ÎCCJ, decizie (scj.ro #83079)

Acțiune în pretenții. Contract de prestări servicii încheiat de Consiliul Local. Calitate procesuală pasivă a Primăriei. Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe Index alfabetic: contract de prestări servicii - excepția lipsei calității procesuale pasive - conciliere directa C. proc . civ ., art.720 1 Legea nr.215/2001, art.1 alin.1 lit.d , art.23 alin.1, art.61, art.66 -69, art . 77 Primăria este o instituție publică cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local. De fiecare dată când acțiunea în justiție vizează hotărâri ale Consiliului Local, existând și capete de cerere de ordin patrimonial, în litigiu alături de Consiliul Local trebuie să stea și primarul având în vedere dispozițiile art.67 și 68 lit.1 din Legea nr.215/2001.

Sectia comerciala, Decizia nr . 920 din 5 martie 2010 Reclamanta SC C. SA a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 212.204,65 lei, reprezentând 160.019,10 lei debit și 46.929,55 lei dobânda legală, calculată conform O.G. nr.9/2003, până la data de 9 septembrie 2008. Prin sentința comercială nr.983/7 aprilie 2009 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC C. SA pentru lipsa procedurii concilierii directe și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului. Instanța a reținut că, în cauză, nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe, în condițiile în care concilierea a fost făcută față de Primărie, nu față de Consiliul Local al Municipiului, iar Primăria nu este parte în contract, și ca urmare nu are calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC C. SA iar prin decizia comercială din 5 septembrie 2009 a Curții de Apel Iași a fost respins ca nefondat apelul formulat. În motivarea deciziei a fost reținută lipsa concilierii directe, în condițiile în care contractul de prestări servicii, în executarea căruia reclamanta a susținut că a realizat lucrări, este încheiat între Consiliul Local al Municipiului, ca beneficiar, și SC C. SA, ca prestator, Primăria Municipiului fiind terț față de convenție, situație în care nu are calitate procesuală pasivă. Reclamanta SC C. SA a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.75/2009 a Curții de Apel Iași, iar în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că ambele instanțe au interpretat greșit dispozițiile art.720 1 C. proc . civ ., întrucât procedura concilierii directe a fost realizată, așa cum rezultă din dosar.

Consiliul Local este autoritate deliberativă și, în această calitate, a încheiat contractul de prestări servicii, iar primarul și implicit Primăria au autoritate executivă, potrivit art.61 și 77 din Legea nr.215/2001, acesta având calitate procesuală pasivă. Consiliul Local nu dispune de o structură funcțională de specialitate tehnico-economică care să aibă ca activitate verificare, acceptare lucrări, decontare lucrări executant. Prin cererea de chemare în judecată au avut calitatea de pârâți atât Consiliul Local cât și Primăria Municipiului, iar aceleași pretenții au mai format obiectul unei somații de plată. Rațiunea concilierii directe prevăzute de art.720 1 C. proc . civ . este de a simplifica și degreva judecățile având ca obiect pretenții de natură bănească, și nu de a tergiversa soluționarea cauzei.

Consiliul Local și Primăria Municipiului au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat , întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă față de partea contractantă iar Primăria Municipiului nu are calitate procesuală, nefiind parte în contract. Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate care, deși nu au fost încadrate în drept de recurentă, ele se încadrează în dispozițiile art . 304 pct . 9 C. proc . civ ., având în vedere dispozițiile art . 306 alin.(3) C. proc . civ ., Înalta Curte a constatat că recursul este fondat. Prin prevederile art.720 1 C. proc . civ . s-a reglementat efectuarea unei proceduri prealabile, în scopul de a se încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Rațiunea reglementării menționate a rezultat din necesitatea de a se degreva rolul instanțelor și de a simplifica procedura soluționării cauzelor având ca obiect pretenții de natură bănească, cauze care pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen rezonabil, astfel încât să se dea prioritate voinței părților în ceea ce privește soluționarea litigiilor pe cale judecătorească. Înalta Curte a constatat că pârâții se prevalează de neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzute de art.720 1 C. proc . civ ., fără a dovedi o vătămare și fără a-și manifesta voința de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât să paralizeze demersul în justiție al recurentei reclamante. Reclamanta SC C. SA a chemat în judecată atât Consiliul Local cât și Primăria Municipiului.

