală pasivă a Primăriei.

Cuprins pe materii:

Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe

Index alfabetic:

contract de prestări servicii

-

excepția

lipsei calității procesuale pasive

-

conciliere

directa

C.

proc

.

civ

., art.720

1

Legea

nr.215/2001, art.1 alin.1

lit.d

, art.23 alin.1,

art.61, art.66 -69,

art

. 77

Primăria este o instituție publică cu activitate permanentă care aduce la

îndeplinire hotărârile Consiliului Local.

De

fiecare dată când acțiunea în justiție vizează hotărâri ale Consiliului Local,

existând și capete de cerere de ordin patrimonial, în litigiu alături de

Consiliul Local trebuie să stea și primarul având în vedere  dispozițiile

art.67 și 68 lit.1 din Legea nr.215/2001.

Sectia

comerciala,

Decizia

nr

. 920 din 5 martie 2010

Reclamanta SC C. SA a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al

Municipiului, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata

sumei de 212.204,65 lei, reprezentând 160.019,10 lei debit și 46.929,55 lei

dobânda legală, calculată conform O.G. nr.9/2003, până la data de 9 septembrie

2008.

Prin sentința comercială nr.983/7 aprilie 2009 a fost respinsă cererea

formulată de reclamanta SC C. SA pentru lipsa procedurii concilierii directe și

a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei

Municipiului.

Instanța a reținut că, în cauză, nu a fost îndeplinită procedura concilierii

directe, în condițiile în care concilierea a fost făcută față de Primărie, nu

față de Consiliul Local al Municipiului, iar Primăria nu este parte în

contract, și ca urmare nu are calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC C. SA iar prin decizia

comercială din 5 septembrie 2009 a Curții de Apel Iași a fost respins ca

nefondat

apelul formulat.

În motivarea deciziei a fost reținută lipsa concilierii directe, în condițiile

în care contractul de prestări servicii, în executarea căruia reclamanta a

susținut că a realizat lucrări, este încheiat între Consiliul Local al

Municipiului, ca beneficiar, și SC C. SA, ca prestator, Primăria Municipiului

fiind terț față de convenție, situație în care nu are calitate procesuală

pasivă.

Reclamanta SC C. SA a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.75/2009 a

Curții de Apel Iași, iar în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că ambele

instanțe au interpretat greșit dispozițiile art.720

1

C.

proc

.

civ

., întrucât procedura

concilierii directe a fost realizată, așa cum rezultă din dosar.

Consiliul Local este autoritate deliberativă și, în această calitate, a

încheiat contractul de prestări servicii, iar primarul și implicit Primăria au

autoritate executivă, potrivit art.61 și 77 din Legea nr.215/2001, acesta având

calitate  procesuală pasivă.

Consiliul Local nu dispune de o structură funcțională de specialitate

tehnico-economică care să aibă ca activitate verificare, acceptare lucrări,

decontare lucrări executant.

Prin cererea de chemare în judecată au avut calitatea de pârâți atât Consiliul

Local cât și Primăria Municipiului, iar aceleași pretenții au mai format

obiectul unei somații de plată. Rațiunea concilierii directe prevăzute de

art.720

1

C.

proc

.

civ

.

este de a simplifica și degreva judecățile având ca obiect pretenții de natură

bănească, și nu de a tergiversa soluționarea cauzei.

Consiliul Local și Primăria Municipiului au formulat întâmpinare prin care au

solicitat, în esență, respingerea recursului ca

nefondat

,

întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă față de partea

contractantă iar Primăria Municipiului nu are calitate procesuală,

nefiind

parte în contract.

Examinând decizia

recurată

în raport de criticile

formulate care, deși nu au fost încadrate în drept de recurentă, ele se

încadrează în dispozițiile

art

. 304

pct

. 9 C.

proc

.

civ

., având în vedere dispozițiile

art

.

306 alin.(3) C.

proc

.

civ

.,

Înalta Curte a constatat că recursul este fondat.

Prin prevederile art.720

1

C.

proc

.

civ

. s-a reglementat efectuarea unei proceduri prealabile,

în scopul de a se încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu

cealaltă parte.

Rațiunea reglementării menționate a rezultat din necesitatea de a se degreva

rolul instanțelor și de a simplifica procedura soluționării cauzelor având ca

obiect pretenții de natură bănească, cauze care pot fi soluționate pe cale

amiabilă și într-un termen rezonabil, astfel încât să se dea prioritate voinței

părților în ceea ce privește soluționarea litigiilor pe cale judecătorească.

Înalta Curte a constatat că pârâții se prevalează de

neîndeplinirea

procedurii prealabile, prevăzute de art.720

1

C.

proc

.

civ

., fără a dovedi o vătămare și fără a-și manifesta

voința de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât să paralizeze

demersul în justiție al recurentei reclamante.

Reclamanta SC C. SA a chemat în judecată atât Consiliul Local cât și Primăria

Municipiului.

