ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 71/2015

Deliberând, în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, Ia 15 octombrie 2014 reclamantul C.I. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1272 din 5 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 7240/311/2013. În motivarea recursului a arătat că este în stare de nevoie, fiind grav bolnav, aspect pe care l-a dovedit cu acte medicale, că intimata-pârâtă realizează venituri, astfel încât trebuie obligată la plata pensiei de întreținere. În raportul întocmit în baza rezoluției din 16 octombrie 2014 s-a reținut că: recurentul nu a atașat un exemplar al motivelor de recurs, în vederea comunicării către intimata-pârâtă C.I.; criticile promovate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc.

civ.; hotărârea pronunțată în materia pensiei de întreținere de judecătorie poate fi atacată numai cu apel la tribunal, în condițiile art. 95 pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care reclamantul nu mai putea exercita calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 1272 din 5 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. La 6 noiembrie 2014 (data poștei, potrivit plicului de la dosar) recurentul-reclamant a depus din nou copia cererii de recurs, cu titlu de punct de vedere la raport. Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, pentru considerentele ce succed: Prin cererea înregistrată la 18 iulie 2013 pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 7240/311/2013 reclamantul C.I.

a chemat în judecată pe pârâta C.I., solicitând obligarea acesteia la plata unei pensii de întreținere, deoarece este bolnav și nu are venituri suficiente. Prin sentința civilă nr. 11495 din 18 noiembrie 2013 Judecătoria Slatina a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.I. și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză, reținând că pârâta, în calitate de noră a reclamantului, nu poate fi obligată la plata pensiei de întreținere, atâta vreme cât legea nu îi conferă calitatea de debitor al obligației de întreținere. Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, ce a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 122 din 22 aprilie 2014 a Tribunalului Olt.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Olt a reținut că art. 516 C. civ. stabilește subiectele obligației de întreținere, intimata-pârâtă neîncadrându-se în niciuna din categoriile prevăzute de lege, că între aceasta și reclamant nu există relații de rudenie în linie dreaptă, potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. civ., ci de afinitate. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, ce a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 1272 din 5 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Curtea a reținut că hotărârea împotriva căreia reclamantul a înțeles să exercite calea de atac a recursului este o hotărâre pronunțată în apel, definitivă în condițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ. Și împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, înregistrat ia Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 15 octombrie 2014. Cererea cu care a fost învestită Judecătoria Slatina face parte dintre cererile date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, în condițiile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 466 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel". În același timp, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. stabilește în mod expres că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i).

Așadar, hotărârea pronunțată în materia pensiei de întreținere de judecătorie poate fi atacată numai cu apel la tribunal, în condițiile art. 95 pct. 2 C. proc. civ. Reclamantul a uzat de calea de atac pusă Ia dispoziția sa de lege, formulând apel împotriva sentinței civile nr. 11495 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Slatina. În aceste condiții, decizia nr. 122 din 22 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Olt, definitivă potrivit dispozițiilor art. 643 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Cu atât mai mult, reclamantul nu mai putea exercita calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 1272 din 5 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., privind legalitatea căii de atac, potrivit căruia „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul C.I., domiciliat în Slatina, str. A.R., jud. Olt în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.l., domiciliată în sat D., corn. Curțișoara, jud. Olt împotriva deciziei nr. 1272 din 5 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2015.