ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4580/2011

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2009 pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, SC C. SRL Iași, prin administrator A.G., a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 1779 din 19 noiembrie 2004 a acestei instanțe. În motivarea cererii s-a arătat că decizia contestată este nelegală, netemeinică, părtinitoare și tendențioasă, fiind dată cu încălcarea art. 129 și 261 C. proc. civ., art. 16, 21, 22 și 44 din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O., atât timp cât s-a permis depunerea la dosarul cauzei a unui act fals și nul, respectiv titlul de proprietate fără dată și semnături, aspect pe care revizuentul a menționat că îl dovedește cu cotorul titlului de proprietate din 09 aprilie 2003, eliberat de O.C.P.I.

Iași, conform adresei din 09 martie 2009 și cu adresa O.C.P.I. din 24 martie 2009. Referitor la actele noi invocate, revizuentul a arătat că au forță probantă prin ele însele, fiind determinante, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanță în momentul judecării cauzei, soluția ar fi fost alta. Prin decizia civilă nr. 96 din 12 martie 2009 Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de revizuire, reținând că niciuna din condițiile prevăzute de textul legal invocat de revizuent ca temei juridic al cererii nu este îndeplinită în cauză, în sensul că actele prezentate nu sunt înscrisuri doveditoare descoperite după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, nu au fost deținute de partea potrivnică și nici nu s-a aflat partea în imposibilitatea de a fi prezentat înscrisul instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Cele două adrese emise de O.C.P.I. fac referire că la cererile adresate de revizuent acestei instituții la 12 martie 2009, i s-a eliberat titlul de proprietate din 09 aprilie 2003, emis pentru Mănăstirea Cetățuia pentru suprafața de 30 ha. pe raza municipiului Iași, și că nu i se poate elibera copii de pe titlul fără dată și din 17 noiembrie 2004 deoarece aceste titluri nu sunt valabile, nefiind semnate de toți reprezentanții instituțiilor abilitate. Prin decizia civilă nr. 1779 din 19 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași, s-a respins apelul reclamantei SC C. SRL împotriva sentinței civile nr. 2050 din 23 februarie 2004 a Judecătoriei Iași, în motivarea deciziei fiind arătate considerentele pentru care s-au respins excepțiile invocate prin apel, respectiv a autorității de lucru judecat și a calității procesuale active a reclamantei.

Se face vorbire în considerentele deciziei de titlul de proprietate din 09 aprilie 2003, în baza căruia Mănăstirea Cetățuia are în proprietate 30 ha teren, aspect recunoscut de SC C. SRL prin întâmpinarea aflată la dosar. În Dosarul nr. 3085/2004, în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, nu s-au depus niciun fel de acte după închiderea dezbaterilor, niciun titlu de proprietate fără dată, astfel încât cele două adrese invocate ca acte noi nu au existat la data pronunțării deciziei, ele fiind solicitate abia la 12 martie 2009 de revizuent și emise la 12 și respectiv 24 martie 2009, de către o terță persoană, O.C.P.I., și nu de partea potrivnică, respectiv Mitropolia Moldovei și Bucovinei, pentru Mănăstirea Cetățuia, iar din conținutul lor nu se desprind referiri la situații atestate de alte înscrisuri preexistente, iar cunoașterea lor nu putea să ducă la o altă soluție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta SC C. SRL Iași, formulând următoarele critici: I. Instanța de fond, pe baza unor acte false depuse în probațiune, a acordat mai mult teren Mânăstirii Cetățuia, decât suprafața de 30 ha cuprinsă în titlul de proprietate din 09 aprilie 2003, în baza căruia a fost formulată acțiunea introductivă; II. Hotărârea criticată conține motive contradictorii, în sensul că, deși reține că în dosarul nr. 3085/2004 în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, nu s-a depus niciun act după închiderea dezbaterilor, din preambulul deciziei nr. 1779 din 19 noiembrie 2004 rezultă că după închiderea dezbaterilor s-au depus, de către intimata Mitropolia Moldovei, concluzii scrise însoțite de anexa 1, cu duplicat, acte pe baza cărora ulterior s-a pronunțat instanța prin decizia contestată; III.

Neluarea în considerare a actului nou în înțelesul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv cotorul titlului de proprietate din 09 aprilie 2003 în baza căruia s-a pornit acțiunea introductivă și care nu cuprinde parcela, act prin care se urmărește a se dovedi nevalabilitatea titlului de proprietate arătat, situație față de care instanțele s-au pronunțat pe baza unui înscris fals. Recursul este nul în considerarea următoarelor argumente: Potrivit art. 302 1 lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc.

civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca înseși criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată, din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs. În cererea de recurs nu se fac referiri la soluția respingerii cererii de revizuire și nu se arată care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, ci se expun stări și situații de fapt fără nicio legătură cu considerentele deciziei recurate. Revizuenta nu aduce critici modalității în care i-a fost soluționată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., dispoziții față de care Curtea de Apel Iași a reținut că nu sunt incidente în cauză, ci relevă instanței de recurs aspecte de fapt ce nu pot fi avute în vedere în această etapă procesuală. Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, astfel încât chestiunile legate de aprecierea și evaluarea situațiilor de fapt nu pot fi analizate în acest cadru procesual. Pentru considerentele arătate, constatând și că în speță nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuenta SC C. SRL Iași împotriva deciziei nr. 96 din 20 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2011.