La data de 8 mai 2007, prin adresa nr.3718,  Primăria Municipiului –

Direcția tehnică, a fost notificată și invitată la conciliere conform art.720

1

C.

proc

.

civ

., fapt ce

rezultă din actele depuse la dosarul de fond.

Este adevărat că reclamanta a încheiat contractul de prestări  servicii

nr

. 15075/18 februarie 2004 cu Consiliul Local al

Municipiului, reprezentat de Primar și directorul executiv, care au și semnat

contractul,  dar Consiliul Local, conform art.1 alin.1

lit.d

și art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001, este autoritate deliberativă, iar

Primăria este o autoritate executivă, care pune în aplicare și duce la

îndeplinire hotărârile și dispozițiile Consiliului Local, conform art.61 și 77

din Legea nr.215/2001. Primăria este o instituție publică cu activitate

permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local.

Raportându-ne strict la autonomia locală, și având în vedere dispozițiile

art.66-69 din Legea nr.215/2001, se poate spune că primarul are trei categorii

de sarcini: de reprezentare; de execuție al Consiliului Local și de șef al

administrației locale și a aparatului.

Potrivit art.67 din Legea nr.215/2001, primarul reprezintă comuna sau orașul în

relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice, române

sau străine, precum și în justiție. Faptul că primarul reprezintă unitatea

administrativ-teritorială în justiție, nu exclude dimpotrivă, presupune ca în

justiție să figureze, în calitate de pârât și Consiliul Local.

Astfel, contractul de prestări servicii nr.15075/18 februarie 2004 a fost

încheiat de Consiliul Local al Municipiului în urma Hotărârii nr.255 din 28

aprilie 2004. O astfel de hotărâre a Consiliului Local poate să aibă și

semnificația exprimării acordului de voință al persoanei juridice (unitatea

administrativ-teritorială) pentru încheierea unui contract, cu toate

consecințele care decurg de aici.

Contractul în discuție a fost încheiat de Consiliul Local al Municipiului având

la bază Hotărârea

nr

. 255/2004, și Primarul

Municipiului, care reprezintă orașul conform

art

. 67

din Legea

nr

. 215/2001, primarul exercitând și

funcția de ordonator principal de credite, potrivit art.68

lit.f

din Legea nr.215/2001.

Astfel, că de fiecare dată când acțiunea în justiție vizează hotărâri ale

Consiliului Local, existând și capete de cerere de ordin patrimonial, în

litigiu, alături de Consiliul Local, trebuie să stea și primarul având în

vedere dispozițiile art.67 și 68 lit.1 din Legea nr.215/2001.

În consecință, față de dispozițiile legale expuse, ambele instanțe, respectiv

instanța de apel cât și instanța de fond, au apreciat greșit că Primarul Municipiului

a semnat contractul de prestări servicii nu în  calitate de reprezentant

al Primăriei.

Instanțele de judecată aveau obligația ca, în virtutea rolului activ prevăzut

de art.129 pct.5 C.

proc

.

civ

.,

să stabilească cadrul procesual ținând cont de raporturile juridice stabilite

de părți prin contractul de prestări servicii, cât și de dispozițiile Legii

nr.215/2001 care stabilește  fără echivoc că Primarul și implicit Primăria

este autoritate executivă, iar Consiliul Local este autoritate deliberativă.

Prin urmare, nu se poate susține că intimatele pârâte nu au avut cunoștință de

valoarea și natura pretențiilor solicitate de recurenta reclamantă cât timp,

înainte de promovarea acțiunii, Primăria  Municipiului a fost notificată

în condițiile art.720

1

C.

proc

.

civ

.

În mod corect, ar fi trebuit ca această convenție de prestări servicii să fie

încheiată între unitatea administrativ teritorială reprezentată prin primar,

care în acest mod ar fi adus la îndeplinire hotărârea adoptată de organul

deliberativ la 28 aprilie 2004.

Dincolo de acest viciu de formă, drepturile procesuale trebuie exercitate cu

bună-credință, iar intimatele pârâte au exercitat cu rea-credință aceste

drepturi, când au susținut excepția lipsei calității procesuale pasive a

Primăriei Municipiului prin Primar (ca organ executiv) și lipsa concilierii

directe. Prin urmare, în cauză prevederile art.720

1

C.

proc

.

civ

. au fost îndeplinite

(organul executiv fiind invitat la conciliere) iar voința părților este aceea

de a se rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă,

instanțele de fond dând o interpretare excesiv de rigidă acestor prevederi.

Având în vedere că litigiul a fost soluționat pe excepții fără a intra în

cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.1 teza a –II-a C.

proc

.

civ

., a admis recursul, a

casat hotărârea pronunțata, respectiv sentința comercială nr.983 din 7 aprilie

2009 a Tribunalului Iași, Secția comercială și de contencios administrativ,

cauza urmând a fi trimisă pentru

rejudecare

Tribunalului Iași.