ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4580/2011

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 28 octombrie 2009 pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, SC C. SRL Iași, prin administrator A.G., a solicitat,

în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile

nr. 1779 din 19 noiembrie 2004 a acestei instanțe.

În motivarea cererii s-a

arătat că decizia contestată este nelegală, netemeinică, părtinitoare și tendențioasă,

fiind dată cu încălcarea art. 129 și 261 C. proc. civ., art. 16, 21, 22 și 44 din

Constituția României și art. 6 din C.E.D.O., atât timp cât s-a permis depunerea

la dosarul cauzei a unui act fals și nul, respectiv titlul de proprietate fără dată

și semnături, aspect pe care revizuentul a menționat că îl dovedește cu cotorul

titlului de proprietate din 09 aprilie 2003, eliberat de O.C.P.I. Iași, conform

adresei din 09 martie 2009 și cu adresa O.C.P.I. din 24 martie 2009.

Referitor la actele noi

invocate, revizuentul a arătat că au forță probantă prin ele însele, fiind determinante,

în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanță în momentul judecării cauzei,

soluția ar fi fost alta.

Prin decizia civilă

nr. 96 din 12 martie 2009 Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins cererea de revizuire, reținând că niciuna din condițiile

prevăzute de textul legal invocat de revizuent ca temei juridic al cererii nu este

îndeplinită în cauză, în sensul că actele prezentate nu sunt înscrisuri doveditoare

descoperite după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, nu au fost

deținute de partea potrivnică și nici nu s-a aflat partea în imposibilitatea de

a fi prezentat înscrisul instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire

se solicită.

Cele două adrese emise

de O.C.P.I. fac referire că la cererile adresate de revizuent acestei instituții

la 12 martie 2009, i s-a eliberat titlul de proprietate din 09 aprilie 2003, emis

pentru Mănăstirea Cetățuia pentru suprafața de 30 ha. pe raza municipiului Iași,

și că nu i se poate elibera copii de pe titlul fără dată și din 17 noiembrie 2004

deoarece aceste titluri nu sunt valabile, nefiind semnate de toți reprezentanții

instituțiilor abilitate.

Prin decizia civilă

nr. 1779 din 19 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași, s-a respins apelul reclamantei

SC C. SRL împotriva sentinței civile nr. 2050 din 23 februarie 2004 a Judecătoriei

Iași, în motivarea deciziei fiind arătate considerentele pentru care s-au respins

excepțiile invocate prin apel, respectiv a autorității de lucru judecat și a calității

procesuale active a reclamantei. Se face vorbire în considerentele deciziei de titlul

de proprietate din 09 aprilie 2003, în baza căruia Mănăstirea Cetățuia are în proprietate

30 ha teren, aspect recunoscut de SC C. SRL prin întâmpinarea aflată la dosar.

În Dosarul nr. 3085/2004,

în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, nu s-au depus niciun

fel de acte după închiderea dezbaterilor, niciun titlu de proprietate fără dată,

astfel încât cele două adrese invocate ca acte noi nu au existat la data pronunțării

deciziei, ele fiind solicitate abia la 12 martie 2009 de revizuent și emise la 12

și respectiv 24 martie 2009, de către o terță persoană, O.C.P.I., și nu de partea

potrivnică, respectiv Mitropolia Moldovei și Bucovinei, pentru Mănăstirea Cetățuia,

iar din conținutul lor nu se desprind referiri la situații atestate de alte înscrisuri

preexistente, iar cunoașterea lor nu putea să ducă la o altă soluție.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs revizuenta SC C. SRL Iași, formulând următoarele critici:

I. Instanța de fond, pe

baza unor acte false depuse în probațiune, a acordat mai mult teren Mânăstirii Cetățuia,

decât suprafața de 30 ha cuprinsă în titlul de proprietate din 09 aprilie 2003,

în baza căruia a fost formulată acțiunea introductivă;

II. Hotărârea criticată

conține motive contradictorii, în sensul că, deși reține că în dosarul nr. 3085/2004

în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, nu s-a depus niciun

act după închiderea dezbaterilor, din preambulul deciziei nr. 1779 din 19

noiembrie 2004 rezultă că după închiderea dezbaterilor s-au depus, de către intimata

Mitropolia Moldovei, concluzii scrise însoțite de anexa 1, cu duplicat, acte pe

baza cărora ulterior s-a pronunțat instanța prin decizia contestată;

III. Neluarea în considerare

a actului nou în înțelesul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv cotorul titlului

de proprietate din 09 aprilie 2003 în baza căruia s-a pornit acțiunea introductivă

și care nu cuprinde parcela, act prin care se urmărește a se dovedi nevalabilitatea

titlului de proprietate arătat, situație față de care instanțele s-au pronunțat

pe baza unui înscris fals.

Recursul este nul în considerarea

următoarelor argumente:

Potrivit art. 302

1

lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează,

conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului

de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate limitativ de art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul

dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la

alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Din economia textelor

legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și

motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca înseși criticile formulate

să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura

în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea

de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., calea

de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, succesiunea

de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată, din punct

de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică

susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori de casare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar

în recurs.

În cererea de recurs nu

se fac referiri la soluția respingerii cererii de revizuire și nu se arată care

sunt motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, ci se expun stări și situații

de fapt fără nicio legătură cu considerentele deciziei recurate.

Revizuenta nu aduce critici

modalității în care i-a fost soluționată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., dispoziții față de care Curtea de Apel Iași a reținut

că nu sunt incidente în cauză, ci relevă instanței de recurs aspecte de fapt ce

nu pot fi avute în vedere în această etapă procesuală.

Recursul este o cale extraordinară

de atac de reformare prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente

controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, astfel încât chestiunile

legate de aprecierea și evaluarea situațiilor de fapt nu pot fi analizate în acest

cadru procesual.

Pentru considerentele

arătate, constatând și că în speță nu sunt date motive de ordine publică, Înalta

Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că

recursul dedus judecății este lovit de nulitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de revizuenta SC C. SRL Iași împotriva deciziei nr. 96 din 20 mai 2009

a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 mai 2011.