La data de 8 mai 2007, prin adresa nr.3718, Primăria Municipiului – Direcția tehnică, a fost notificată și invitată la conciliere conform art.720 1 C. proc . civ ., fapt ce rezultă din actele depuse la dosarul de fond. Este adevărat că reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii nr . 15075/18 februarie 2004 cu Consiliul Local al Municipiului, reprezentat de Primar și directorul executiv, care au și semnat contractul, dar Consiliul Local, conform art.1 alin.1 lit.d și art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001, este autoritate deliberativă, iar Primăria este o autoritate executivă, care pune în aplicare și duce la îndeplinire hotărârile și dispozițiile Consiliului Local, conform art.61 și 77 din Legea nr.215/2001.

Primăria este o instituție publică cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local. Raportându-ne strict la autonomia locală, și având în vedere dispozițiile art.66-69 din Legea nr.215/2001, se poate spune că primarul are trei categorii de sarcini: de reprezentare; de execuție al Consiliului Local și de șef al administrației locale și a aparatului. Potrivit art.67 din Legea nr.215/2001, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție. Faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în justiție, nu exclude dimpotrivă, presupune ca în justiție să figureze, în calitate de pârât și Consiliul Local.

Astfel, contractul de prestări servicii nr.15075/18 februarie 2004 a fost încheiat de Consiliul Local al Municipiului în urma Hotărârii nr.255 din 28 aprilie 2004. O astfel de hotărâre a Consiliului Local poate să aibă și semnificația exprimării acordului de voință al persoanei juridice (unitatea administrativ-teritorială) pentru încheierea unui contract, cu toate consecințele care decurg de aici. Contractul în discuție a fost încheiat de Consiliul Local al Municipiului având la bază Hotărârea nr . 255/2004, și Primarul Municipiului, care reprezintă orașul conform art . 67 din Legea nr . 215/2001, primarul exercitând și funcția de ordonator principal de credite, potrivit art.68 lit.f din Legea nr.215/2001.

Astfel, că de fiecare dată când acțiunea în justiție vizează hotărâri ale Consiliului Local, existând și capete de cerere de ordin patrimonial, în litigiu, alături de Consiliul Local, trebuie să stea și primarul având în vedere dispozițiile art.67 și 68 lit.1 din Legea nr.215/2001. În consecință, față de dispozițiile legale expuse, ambele instanțe, respectiv instanța de apel cât și instanța de fond, au apreciat greșit că Primarul Municipiului a semnat contractul de prestări servicii nu în calitate de reprezentant al Primăriei. Instanțele de judecată aveau obligația ca, în virtutea rolului activ prevăzut de art.129 pct.5 C. proc . civ ., să stabilească cadrul procesual ținând cont de raporturile juridice stabilite de părți prin contractul de prestări servicii, cât și de dispozițiile Legii nr.215/2001 care stabilește fără echivoc că Primarul și implicit Primăria este autoritate executivă, iar Consiliul Local este autoritate deliberativă.

Prin urmare, nu se poate susține că intimatele pârâte nu au avut cunoștință de valoarea și natura pretențiilor solicitate de recurenta reclamantă cât timp, înainte de promovarea acțiunii, Primăria Municipiului a fost notificată în condițiile art.720 1 C. proc . civ . În mod corect, ar fi trebuit ca această convenție de prestări servicii să fie încheiată între unitatea administrativ teritorială reprezentată prin primar, care în acest mod ar fi adus la îndeplinire hotărârea adoptată de organul deliberativ la 28 aprilie 2004. Dincolo de acest viciu de formă, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, iar intimatele pârâte au exercitat cu rea-credință aceste drepturi, când au susținut excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului prin Primar (ca organ executiv) și lipsa concilierii directe.

Prin urmare, în cauză prevederile art.720 1 C. proc . civ . au fost îndeplinite (organul executiv fiind invitat la conciliere) iar voința părților este aceea de a se rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă, instanțele de fond dând o interpretare excesiv de rigidă acestor prevederi. Având în vedere că litigiul a fost soluționat pe excepții fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.1 teza a –II-a C. proc . civ ., a admis recursul, a casat hotărârea pronunțata, respectiv sentința comercială nr.983 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Iași, Secția comercială și de contencios administrativ, cauza urmând a fi trimisă pentru rejudecare Tribunalului Iași.